Allahu Akbar pe mieunește

Argumentul din hemoroizi, pierdut în traducere

Nu există nici o îndoială că dacă Iehova, (dumne)zeul evreilor, nu există, creștinismul și islamul nu au nici o valoare. Dar cum se presupune că știau evreii că există Iehova? Foarte simplu: minuni!

De exemplu, conform bibliei, în timpul războielor de purificare etnică duse de israiliți, ei au avut un obiect magic, chivotul dumnezeului lui Israel - vector al puterii lui Iehova - care îi ajuta să ducă până la capăt genocidele împotriva celorlalte popoare. Iar când acesta a fost sechestrat de către filisteni (cap. 5 Samuel 1/I Regi), tot felul de lucruri urâte li se întâmplau non-israiliților încât liderii filistenilor au decis să-l trimită înapoi la Israel (1 Regi, 5, 11-12):

11.	Atunci au trimis şi au adunat toate căpeteniile Filistenilor şi au zis: "Trimiteţi de aici chivotul Dumnezeului lui Israel; lăsaţi-l să se întoarcă la locul său, ca să nu ne ucidă pe noi şi pe poporul nostru". Căci groază de moarte era în tot oraşul şi mâna Domnului apăsa foarte tare asupra lor, de cum venise acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
12.	Şi aceia care nu muriseră fuseseră loviţi cu buboaie, aşa încât plânsetele cetăţii se înălţau până la cer.

Deci e clar, Iehova există pentru că cine nu moare face buboaie. Cel fel de buboaie sunt acelea de "plânsetele cetăţii se înălţau până la cer", că doar nu-i durea-n fund pe filisteni de israiliți și chivotul lor? Sau poate că tocmai acolo îi durea, iar Biblia Ortodoxă ne ascunde adevărul!

Traducerea Cornilescu elucidează (1 Samuel, 5, 12):

12. Oamenii care nu mureau erau loviti cu bube la sezut, si tipetele cetatii se inaltau pana la cer.

Dumnezeu există! Pentru că "HEMOROIZI"! Trebuie să mă convertesc la iudaism, creștinism sau islam, nu se mai poate!

Acesta este cel mai tare argument pentru existența lui Iehova pe care ortodocșii, din păcate, nu-l pot folosi. Chiar și americanii cu versiunea King James au acest argument la îndemână, și chiar o spun pe față - HEMOROIZI!:

And the men that died not were smitten with the emerods: and the cry of the city went up to heaven.

Lăsând gluma la o parte, nu poate să ne doară în fund de argumentele academice, așa că să vedem ce zice biblia în ebraică.

Spre deosebire de scuza ultra-prezentă "e scos din context" pe care o oferă credincioșii când o poveste care pune sub semnul întrebării veridicitatea poveștilor religioase, acesta este unul din momentele adevărate în care contextul chiar are importanță.

Cuvintele în ebraică folosite în context sunt "techor ophel". "Ophel" are două sensuri posibile:

1. deal, movilă, fort, fortăreață, Ophel
2. tumoare, hemoroid

Însă "techor" are doar sensul de tumoare, hemoroid:

1. tumours, haemorrhoids, piles

Este clar din context că Yehova/Dumnezeu nu a dat drept pedeapsă dealuri sau fortărețe filistenilor, ci hemoroizi, lucru întărit de termenul anterior - "techor" care are sensul medical, lucru evident și de cel de-al treilea echivalent din engleză, "piles", un termen non-medical pentru hemoroizi.

Iar în versiunea King James cuvântul este "emerods".

Deci iată, dragii mei cititori care este Argumentul din Hemoroizi. Îmi asum acest argument ca 100% creație proprie, aștept remunerație din partea creștinilor (cu excepția ortodocșilor români), evreilor și musulmanilor de pretutindeni și mă duc să mă călugăresc.

10 minciuni frumoase despre Isus/Iisus

De ce există atât de mulți retardați în lumea islamică?

Un posibil răspuns este islamul însuși. Mai exact, ritualurile care fac parte din religia musulmană pot avea un impact negativ asupra dezvoltării copiilor născuți în familii musulmane.

Nu o spun eu doar ca să fac bășcălie de religia anti-plăcere, așa cum o numesc uneori Tom și Cecil, gazdele podcastului Cognitive Dissonance, ci se pare că există un studiu care demonstrează asocierea dintre ținerea postului în Ramadan* de către femei însărcinate și un risc cu aproximatix 20% mai mare mare ca viitorul adult să aibă handicap, în timp ce anumite handicapuri mentale arătând efecte mult mai mari.

Și cum orice asemenea informații n-au nici o valoare fără a fi comparate cu un grup de control, autorii studiului vin cu o asemenea comparație:

Mai imporant, nu detectăm nici o diferență de rezultat când același design se aplică  non-musulmanilor.

