Pro-Vita, femeile, avorturile și copiii abandonați

TLP a ridicat în atenția blogosferei problema propagandei Pro-Vita și felul în care batjocoresc femeile, după ce Dumenzeu e ateu a scris un articol despre Pro-Vita și raportarea lor la femei.

TLP încheie:

Ce detalii picante îmi poţi da despre Pro-Vita & Company? :)

Iată un detaliu picant de la cineva dintr-o firmă din București, după ce o persoană a făcut un anunț pe un canal oficial intern firmei pentru ajutorarea unor copii de la un orfelinat:

Anuntul de care zic a fost transmis pe un canal oficial, nu a fost facut in nume personal de catre reprezentatul acelei organizatii, iar totul era mascat sub bunele intentii de a ajuta pe cei oropsiti, nici un moment nu era pomenit adevaratul obiect de activitate al fundatiei.

Ironia faptului ca o asociatie antiavort da bani pt ajutorarea copiilor nedoriti de la un orfelinat cred le-a scapat multora.

Schimbarea religiei - care este semnificația? - V

(Articol din seria „Schimbarea religiei - care este semnificația? ”; Articole anterioare : I, II, III, IV)
(Articolele din această serie : I - Introducere, II - Convertirea - Relevantă în stabilirea validității dogmei?, III - Factori favorizanți în convertire, IV - Efectele convertirii: Prozelitismul, V - Efectele convertirii: Radicalizarea și VI- Concluzii)

Cultul permite și încurajează radicalizarea convertitului

Revenind cu privirea la condițiile conversiei (vezi lista din episodul III), putem observa la punctul 6 că izolarea de lumea exterioară este un lucru important deoarece, în euforia sau disperarea momentului, fie că ne place sau nu, nu gândim limpede, iar o minte detașată poate oferi o simpla critică al cărei rezultat ar fi evidențierea defectelor logice, aspectelor absurde și aberante ale religiei și dărâmarea fundamentului noii construcții religioase din mintea noului posibil convertit.

Nabeel Al Awadhi is stuffing the brain of one his fans with explosive stuff

Acesta este motivul pe care și cei ce sunt prozeliți sinceri (fără gânduri meschine), deși nu-l conștientizează, l-au observat și încearcă să-l obțină. Direcția firească de avansare a noului convertit va fi ca cea a unui glonț ce intră prin piele penetrează corpul până la organele interne, el va crede puternic în adevărul dogmei și inspirației divine și va încerca să se autosubjuge zeului sau zeilor religiei nou găsite, imediat, fără comentarii, fără proteste, practic va deveni sclav de bună voie și va cere bice pe spate pentru nesupunerea lui anterioară conversiei.

Firesc, noul grup social îl va proteja, va spune că tot răul anterior e spre binele curent și noul nostru convertit va confunda starea de bine socială cu benevolența zeului, va pune în contrast cu „rătăcirea” lui, bunătatea cu care e tratat de grupul socialo-religios și va concluziona cu atât mai mult că noul-găsit zeu e iertător, milostiv și bun. Fiind un „învățăcel” al religiei în care alții au mai multă experiență, subiectul nostru se va supune cu atât mai mult liderilor religioși și dogmei, iar asta este vizibil în cazuri precum cel al cunoscutei Jihad Jane.


Următorul articol din seria „Schimbarea religiei - care este semnificația?” va fi și ultimul din această serie și vom trage câteva concluzii legate de convertiri.

Schimbarea religiei - care este semnificația? - IV

(Articol din seria „Schimbarea religiei - care este semnificația? ”; Articole anterioare : I, II, III)
(Articolele din această serie : I - Introducere, II - Convertirea - Relevantă în stabilirea validității dogmei?, III - Factori favorizanți în convertire, IV - Efectele convertirii: Prozelitismul, V - Efectele convertirii: Radicalizarea și VI- Concluzii)

Persoanele convertite - mai vocale decât nativii

Este absolut normal ca un convertit să laude și să considere panaceu propria rețetă, că doar care dovadă este mai bună decât ceea ce ai experimentat tu însuți? Totuși, chiar este meritul noii religii, sau e o problemă de identificare incorectă a cauzelor redresării și „renașterii” individuale?

Având în vedere că pentru orice religie dată găsim persoane care sunt gata să ateste valoarea utilitară (identificată greșit cu valoarea de adevăr) a religiei în care au ajuns, și considerând că religiile sunt, doctrinar vorbind, conflictuale în marea lor majoritate, este clar că motivul succesului individual nu stă în doctrina practicată, ci în altă parte.

