Mahomed în vizită în Israel (2012)

Mahomed vizitează Israelul zilelor noastre. Vizionare plăcută!

De ce nu exista Dumnezeu - Kitty Genovese

Rămăsese singură în Brooklyn din '54, după ce mama ei fusese martora unei crime chiar acolo unde ea încă trăia. Chiar dacă familia ei o rugase să vină cu ei în Connecticut, ea a decis să rămână în New York, deși avea pe atunci doar 19 ani. Nouă ani mai târziu era manager al barului de la Jamaica Avenue colț cu Strada 193 din Queens. Orele de plecare târzii în noapte deveniseră deja o rutină, deși nu uita să fie precaută la acele ore târzii.

Era cam 3 și un sfert noaptea și venea de la serviciu. A parcat în parcarea aceea în care își lăsase mașina de atâtea ori. Doar 40-50 de pași o despărțeau de ușa apartamentului ei. A închis mașina și s-a îndreptat spre apartament.

Un pas, doi, trei... „ce se aude? Alți pași! Pașii altcuiva. La ora asta?”. Mai era cineva și era clar că pașii erau din ce în ce mai aproape. Grăbi pasul și, fiindu-i frică, a început să alerge spre clădire. Prea târziu! Urmăritorul a ajuns-o imediat.

N-a simțit mare lucru. Mai întâi a fost o senzație ciudată, necunoscută, apoi durerea s-a revărsat în corpul ei, pornind de la spate. Un corp străin străpunsese prin haine, prin piele, dar nu se oprise acolo, ci a intrat și-n carnea ei.

Nu înțelegea ce se întâmplase, simțea doar durere în tot corpul, în valuri din ce în ce mai mari, pe măsură ce acel obiect rece sfredelea în carnea ei. La a doua lovitură și-a dat seama ce se întâmpla. Era oțelul unei lame, o durere îngrozitoare, iar acum coșmarul se repeta! Nu, nu se repeta, devenea și mai sumbru, mai negru, mai urât.

Un strigăt instinctiv, născut în creuzetul șocului și al irealului situației, plin de teroare și disperare:

DUMNEZEULE! M-a înjunghiat! Ajutooor!

Probabil că doar destinatarul numit în strigăt ar fi putut să o audă, căci din pricina frigului, geamurile erau închise la blocurile din apropiere, iar strigătul ei se confunda cu zgomotele obișnuite ale orașului. Un alt sunet citadin pierdut fără vreo semnificație specială pentru cineva din mărețul New York. Doar o întâmplare fericită ar fi făcut să fie altfel...

Când încă nu apucase să-și dea seama cât de potrivnică îi era vremea rece, s-a auzit strigătul lui Robert, de la geam, „Lasă fata aia în pace!”.

Abia acum Kitty și-a dat seama că avusese noroc. Ar fi putut zice că strigătul ei fusese auzit de Dumnezeu, iar El, în imensa lui bunătate, îl delegase pe acest om ca îngerul ei păzitor chiar atunci, chiar acolo, ca să o scape de demonul care îi străpunsese spatele cu o lamă de oțel.

Winston Mosely, căci așa se numea demonul, s-a speriat, și, probabil fără să-și dea seama de unde strigase Robert, fugit imediat spre mașină și a plecat cu un scârțâit de roți ce-i trăda panica. „Atât de puternică era vocea! Atât de sigură încât nu puteai să-i reziști! Venea de undeva de sus de la vreo fereastră. Dar unde?” Nu-și putea da seama, dar nici nu putea să riște să fie prins.

Kitty a început să se târască spre intrarea din spate a blocului. Un pas, doi, trei... durerea era îngrozitoare. „Ce bine!”, își zise Kitty imediat ce s-a văzut în holul blocului. Doar o ușă între ea și un loc mai sigur. O ușă închisă. Încercările ei de-a deschide-o au fost în zadar și au slăbit-o și mai mult. „Să mă odihnesc puțin...” își zise și se lăsă purtată spre o amorțeală soră cu somnul.