Adică, pe românește, prin comparație, non-musulmanii nu prezintă o asemenea incidență în cazul sarcinilor similare, singura diferență fiind, se pare, faptul că viitoarele mame au ținut să adere la ritualurile religiei islamice.

Based on information from:
http://www.independent.co.uk/life-style/health-and-families/health-news/pregnant-women-who-fast-for-ramadan-risk-damage-to-their-babies-study-finds-2010055.html 
Sursa imaginii: http://theramadanblog.blogspot.ro/2011/08/should-pregnant-women-fast-in-ramadan.html ,
o pagină unde este încurajată tocmai atitudinea care crește riscul de a face copii retardați

Riscul este în special pronunțat dacă postul este ținut timpuriu, din punct de vedere al sarcinii, iar cum 3 sarcini din 4** se suprapun cu Ramadanul, șansa ca să devii retardat este mai mare doar pentru că te-ai născut într-o familie musulmană.

Probabil că aceste rezultate nu-i va face pe mulți musulmani să gândească la înțelpciunea sau adevărul lipsă din religia lor, probabil că nici nu vor avea o problemă să facă presiuni sociale asupra femeilor însărcinate să țină Ramadanul în continuare.

În mod ironic, o altă parte a studiului ar putea să inflameze  și să confuzeze feministele și feminiștii extremi care neagă diferențele fizice dintre sexe și ar putea motiva musulmanii să trateze mai bine femeile însărcinate:

Oamenii de știința din SUA au descoperit și că femeile aveau șanse cu 10% mai reduse să dea naștere unui băiat dacă au tinut postul în timpul Ramadan-ului.

Știm cu toții că apologiștii islamiști care nu vor ignora studiul (2-3, câți vor fi ei) vor spune că nu e obligatoriu pentru femei să țină postul în Ramadan, dar atitudinea încurajată în Islam e ca femeia să renunțe la post DOAR dacă nu poate și apoi să recupereze. Cât de prevalentă este această idee? Vă las pe voi să decideți. Căutând o imagine cu o femeie musulmană însărcinată care să nu aibă watermark-uri, prima imagine de acest fel în rezultatele Google era pe un blog care îndruma femeile să procedeze întocmai în acest fel periculos.

Evident, trebuie să existe studii ulterioare care să certifice sau să infirme acest studiu, pentru a lua în serios această ipoteză, dar dacă aceaste concluzii sunt corecte, putem spune cu mare încredere că unul din motivele pentru care există atât de mulți retardați în lumea musulmană este tocmai religia lor.


* postul islamic de o lună în care nu mănânci nimic ziua și te îmbuibi noaptea, de parcă Allah ar fi Soarele și musulmanii mănâncă pe furiș noaptea când nu-i Soarele deasupra emisferei ca să nu-i vadă Allah
** Ramadanul are aproximativ o lună,și doar sarcinile începute în primele 3 luni imediat după încheierea Ramadanului nu vor avea suprapunere cu următorul Ramadan, deci aproximatix 3/12 luni nu sunt expuse și 75% sunt expuse

Un nou autor pe Zergu și credinţa

De la înfiinţarea acestui site, Zergu și credinţa, eu, Zergu, am fost singurul autor al articolelor apărute aici. Din păcate, timpul meu liber a fost din ce în ce mai puţin în ultimul an. Totodată, motivarea mea în a scrie sau chiar finaliza articole începute în trecut dar încă nepublicate, a scăzut și ea. Din aceste motive și din dorinţa de a ajuta comunitatea, în momentul în care Cipri mi-a sugerat să poată publica articole aici din când în când, l-am invitat să devină autor pe acest blog. Deja a publicat un articol și au apărut câteva reacţii în secţiunea de comentarii. Îi urez bun venit, sper că șederea va fi de durată, iar cititorii o să citească cu și mai multă plăcere articolele scrise de el decât articolele mele. Zergu

Noul misionarism creştin

Contrar aparenţelor din jurul nostru - biserici crescând într-un an ca la alţii în şapte, Creştinismul traversează o criză profundă. Societăţile dezvoltate sunt tot mai secularizate şi se deplasează continuu în direcţia înlocuirii moralei creştine cu etica şi moralitatea umanistă. Ipoteza necesităţii unui ghid divin nu mai este necesară, indiferent cât de mult se străduie apologiştii şi conservatorii să dovedească contrariul. Dacă tendinţa ţărilor civilizate de a separa biserica de stat e cât se poate de evidentă, România pare a fi raiul pe pământ, cu aproximativ 90% din populaţie declarată creştină şi cu o relaţie Stat - Biserică privilegiată (religia e opţional-obligatorie în şcoli, preoţii candidează la funcţii politice şi ministerul agriculturii se bazează pe Biserică pentru promovarea fondurilor europene).