Care are putea fi sursa reală a succesului individului care a reușit să se ridice din propria cădere? Ce este comun în toate religiile? Nimic altceva decât componenta socială, aderența la un grup social, sprijinul comunității.

Noul convertit va avea tendința să facă confuzie între componenta socială și meritul dogmei religioase, a „trăirii spirituale ultraprezente în grup”. Acest lucru îl va transforma într-o portavoce a religiei, și, destul de des, într-un prozelit al grupului, pentru că ce poate părea mai real decât ce crezi „că ai observat cu ochii tăi”?

Desigur, simțurile și judecata ne pot înșela, așa cum TLP ne-a arătat în întreaga serie „Nu crede tot ceea ce gândești”:



Comparând convertitul cu cel „născut în acea religie” putem observa că nativul a trăit tot timpul în comunitatea sa, consideră normal și „ia de bun” genul de interacțiune pe care convertitul îl întâlnește pentru prima dată în viață la momentul conversiei.

Din acest motiv convertitul poate ajunge să fie foarte vocal, în timp ce credinciosul nativ nu „apreciază corect ceea ce are”. Probabil din același motiv efectul de bulgăre, de creștere, al unei religii nu este atât de puternic după prima generație și părinții simt nevoia să își îndoctrineze copiii.



În următorul articol din această serie vom analiza un alt efect al convertirii: radicalizarea.

Profeții creștini și puterea exemplului

Motto

Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului. - Geneza 6:9

Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!" - Geneza 19:15

Problema: băutura de Florii și Paște

De Florii și de Paște, mari sărbătoari creștine, românii, creștini în proporție de 99% cel puțin statistic, au sărbătorit bine de tot. S-au îmbătat. O să spuneți că nu sunt creștini adevărați. Haide să vedem împreună dacă ce spuneți e adevărat.

Romanii, de Florii! Au baut pana au cazut lati, la urgenta!

StirileProTV.ro

Adevărați credincioși - Profeții Noe și Lot

Vom ignora întrebarea dacă povestea potopului e adevărată pentru că nu este relevantă. Vom încerca să determinăm dacă Noe a fost un credincios adevărat în ochii lui Dumnezeu și lucrăm cu materialul clientului.

Biblia ne spune despre Noe că era un om drept și neprihănit și mergea pe calea lui Dumnezeu, deci era un credincios adevărat. Nu există nici o îndoială, acest lucru este confirmat de povestea conform căreia el a fost singurul cap de familie supraviețuitor al potopului pentru că Dumnezeu l-a judecat singurul om drept.

Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului. - Geneza 6:9

Legat de Lot, lucrurile nu sunt atât de clare, dar un pic de investigație relevă faptul că Lot era considerat și el un om bun, un bun credincios, altfel ar fi murit în genocidul de la Sodoma.

Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!" - Geneza 19:15

Din aceste versete rezultă că Lot nu era vinovat cel puțin de nedreptățile cetății, adică nedreptatea sodomită. Cu toate astea, Lot este ulterior salvat de la pieirea odată cu Sodoma, iar soția lui e pedepsită și transformată într-n stâlp de sare pentru vina de a întoarce capul spre Sodoma. Având în vedere aceste pedepse și faptul că îngerii au fost de acord să intre în casa lui Lot, putem trage concluzia că Lot era un adevărat credincios. Următorul pasaj din Noul Testament confirmă acest lucru:

Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, - II Petru 2:7

Deci putem trage concluzia că atât Noe cât și Lot erau credincioși adevărați, plăcuți ochiului lui Dumnezeu, sa zic așa.

Puterea exemplului - Profeții Noe și Lot

Având în vedere poziția în creștinism a lui Noe și a lui Lot, amândoi oameni drepți și neprihăniți în fața lui Dumnezeu, tragem concluzia că ei pot fi luați ca exemplu de comportament de către creștini.

20. Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie.
21. A băut vin şi, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său.
22. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, a spus celor doi fraţi ai săi.
23. Dar Sem şi Iafet au luat o haină şi, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor; şi feţele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.
24. Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr,
25. A zis: "Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!"
26. Apoi a zis: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob!
27. Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă". - Geneza 9:20-27

Trecând peste blestemul asupra lui Canaan pentru ceea ce „făcuse” tatăl său Ham - adică îl văzuse pe Noe beat și dezbrăcat (probabil din pricina vreunei fantezii sexuale din visele beției), aflăm că bețivăneala nu ere un lucru neobișnuit pentru Noe.