Doar vreo zece minute, atât a durat liniștea ei. Aceeași pași de mai devreme măturau sistematic împrejurimile.  Demonul întâlnirii de mai devreme nu lăsa nici o piatră neîntoarsă, nici un colț necăutat. Mai întâi parcarea, apoi stația și, în cele din urmă, complexul de apartamente, până la ea.

Deși acum își luase o pălărie cu boruri largi, ea l-a recunoscut. Oroarea revederii aproape că a omorât-o pe Kitty.

Dar n-a avut norocul ăsta. Cuțitul nu s-a împiedicat de mâinile cu care se apăra instinctiv, dar nici rănile de pe mâni n-au curmat teroarea ei.

Moartea a refuzat să vină. Viața i se scurgea afară din corp, încet, încet, odată cu sângele împins de inima ei, prin răni, afară. Și nici un înger păzitor, nici un dumnezeu, nici un spirit bun nu auzea strigătele ei înecate în teroare, doar abjecta creatură care continua să o lovească părea că o aude.

Pentru bolnava minte a lui Mosley macabra imagine era erotică, așa că a decis să-și satisfacă și-aceste pofte. Putere să se opună? Deloc. Ripostă? Doar în gândurile ei. Și încă nu era moartă, deși ai fi putut să zici că da.

Încă câteva clipe de durere, umilire, dezgust, teroare și lacrimi, și-abia atunci, atât de târziu, eliberarea morții...

Catherine Susan Genovese (28 de ani)

7 iulie 1935 - 13 martie 1964

http://en.wikipedia.org/wiki/Murder_of_Kitty_Genovese

Cleric musulman shia despre homosexualitate

Pădurea e formată din copaci, creștinii sunt oripilați

Pe un site care probabil prin numele lui vrea să ne arate ce tip mentalitate au cei care-l susțin, am găsit niște informații șocante (pentru creștini). Articolul la care mă refer a apărut pe site-ul Medievalia și se numește „Adam și Eva, suspecți de serviciu”. Acum țineți-vă bine să vedeți ce reprezintă o informație extraordinară pentru autorul articolului, Andrei Gaitanaru.

Printre membrii Bisericii Reformate din Statele Unite ale Americii circulă suspiciunea că Adam și Eva nu ar fi existat vreodată. Este vorba despre o concluzie la care reprezentanți ai acestei biserici au ajuns asumând descoperiri recente din domeniul biologiei.

Ei, ce v-am zis? Șocant! Extraordinar! Mai că-mi vine să-l chem pe Dan Diaconescu dinrect să pună o burtieră la postul lui de televiziune cu textul „Adă-mi 'eva real, că m-am săturat de minciuni”.

Oricum, pentru orice copil care înțelege că vârsta Terrei nu-i undeva între 6000 și 15000 de ani, ci vreo 4,5 miliarde de ani, iar ciupercile, euglenele, tigrii și cimpanzeii sunt toți înrudiți cu noi (și noi cu tot ce e viu pe planeta asta), decurge de la sine concluzia că a crede că au existat un Adam și o Evă făcuți din nămol, e stupid. Pe românește, dacă înțelegi că cimpanzeii și gorilele sunt verișorii noștri îndepărtați, iar evoluția nu lucrează cum tot mint creaționiștii (în stilul câinii nasc pisici), ci că orice individ este parte din aceeași specie ca părinții și urmașii lui direcți, dar aceste schimbări se pot acumula în timp și pot fi considerate specii diferite, nu există loc pentru un Adam și pentru o Eva, cu atât mai puțin decât o Eva cu același cod genetic ca și Adam - care, apropo, ar înseamna diferențiere genetică 0, deci imense probleme de reproducere. Dar m-au luat mâinile pe din-nainte...