Cu toate astea Creştinismul românesc înţelege “pericolele” de după colţ. România poate fi întârziată ca de obicei (după cum explică Lucian Boia), însă are obiceiul de a copia modele externe mai devreme sau mai târziu (tot Lucian Boia explică acest proces).  Mai mult, creştinul mediu român e mai mult declarativ, credinţa în România fiind în mare parte o formă fără fond, cu credincioşi care nu deosebesc Paştele de Crăciun, cu mii de superstiţii şi cu “elite” de tipul Becali. Mai adăugaţi accesul liber la informaţie (Internetul) şi apariţia unor voci critice la adresa politicii BOR ca să aveţi o imagine mai apropiată de realitate a panicii pe care probabil o resimt păstorii naţiei.

Această panică, generată de pierderea înceată dar sigură a puterii şi a influenţei asupra societăţii s-a manifestat în diverse reacţii - cum ar fi încăpăţânarea de a construi Catedrala Neamului, sau noile scandaluri BOR vs. incinerare sau BOR vs. nunţi alternative.

În această nouă ofensivă, campaniile media sunt la loc de cinste care alături de diverse evenimente şi conferinţe pun bazele a ceea ce se poate numi noul misionarism creştin.

Nu spun eu asta, au spus-o participanţii la conferinţa Religion & Politics, desfăşurată in luna mai (2013) la Alba Iulia, sub organizarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Prezentată în presă ca o dezbatere - conferinţa a strâns o sumedenie de preoţi şi apologişti români şi străini, care printre altele au văzut o similitudine între dezvoltarea Internetului şi descoperirea Americii (sic!) făcând un apel Bisericii să urmeze oamenii în această nouă lume, la fel cum misionarii creştini au urmat conchistadorii în America (citat aproximativ).

Evenimentul esenţial al conferinţei este însă altul - şi anume promovarea conceptului de Fundamentalism Secular. Sună dubios? Probabil pentru că este, pentru că NU se referă la totalitarism, deşi BOR adoră să amintească de încercările comunismului de a se substitui ideologiei religioase (afirmând eronat că era un curent secular).

Toate discuţiile la care am asistat s-au desfăşurat în jurul acestui concept, agreat şi lăudat de majoritatea celor prezenţi. Acest joc de cuvinte care aminteşte de încercările stupide de a prezenta ateismul ca o religie, nu face decât să sugereze faptul că procesul de secularizare nu este neutru, că statele care urmează acest proces acţionează împotriva afirmării şi desfăşurării vieţii religioase. Ceea ce, până la un punct este corect: pornind de la o situaţie în care Biserica are influenţă într-un stat, o separare a celor doi poli de putere nu poate fi percepută de Biserică decât ca un atac, iar secularizarea ca anti-religioasă.

Însă a vorbi despre fundamentalism secular implică totuşi un salt (de credinţă) - dacă vedem fundamentalismul ca acea percepţie prin care un grup decizional consideră că deţine adevărul absolut şi acţionează cu toată forţa de care este capabil pentru a impune acel adevăr. Un Stat, ca garant al echilibrului social şi al egalităţii indivizilor în faţa legii, nu devine absolutist doar prin limitarea expresiei publice a unui anumit cult, ci din contră, se asigură (sau trebuie să se asigure) că fiecare individ îşi poate exercita drepturile şi nu este afectat de alt individ sau grup.

Nu văd acele state civilizate seculare sau în proces de secularizare în care este interzisă complet manifestarea religioasă publică (vezi marşurile de protest ProLife sau anti drepturi pentru homosexuali, sau chiar slujbele religioase care rezonează la propriu şi la figurat în spaţiul public).

Anumite instituţii însă - cele care gestionează justiţia, educaţia, sănătatea - trebuie să fie ţinute departe de dogmatizarea religioasă. Unul din exemplele oferite ca argument la aşa-zisa luptă anti-religioasă a seculariştilor se referea la scoaterea unei reprezentări a celor zece porunci dintr-un tribunal din SUA. De ce însă se presupune că acolo ar trebui să fie doar poruncile iudeo-creştine şi nu şi cele musulmane, poate şi cele nouă virtuţi nobile ale nordicilor sau de ce nu - cele 10 porunci ateiste (sic!).

Cum legile laice (satul de drept, separatia puterilor in stat) sunt totusi general acceptate ca fiind garantul libertatii umane, este o problemă delicată în a decide - din perspectiva Statului, câtă influenţă să accepte legilor religioase, în special când acestea intră în conflict. Unul dintre argumentele unuia din speakerii străini (dna. Ana Iltis), a fost legat de dreptul părinţilor de a-şi educa copiii în spiritul tradiţional al religiei pe care o urmează. Eliminarea religiei sau simbolurilor religioase din şcoli, secularizarea (în sens generic) a şcolilor în SUA ar încălca acest drept, spune dânsa, agumentând că nu putem pleca de la presupoziţia că moralitatea unui grup (secular) ar fi mai bună ca a altui grup (religios).