Să vedem ce spune biblia despre Lot, un alt posibil model pentru creștinii adevărați:

30. Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!"
33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!"
35. Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36. Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37. Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu". Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi.
38. Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi. - Geneza 19:30-36

vedeți? Lot, acest adevărat credincios neprihănit nu era deloc greu de convins să se îmbete și fiicele lui s-au culcat cu el când era beat. V-am zis eu că băutura merge mână în mână cu fantezia sexuală, o bănuiam de la povestea cu Noe!

Oricum, ar fi Noe și Lot, acești neprihăniți ai creștinismului, se mai îmbătau din când în când cu consecințe dintre cele mai fericite, că doar ce e mai dulce ca un blestem dis de dimineață sau o relație incestuoasă productivă după o beție bună?

Concluzie

Având în vedere că atât Noe cât și Lot sunt adevărate modele de urmat pentru orice creștin, în lumina celor relevate de biblie despre obiceiurile lor legate de mrejele lui Bachus, este normal și chiar recomandat ca un creștin adevărat să bea vin și să se îmbete, eventual să aibă ceva fantezii sexuale, să blesteme sau chiar să o pună e un incest.


Așa că nu vă mai luați de creștinii care beau de Florii, Paște și alte sărbători creștine, acesta este comportamentul unui adevărat creștin!


Și încă ceva, propun să schimbăm expresia „bei ca porcu'” în „bei ca Noe”, pentru cazurile în care nu intră nimic pe scârbavnicul mădular învârtoșat, sau „bei ca Lot”, dacă în urma beției pică ceva momeală la viermele rozaliu. Așa să-i rămână numele!

Sărbătorile pascale (Paștele sau Paștii) și Învierea lui Cristos

De Paște (sau Paști) creștinii încearcă un sentiment confuz de bucurie confundat cu tristețe. Eu spun că nu trebuie să fie nimeni trist. Cristos a înviat! Adevărat a-nviat!

Evangheliile ne spun povestea învierii lui Cristos și am discutat despre acestea. Cei ce nu au citit articolul, le recomand cu căldură să-l citească acum. Reînvierea lui Iisus Cristos este un moment crucial în care creștinii nu au voie să fie triști și trebuie să se bucure.

Se spune că mai întâi, în Vinerea Mare (sau Vinerea Patimilor), Cristos a fost „judecat”, batjocorit și apoi crucificat.

Poți să faci o infecție!

Nu se știe exact ce se spune că ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Cristos înainte să moară, pentru că Evangheliile nu sunt prea clare.

La crucificare,
E durere mare

Matei și Marcu spun cam același lucru, pentru că evangheliștii se știe că au copiat unul de la altul ca niște școlari care nu și-au învățat lecția (vezi Problema Sinoptică). Cristos e resemnat, tăcut, nu mai spune nimic în afară de un strigăt resemnat către Dumnezeu:

Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? [..] Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. - Matei 27:46-50 sau Marcu 15:34-37

BRB! LOL!

În Evanghelia după Luca, Cristos e sigur pe el, și are încredere în Dumnezeu. El întreține o conversație cu ceilalți doi răstigniți și-l asigură pe unul dintre cei doi că va ajunge în Rai chiar în acea zi. Chiar înainte să moară spune cu maximă încredere în Dumenzeu:

[..] Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. - Luca 23:(39-)46

După Luca, Cristos nu mai e descurajat și nu se simte abandonat cum au raportat Matei și Marcu a raportat Marcu.

Răul de înălțime a periculos când nu e asistat de sfântul duh

Când vorbim de relatarea lui Ioan avem de a face cu un Cristos care e un fel de conducător al evenimentelor, are grijă la toate detaliile ca și când ar fi regizorul, chiar și de pe cruce vorbește mamei sale și-i face cunoștință cu „ucenicul pe care îl iubea” (nu speculăm tipul de iubire, oricum Cristos nu a zis nimic împotriva homosexualității) pentru ca să stea împreună de la acel moment înainte. Apoi cere de băut, ia oțetul și apoi spune ca un regizor că s-a împlinit profeția și moare:

[..]Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. - Ioan 19:(26-)30

Ce mai tura-vura, regizor mare cu datorie la profeție.

Hai că nu vă mai plictisesc cu contradicțiile din biblie referitoare la crucificare și înviere, mai bine să râdem cu Cristos. Fiți veseli și vă bucurați, „Cristos a înviat”, sau așa ne mint de vreo 2000 de ani.

Dacă ar fi tras de fiare...

Ha! Mai am o viață!

Sunt eeeeu, Iiiiisus!
(săraca Magdalena nu-l mai recunoștea, era deja Zombi-Crist)

„Honeyyy! I'm hooooome!”

Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, că l-a dat pe unicul său fiu ca să moară virgin pentru păcatele tale, pentru ca oricine crede în el să nu moară virgin și el - parafrazare după Ioan 3:16

Cristos și Mohamed discută despre Paște


Cristos a înviat!

Pe final vă las să va delectați cu momentul final din Life of Brian

Vinerea Mare, Vinerea Patimilor, Vinerea Seacă

Motto

Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. - Matei 27:52-53

Introducere

Creștinii spun că în Vinerea Mare (Vinerea Paștilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) Cristos a fost „judecat”, chinuit și crucificat pentru a mântui omenirea.

Crucificare corectă din punct de vedere anatomic

Originea sărbătorii Paștelui

Mulți creștini pretind că Paștele este o sărbătoare creștină 100% care își are originea în sărbătoarea învierii lui Cristos. Evident, acești creștini se înșeală pentru că nici măcar n-au citit biblia, Noul Testament sau Evangheliile.

Iată ce spune biblia despre Vinerea Mare:

Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti. - Luca 22:1

La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe care-l voiau. - Matei 27:15

Deci chiar biblia spune că Paștele nu are origine creștină.

Evreii sărbătoreau în această perioadă eliberarea lor din Egipt.



Evenimente importante neconștientizate

Creștinii pretind că povestea consemnată în evanghelii este adevărată și s-a întâmplat, fără nici o îndoială, când Cristos avea 33 de ani. Iarăși creștinii nu știu ce susțin, știu doar 2-3 evenimente din poveste, pentru că dacă ar știi, poate că n-ar mai fi... creștini.

Care ați fost pe la biserică de Paști, probabil știți versurile:

Cristos a înviat din morți [...] și celor din mormânturi viață dăruindu-le.

Trecând peste faptul că forma corectă de plural al lui „mormânt” este „morminte”, am să speculez puțin în legătură cu semnificația acestor versuri.

Privind în context motto-ul articolului aflăm din Matei 27:50-53:

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

Prin prisma acestor versete eu postulez că „cei din morminte” cărora le-a dăruit Cristos viață, sunt cei ce au înviat la moartea lui, nu creștinii, dar era greu de crezut că învierea atâtor persoane în timpul dominației romane nu ar fi lăsat dovezi extrabiblice contemporane evenimentului, deci creștinii au recurs la un mic artificiu și au ascuns în plină vedere această inadvertență după ce i-au pus o pălărie nouă.

Probabil v-ați dat seama că e irelevantă semnificația acelor versuri, dar sunt semnificativi înviații ăia nemenționați în nici un fel de cronici istorice. Aștept cu interes să fiu contrazis de creștini și să mi se arate documentele, scrierile și alte dovezi extrabiblice contemporane evenimentului care demonstrează că au înviat morții la un moment dat cam acum 2000 de ani în Imperiul Roman.

Întrebările mele:

• nu cumva această înviere a morților face mai puțin impresionantă învierea lui Cristos și de-aia nu este cunoscută?
• Nu cumva lipsa dovezilor istorice despre învierea asta în masă ar putea pune sub semnul întrebării validitatea evenimentului central al creștinismului și toată religia în sine, deci mai bine nu se discută despre lucrul ăsta?

Ce fac creștinii în această zi?

Evident că dintr-o religie nu poate ieși nimic logic, ci doar superstiții și comportamente care nu sunt cu nimic diferite față de ritualurile șamanilor, vrăjitorilor și vracilor ce fierb oase de pisică și hăituiesc demonii cu „fumul de ficate și de cord de la peșteeeee” ... adică, stai puțin, că asta fac și creștinii (Tobit 6:7-8), sau cel puțin ar trebui să facă dacă-s creștini adevărați... Sau nu?

Ce alte ritualuri șamanico-vrăjitorești mai fac creștinii, chiar și ăștia care nu respectă scriptura că n-o știu? Să vedem...

La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. (citat de pe crestinortodox.ro)

De ce s-ar duce femeile la morminte în această zi, dacă nu ar avea o anumită însemnătate ziua asta? Nu cumva se duc să verifice dacă nu au înviat morții, așa cum e descris în biblie? Ce poate fi mai ilogic, mai irațional și absurd decât să te duci în fiecare an ca să verifici dacă n-a înviat cumva cel putrezit? Cum poate fi această tradiție calificată altfel decât pură superstiție, irațională și primitivă?