Asumpția a produs suficientă stupoare încât să fie cerute demisii din funcții universitare, excomunicări din rândul bisericii și rugăciuni pentru sufletele celor rătăciți prin cotloanele geneticii. În centrul polemicii se află John Schneider, care, până de curând, a predat teologie timp de 25 de ani la Calvin College, din Michigan. A renunțat la postul său universitar în urma rumorii provocate de o serie de articole în care sugera că ultimele descoperiri din domeniul geneticii pun serios în dificultate orice lectură literală a pasajului veterotestamentar referitor la crearea celor dintâi oameni ai lumii. Mai exact, el susținea că avem de-a face cu o diversitate genetică prea mare pentru a putea admite că întreaga umanitate descinde dintr-o singură pereche primordială: Adam și Eva.

Trecând peste faptul că domnul Gaitanaru nu știe că în română cuvântul se numește „presupunere” nu „asumpție” și că nu e nici vorba de vreo presupunere, ci de lucruri cunoscute de la Darwin încoace, dovedite și para-dovedite, iar genetica e doar o parte a acestor dovezi, autorul nu pricepe că prin exprimări de genul „rugăciuni pentru sufletele celor rătăciți prin cotloanele geneticii” nu arată decât că este atât de ignorant (sau face pe prostul atât de bine că pare autentic) și debusolat încât nu vede cât de stupidă este poziția lui când TOT ceea ce înseamnă viața modernă este meritul științei, iar cunoașterea este o lumină, în timp ce gândirea superstițios-religioasă este bezna, nu invers, cum ar vrea el să sugereze.

Finalul citatului trădează din nou ignoranța autorului. Informația referitoare la necesarul existenței unei populații minime de dimensiuni substanțial mai mari decât o unică pereche pentru a avea urmași viabili și a avea variație genetică suficientă e cunoscută celor ce știu de lucruri precum gâtuirea în trecut a populației de gheparzi sau alte gâtuiri de populație similare. În caz contrar, efectele sunt devastatoare pentru specie:

In most species, related individuals share about 80 percent of the same genes. With cheetahs, this figure rises to approximately 99 percent. The genetic inbreeding in cheetahs has led to low survivorship (a large number of animals dying), poor sperm quality, and greater susceptibility to disease. Inbred animals suffer from a lack of genetic diversity. This means cheetahs lack the ability to adjust to sudden changes in the environment, such as disease epidemics, and have unusually high susceptibility to certain viruses. For example, if a virus gets into a healthy population of leopards, not every animal dies; just some do, because leopards are genetically diverse. But if every animal is genetically the same, like the cheetah, and one gets infected, all of them may become infected and die off. Because of their lack of genetic diversity, a deadly virus could wipe out all of the worlds' wild cheetahs instead of just the susceptible animals. It depends on a species' genetic differences.

Dacă la gheparzi e suprapunere 99% și e atât de rău, imaginează-ți cum ar fi cu variație 0 și suprapunere 100%. Un (dumne)zeu non-imbecil nici măcar n-ar fi avut nevoie de un potop, ar fi fost suficient un virus și niște vaccinuri pentru familia lui Noe. Ca bonus, dumnezeul non-idiot n-ar fi omorât și specii întregi pe care, apoi, ar fi trebuit să le refacă din câte o pereche - hopa, iară problema variație genetice. Ce să-i faci măi Andrei, atunci când aprinzi flacăra științei, bezna ignoranței dispare și poveștile scornite au ocazia să moară, sau, cum le e obiceiul la religioși, schimbă placa și spun că e metaforică povestea sau pretind că dintotdeauna au spus cum a arătat știința că e.

 Acu' e mai dureros că domnul autor și-a dat seama că fără Adam și Eva literali, povestea cu păcatul originar e total în aer și toată doctrina creștină n-are nici o bază (nu că ar fi avut până acum, dar acum e evident). Probabil că o să încerce s-o scalde și pe asta cumva, dar s-ar putea să fie momentul să punem cruce pe religia asta care a fost un puroi infect mult prea mult timp pe trupul și mai ales mintea umanității.