Însă în cazul unor contradicţii asupra unei anumite decizii de ordin moral, oricare decizie ar fi adoptată presupune din start o alegere pe baza unei comparaţii, deci acceptarea unei decizii bazate pe argumentele unui grupurile presupune o superioritate valorică a argumentelor grupului.

Continuând exemplul interlocutoarei mele (în prea-scurta perioadă de discuţii), am întrebat-o despre un caz recent petrecut în România - un cuplu care a refuzat (iniţial) o intervenţie medicală pentru copilul lor nou-născut, pe motive religioase. Dacă părinţii au dreptul să-şi crească copiii în spiritul tradiţional al propriei religii, ar însemna o condamnarea la moarte a acelui copil, un lucru inacceptabil după majoritatea standardelor morale.

Sau dacă într-un Stat se formează un cult care practică sacrificiile umane (voluntare) are Statul dreptul să îngrădească acest drept religios?

Deci când are Statul dreptul să se suprapună Religiei?

E complicat, mi-a răspuns interlocutoarea mea, smulgându-mi un zâmbet, după care a fost de acord că acel cuplu e nebun, şi că da, Statul trebuie să intervină în astfel de cazuri extreme evitând să clarifice cine decine care sunt cazurile extreme şi cine trage linia.

În final, concluzia principală a conferinţiei a fost că problema principală actuală a Creştinismului şi liderilor săi, este scoaterea lui graduală din viaţa publică. “Credinţa nu este şi nu trebuie să fie privată” au sunat cuvintele unuia din preoţii din organizare, la încheierea unei sesiuni de prezentări.

Oamenii se pregătesc astfel de luptă, iar noua Cruciadă - de data asta nu împotriva islamului ci a seculariştilor - se va da în media, prin propagandă şi prozelitism. O dovedesc din plin, diferiţi preoţi - jurnalişti care atacă, surpinzător sau nu, micile grupuri seculare din România, folosind aceleaşi tactici de confuzie a termenilor:

“Şi uite-aşa, alţii te vor lămuri cum că religia e nasoală pentru copilul tău, iar eu mă gândesc cu înfrigurare la „1984“ a lui George Orwell, în care „nouvorba“  şi „dublagândire“ băgaseră în lagăr umanitatea, iar poliţia gândirii se chinuia să-i spele creierul şi inima.”

Dacă tot face trimitere la Orwell, domnia sa ar putea să caute să înţeleagă ce exprimă faimosul autor, nu doar să-i folosească ideile pentru susţinerea propriei cauze. Iată un exemplu:

“Un stat totalitar este în fapt o teocraţie, iar casta conducătoare, pentru a-şi păstra privilegiile, trebuie să pară infailibilă”. Sau citându-l pe Hitchens, “Ce este un sistem de tip totalitarist dacă nu unul în care glorificarea abjectă a conducătorului desăvârşit este conjugată cu reunţarea la tot ceea ce ţine de spaţiul privat şi de individualitate [...] şi la denunţarea şi pedepsirea - pentru binele lor - a celor care încalcă regulile? ”

Cât despre crima de gândire, unde propun grupurile seculare existenţa unui BigBrother care ştie tot ce vrem şi ce facem, tot ce ne dorim în sinea noastră, tot ceea ce gândim în fiecare secundă chiar şi când dormim şi care ne judecă nu doar după faptele dar şi după gândurile noastre subconştiente? Nu cumva aceasta este însăşi raţiunea de a exista a Bisericii?

Religia - defectul omului - partea a 2-a

Religia - defectul omului - partea întâi

La ce au contribuit religiile în ultima lună (februarie-martie 2013)

Un nou episod din seria YouTube care arată cu cazuri concrete din ultima lună ca religia nu e forță pentru bine în lume, și că a fi religios nu-i nici pe departe o garanție a moralității sau măcar a vreunei umbre de bun simț.

Religia oferă tuturor dereglaților și psihopaților o scenă în care să se desfășoare în voie, pentru că majoritatea oamenilor sunt reticenți să reclame popi, pastori, călugărițe și alte asemenea personaje, deoarece cred în falsa idee că religia e bună, iar reprezentații religioși sunt un fel de semizei fără defecte.

Credința/Religia este nocivă.

La ce au contribuit religiile în ultima lună (ianuarie-februarie 2013)

Așa cum am promis anterior, iată un nou episod din seria contribuțiilor neprețuite ale religiilor în lume:



Credința/Religia a fost nocivă și în perioada ianuarie-februarie 2013.

Să râdem cu Cristos

Sper să nu vă plicitisiți de umor, doar nu sunteți niște triști?!

Iisus, de râsul lumii

Încă o doză de umor, că am văzut că v-a plăcut.