Și citind articolul în continuare, ai zice că domnul Gaitanaru are o clipă de gândire rațională și își dă seama de eroarea în care se găsește (de-o viață?):

din perspectiva profesorului John Schneider, dacă admitem această teză a biologiei genetice, tot ceea ce este esențial pentru iudeo-creștinism se prăbușește ca piesele unui joc de domino. Dacă nu putem vorbi despre cei doi proto-părinți, ar fi absurd să zicem ceva despre Eden. Dacă nu mai facem acest lucru, nu are nici un sens vreo discuție despre șarpe, despre ispită și despre cădere. Prin urmare, orice referire la misiunea salvatoare a lui Hristos își pierde, pe cale de consecință, obiectul de referința. Paradisul nu a fost vreodată pierdut. Pur și simplu, el nu a existat vreodată.

„Bingo!”, am putea zice, dacă autorul s-ar fi oprit aici și ar fi rumegat bine, bine de tot datele problemei. Dar, după cum poate știți, un om religios inteligent are și mai multe capcane de evitat decât unul mai sărac cu duhul, pentru că-și poate folosi inteligența să scornească raționalizări, scuze și pretexte elaborate care, pentru un credincios, sună destul de convingător încât să pară valide și-s apoi considerate idei teologice „sofisticate”.

Țara lui Andrei nu suportă schimbări dramatice, așa că primul lucru de făcut e luarea ideii de „metaforă” în brațe și alegat tare cu ea:

Diversitatea genetică nu poate fi contestată, așa cum nu poți contesta varietatea lingvistică a lumii. La fel, citirea Bibliei din perspectiva unui jurnal de bord nu este singura cheie de lectură, la fel cum nici perspectiva politico-belicoasă nu este singura variantă de înțelegere a istoriei. Chiar și acolo unde era folosită metoda literalistă, aceasta trecea prin filtrul corelării tipurilor tematice identificabile în diferitele cărți ale corpusului vechi testamentar cu cele din Noul Testament.

Aplauze, aplauze, aplauze, vă rog! Ați asistat la un fenomen unic care se repetă într-una de cât lumina științei luminează în toate cotloanele beznei religioase, repudierea ca și când n-a existat a lecturii literale a textului religios atunci când minciuna are picioare atât de scurte că nici să se târască pe gât nu mai poate.

Ca o paranteză, recent un creștin d-ăsta modern mi-a spus că idea că Pământul ar fi tânăr (6000-15000 de ani) e una recentă, am poze să dovedesc:

 

Revenind la articolul nostru, o să asistați la un îndemn fățiș și nesimțit la minciună, fie ea și față de sine, pentru a păstra minciuna cea mare, religia, în picioare. Totuși, cititorii sunt îndemnați să mintă fix cât e nevoie, nu mai mult, nu mai puțin, probabil ca să nu bată la ochi sau să nu fim acuzați de erezie:

Nu prea se citea ad litteram. Dar era evitată și alegoria pură, care forța nepermis litera textului. Marea artă era aceea de a te afla în posesia criteriului care îți arată ce este permis și ce nu în exercițiul interpretativ.

Pe românește, marea artă e a știi cum să minți ca să lași loc să crezi că n-ai mințit deloc și să ajungi să-ți crezi propria minciună. Ce e fascinant (în sensul în care ceva hidos poate fi fascinant), e cum Andrei ne aduce aminte cu nonșalanță că ne-am mai mințit în trecut, probabil vrând să ne spună că nu-i nici o rușine să te minți singur, atât timp cât o faci pentru „nobilul” scop de a pompa adrenalină în cadavrul cu numele de „creștinism”.

Înainte de a fi descoperită diversitatea genetică a umanității, cartea I a Genezei putea fi amendată, de pildă, prin apropierea de litera versetelor în care se vorbește despre lumină. În versetul al doilea se spune că „Întuneric era deasupra adâncului”. Versetul al treilea continuă „Și a zis Dumnezeu ‘Să fie lumină!’ Și a fost lumină”. În versetul al treilea este subliniat faptul că Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Pentru ca mai apoi, în versetul al 14-lea să se arate că Dumnezeu a spus: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte (…). Și a fost așa”. Ad literam, textul nu are sens.

Capacitatea individului de a se minți singur e direct proporțională cu dorința lui a se minți, de a trăi în permanență cu două idei contrare în cap, în stil orwellian. E cert că autorul își dă seama de absurdul credințelor lui, dar, bine dresat, își aplică singur o doză bună de detergent creștin pe creier și, în același timp, încearcă să proiecteze propria ignoranță asupra celor mai onești ca el în gândire, oamenii de știință:

Nu știu cum se poate rezolva chestiunea existenței lui Adam și a Evei. [..] finalul carții lui Iov [..] poate sugera un posibil răspuns adresat în egală măsură teologilor și oamenilor de știință. „Cu adevărat, am vorbit fără să înțeleg despre lucruri prea minunate pentru mine și nu știam” (Iov, 42.3).

Nu domnule Gaitanescu, te minți singur. Înțelegi foarte bine ce înseamnă ceea ce ai aflat, oamenii de știință știu ce spun și ce fac, dar dumitale ți-e frică să privești adevărul în față. Ți-e frică de o lume fără povești cu tătici în cer și ți-e frică, probabil de iad pentru gândurile tale pe care le crezi eretice și de-aia vrei să le reconciliezi cu cele aflate prin lumina științei.

Fii curajos, Andrei! Știu că e greu, dar e cu mult mai satisfăcător și e un sentiment real de împlinire când ai să-ți dai seama că adevărul nu trebuie scris cu A mare și corectat cu markerul permanent!

Discuții între creștini despre contradicțiile logice din propria religie și puțin despre Mahomed

Cam așa...

Ateu binecuvântat

Am găsit recent blogul ăsta:

http://ateubinecuvantat.wordpress.com

Are materiale interesante. Știți ce să faceți.

Toată lumea-l desenează pe Mahomed - ediția a 3-a

Astăzi este ziua în care toată lumea îl desenează pe Mahomed. La fel ca-n 2010 și-n 2011, în 2012 am decis să transform această ocazie într-un prilej de a învăța alte absurdități despre islam și pedoprofetul acestei religii. Iată de la ce hadith am pornit desenul meu.

Volume 7, Book 71, Number 629: Narat de Abu Huraira: Profetul a spus, "Acela (un muslman) care moare de o boală abdominală este un martir și cel care moare de la o ciumă este martir."

Și iată creația mea din acest an:

Așa se pare că s-a întâmplat, dar alte surse spun că acest hadith a apărut atunci când Mahomed avea ceva probleme digestive după ce a mâncat curry:

„O, fute-m-aș în el de curry, cred că o să devin martir”, a spus Mahomed.

Totuși această informație nu este confirmată, așa că nu putem să o menționăm decât ca o simplă anecdotă.

---

Today is the day when everybody draws Muhammad. Just as I did in 2010 and in 2011, in 2012 I decided to turn this event into an oportunity to learn more absurdities about islam and its pedoprophet. Here is the hadith on which I based my drawing.

Volume 7, Book 71, Number 629: Narrated Abu Huraira: The Prophet said, "He (a Muslim) who dies of an abdominal disease is a a martyr, and he who dies of plague is a martyr."

And here is my creation for this year's competition:

So it seems it had happend, but other sources say this hadith had its origins at a time when Muhammad had trouble with his digestive system after eating curry:

„Oh, fuck that curry, I think I am going to become a martyr”, said Muhammad.

Still this is unconfirmed, so we can mention it just as an anecdote.

Religia in scoli, care-s rezultatele?

De când au început discuțiile despre orele de îndoctrinare religioasă în școlile publice unul din argumentele invocate de religioși e că religia clădește indivizi morali. Acest lucru este evident fals din motive evidente dacă stăm puțin să ne gândim la rece. Ar mai fi și exemple precum Suedia, o țară cu un procent de doar 23% credincioși într-un (dumne)zeu personal (17% considerând că religia e un lucru important în viețile lor și un minuscul 2% care participă regulat la slujbe religioase) și cu indici de tot felul la capetele dezirabile ale spectrumurilor lor.

Cel mai trist este că deși câteva generații au „beneficiat” de îndoctrinare religioasă pe bani publici și e evident că noile generații nu-s mai morale, mai puțin violente sau cine știe cum, populația refuză să vadă aceste lucruri evidente sau, din contră, observă dar consideră că soluția e și mai mult din ce nu funcționează, adică și mai multă îndoctrinare religioasă.

Înainte de continua, să fie clar pentru toți că nu consider din start că religia e de vină sau că aș face eroare logică „post-hoc ergo propter hoc”, adică nu consider că neapărat, dacă conflictul s-a întâmplat după ora de religie, aia e cauza, deși e posibil.

Un elev in varsta de 14 ani de la o scoala din Filiasi a murit la spital, marti seara, dupa ce s-a batut in clasa cu un coleg. Potrivit anchetatorilor, incidentul a avut loc marti dupa-amiaza, in jurul orei 16.00, la scoala generala din Filiasi, la sfarsitul orei de religie, scrie Mediafax.

Conform surselor citate, dupa ce profesoara a iesit din clasa doi elevi, ambii de 14 ani, au inceput sa se certe, s-au impins, iar unul dintre ei s-a lovit cu capul de usa unui dulap.

Copilul lovit a fost dus cu o ambulanta la spitalul din localitate, insa nu a putut fi salvat.

In acest caz Parchetul Tribunalului Dolj a deschis un dosar penal pentru lovituri cauzatoare de moarte, a declarat purtatorul de cuvant al Parchetului Tribunalului Dolj, Magda Badescu.

In cursul zilei de miercuri, elevul de 14 ani va fi supus unei expertize psihiatrice pentru a se stabili daca a avut discernamant.

Asta scria hotnews, iar din Adevărul mai aflăm un lucru legat de ora de religie:

UPDATE ORA 11.25 Înainte de dramaticul incident, elevii au avut ora de religie, iar profesoarea a scris pe tablă: "Faptele rele, încălcări ale voii Lui Dumnezeu". Ca un blestem, propoziţia a rămas scrisă şi astăzi pe tablă, în clasă.

Fără a specula legat de acest caz, având un asemenea mesaj transmis copiilor, probabil în toată țara, și având în vedere cât de ușor se pot porni conflictele între liceeni, cam care e șansa ca un elev mai evlavios să decidă că îndoctrinatoarea i-a dat dreptate într-o problemă pe care o are cu un coleg și se considere că e datoria lui să-l pună la punct pe făcătorul de fapte rele?

De ce nu e coranul printre cele mai bine vândute cărți

Pe pagina Atheism de pe Facebook a apărut o imagine care sugerează că cea mai citită carte este biblia și este în companie selectă, precum „Citate ale președintelui Mao Tse-Tung”, „Harry Potter”, „Lord of the Rings”, „Alchimistul”, „Codul lui Da Vinci”, Seria Twilight.

Trecând peste faptul că imaginea este înșelătoare pentru că echivalează „carte cumpărată” cu „carte citită”, iar multe din cărțile din top nu existau acum 50 de ani, printre comentarii era unul scris de un anume Talal Athar care mi-a atras atenția:

Quran? sorry but this survey failed

Adică, pe românește:

Coranul? Scuze, dar acest sontaj e varză

La care eu am răspuns:

@Talal Athar: The amount of translated books in the Netherlands in a year is bigger than the amount of translated books into the whole Arab countries area, while the quran is not that popular AT all in the countries where sale statistics are available. Even worse for the quran, it's such a bad read, even worse than the bible, if you can imagine that. It has no epic thread, it has not structure (or it had a idiotic one if „longer chapter first” is considered a structure), it has no originality, it has lots of plagiarised stories, it has bigotry and hatred, what do you expect people to like about the quran, really? The bible is, at leat useful as a press-papier or as a weight to keep pickles under the saline eater level, but the quran lacks those, too.

Adică:

Cantitatea de cărți traduse în Olanda într-un an este mai mare decât numărul total de cărți traduse în întreaga zonă a țărilor arabe, în timp ce coranul nu e chiar deloc popular în țările în care statisticile pe vânzări sunt disponibile. Mai rău pentru coran, e atât de prost scrisă, chiar mai proastă decât biblia, dacă-ți poti imagina așa ceva. Nu are nici un fir epic, nu are nici o structură (sau are o structură idioată dacă „cel mai lung capitol la început” e considerat ca fiind structură), n-are pic de originalitate, are multe povești plagiate, are bigotism și ură, ce te-aștepți să placă oamenilor la coran, pe bune acum? Biblia este cel puțin utilă ca pres-papier sau ca greutate să țină murăturile scufundate în saramură, dar coranul n-are nici măcar această calitate.

Ce credeți? O să se supere?

Inceputul unui conflict religios în România?

Iată un comunicat din partea Bisericii Greco-Catolice:

Comunicat: Prima slujbă greco-catolică după 64 de ani în biserica din Văşad desfăşurată sub o ploaie de huiduieli, insulte şi ameninţări

Într-o atmosferă de agitaţie şi încordare, sub un puhoi de blesteme, înjurături şi huiduieli din partea reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române, credincioşii greco-catolici din Văşad au săvârşit duminică, 6 mai 2012, prima liturghie greco-catolică în biserică după 64 de ani.

Ca urmare a stării tensionate şi a ameninţărilor continue făcute de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, un grup sporit de jandarmi şi poliţişti a asigurat ordinea publică în localitate, astfel încât greco-catolicii să poată intra şi ieşi nevătămaţi din biserică.

Pe data de 3 mai 2012 biserica greco-catolică din localitate, confiscată de comunişti în 1948 şi dată Bisericii Ortodoxe Române, a fost retrocedată părţii greco-catolice în urma unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Atât înainte de deschiderea procesului, cât şi după câştigarea acestuia, partea greco-catolică a propus în repetate rânduri părţii ortodoxe folosirea alternativă a bisericii greco-catolice din Văşad, propunere refuzată sistematic, însă, de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe.

Cu câteva zile înainte de executarea sentinţei, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au scos totul din biserica greco-catolică, lăsându-o fără nici un obiect de cult, iar pentru credincioşii ortodocşi din localitate au amenajat o capelă în casa folosită de parohia ortodoxă.

Cu toate că partea ortodoxă a hotărât că nu doreşte să folosească alternativ biserica greco-catolică din localitate, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române recurg la diverse mijloace de presiune şi intimidare la adresa celor ce se declară greco-catolici pentru a-i face ca, de frică, să nu îşi manifeste credinţa în mod liber şi nestingherit, fără riscul de a fi agresaţi fizic sau verbal.

Vineri, 4 mai, de exemplu, la o zi după retrocedarea bisericii, când părintele Voicu Vlad, preotul greco-catolic din Văşad, a ieşit din biserică, a fost lovit de mai multe ori cu ouă, unul dintre ele lovindu-l în ochi. Conform martorilor, printre cei care au aruncat cu ouă s-au aflat şi copii.

 Sâmbătă, 5 mai, după ce preotul greco-catolic a terminat curăţenia în biserică şi a dorit să plece, a fost aşteptat la ieşirea din curtea bisericii de un grup agitat de reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române care scandau injurii şi ameninţări la adresa preotului. Pentru a li se asigura protecţie preotului greco-catolic şi celor care-l însoţeau, jandarmii au fost nevoiţi să-i evacueze cu o maşină de intervenţie.

Duminică, 6 mai, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române din localitate s-au aşezat la intrarea în curtea bisericii greco-catolice, astfel încât oricine ar fi încercat să intre în biserică la slujba greco-catolică trebuia să treacă prin faţa lor. În momentul în care cineva intra în biserică era huiduit, înjurat, blestemat, insultat şi ameninţat. Situaţia s-a repetat şi la ieşirea greco-catolicilor din biserică.

Datorită situaţiei create, jandarmii au fost nevoiţi să facă un cordon pentru a le asigura protecţie preoţilor şi credincioşilor greco-catolici ce ieşeau din biserică. Cu toate acestea, un călugăr greco-catolic prezent la slujbă a fost lovit cu o piatră în cap de cineva din grupul ortodox.

Pe lângă injurii şi blesteme, dintre lozincile pe care reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române le scandau la adresa greco-catolicilor amintim: „hoţii, hoţii”, „banditule”, „animale”, „oameni de nimic”, „ţiganilor”.

În contextul în care jandarmii încercau să ţină grupul ortodox sub control, o persoană din mulţime s-a adresat jandarmilor, spunând: „Lasă băieţi că nu dăm acuma, că n-o să veniţi în continuare să staţi lângă ei. O să iasă ei prin sat”.

Considerând incidentele din zilele trecute în care inclusiv preotul greco-catolic a fost agresat, foarte mulţi greco-catolici din localitate se simt terorizaţi, unora fiindu-le frică să iasă inclusiv pe stradă. În acest context, duminică, la liturghia greco-catolică, au fost prezenţi doar 4 credincioşi.

Este regretabil că reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au refuzat acceptarea slujirii alternative în biserica greco-catolică din Văşad, care ar fi evitat nemulţumirile credincioşilor ortodocşi precum şi situaţia tensionată din localitate. Este de neînţeles, însă, motivul pentru care reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române nu îşi informează corect proprii credincioşi din localitate şi nu le explică de ce au preferat să îi scoată din biserică, refuzând slujirea alternativă. După cum se poate vedea şi din filmările făcute la faţa locului, credincioşii ortodocşi continuă să afirme că greco-catolicii i-au scos din biserică.

Facem, pe această cale, un nou apel public forurilor superioare ale Bisericii Ortodoxe Române să se implice direct în a-şi informa corect proprii credincioşi din Văşad şi a le explica motivul pentru care i-au scos din biserică refuzând slujirea alternativă.

Fidelă principiului că în acelaşi lăcaş de cult este loc şi pentru ortodocşi şi pentru greco-catolici, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, consideră că soluţia practică pentru rezolvarea acestor probleme rămâne celebrarea alternativă în aceeaşi biserică, soluţie care s-ar putea aplica şi la Văşad.

View Larger Map

Amenințarea despre care se vorbește în comunicat se aude la minutul 10:30:

„Lasă că nu dăm acuma. Este timp. [indescrifrabil]. N-o să veniți în continuu să stați lângă ei. O să iasă ei prin sat.”

Tot în acest clip se aude clar declarația preotului greco-catolic care spune că au propus ca biserica să fie folosită de ambele culte, însă reprezentanții Bisericii ortodoxe au refuzat. Având în vedere poziția vulnerabilă în care greco-catolicii sunt tind să cred că oferta e sinceră și într-adevăr a fost refuzată de ortodocși, alternativele pentru greco-catolici fiind posibil foarte violente și cu repercusiuni dintre cele mai urâte.

Ce vreau sincer e ca în România să NU apară un război religios ca-n Irlanda de Nord.

Cristina Rad la Reason Rally

Cred că Lucian Vîlsan îl va traduce, dacă nu l-a tradus deja.

Am fost odată embrioni

Noua campanie* marca Pro-Vaca!

Unii mai bine rămâneau în prezervativ!

Răspândiți acest mesaj, aveți binecuvântarea mea.

* context aici