Dar să lăsăm speculațiile și să nu uităm că avem vrăjitorii și aici, doar scrie negru pe alb, chiar dacă recunosc că e ridicol să mai crezi așa ceva acum, pentru că „florile [..] erau considerate a fi bune de leac”. Deci „erau”, acu' nu mai sunt. Nu știm când și cum au aflat preoții și creștinii de la Dumnezeu că nu mai e de actualitate treaba cu floarea tămăduitoare, dar e clar că acum nu mai e. Deci au evoluat [sic].

OK, nu fac ce-ar trebui să facă, nu mai fac ce au făcut, dar acum ce mai fac? Ei, credință în vrăjitorie și superstiții, ce altceva?

In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o supara pe Sfanta Vineri; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe camp si le duc la biserica. (citat de pe crestinortodox.ro)

Răi creștinii ăștia, le refuză igiena până și diavolilor! Eu îl compătimesc pe Scaraoschi că nu poate să se scalde la popou în cea mai bună soluție detergentă - borșul! N-arză-i-ar mâinile Fecioarei de le coptul pâinii (că Fecioara stă cu mâinile-n toate cuptoarele de Paști) și coase-ar Satana și orbi-ar, de-o țese ș-o toarce careva că mare supărare face Sfântei Vineri. Cum care Sfânta Vineri? Sora lu' Vineri, prietenul lui Robinson Crusoe!

La revedere

Înainte de încheiere, lăsați varul de pe pomi și gardurile, că nu vă apără. Doar al treilea rotocol afumat de casă cu fum magic de tămâie vă scapă timp de un an de ăstea. Exact un an, din Paște-n Paște. Ce? Doar nu credeați că există protecție anuală numai la CASCO la mașină?


OK, am încheiat cu învierea în masă; o să mai vorbim de învierea singulară și confuză (aia lui Cristos) și așteptăm presa:

Criza, banii și biserica

În timp ce pe la noi în România BOR face bani cu nemiluita (fiind proprietară a cel puțin 3 miliarde de €uro), nu e taxată, ba chiar cere bani de la buget, bani din care am putea face 2 spitale ori am reface de patru ori școlile din București, prin țări unde criza nu mai bate la ușă, ci deja doarme în pat, biserica pare să fie pusă în poziția corectă de a plăti taxe:

ATHENS, March 24, 2010 (LifeSiteNews.com) – The Greek government has announced it will start taxing churches as part of its efforts to get out of its financial crisis. A new draft bill to be tabled in parliament next week imposes a 20 per cent tax on the Orthodox church's real estate income, reportedly worth over 10 million Euros (US $14.8 million) a year, the Wall Street Journal reports.

Evident, că trântorii de profesie numiți preoți și clerici nu văd cu ochi buni această intrare în normalitate, că doar sunt liberi profesioniști (nu e clar ce profesează altceva decât prostirea maselor):

The Orthodox Archbishop of Athens Ieronymos said on Sunday that taxing the churches is unconstitutional and “unprincipled.” He told the Athens weekly, Real News, that the Church of Greece would challenge the tax in the Greek and European courts.

Se pare că preoții au nevoie de un ateu să le aducă aminte cuvintele lui Cristos:

Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. - Luca 9:3

Oricum, la noi, chestia asta cu criza cred că trebuie să fie mai groasă ca să facem pasul ăsta spre normalitate. Totuși, sper că nu o să așteptăm până când criza o să stea în pat, să ceară de mâncare, să nu mai tragă apa deloc și să înfunde buda, să pună „propitaru'” să doarmă pe preș ca să cerem în sfârșit taxarea bisericii, așa cum trebuie. Bine, bine, biserica ar trebui expusă pentru șarlatania care e, da' în primă instanță mă mulțumesc cu taxarea ei.

Până atunci, citiți despre Grecia care face un mare pas spre secularism adevărat cu chestia asta.

Secularizare plăcută!

Religia păcii lovește din nou...

Islamul, religia păcii lovește din nou. Bilanțul oficial numără cel puțin 37 de persoane decedate și cel puțin 30 de răniți grav.

De data asta, cecenii doritori de o republică islamică, pe care, evident n-o pot înfăptui în interiorul Rusiei, au lovit în Moscova, ca de obicei, în oameni nevinovați, că doar scopul e să răspândească teroarea, că așa spune Coranul. Normal, ce altceva pot face niște lași?

4:74 Let those fight in the way of Allah who sell the life of this world for the other. Whoso fighteth in the way of Allah, be he slain or be he victorious, on him We shall bestow a vast reward.

Chiar dacă e vorba de o înțelegere greșită a Coranului, este clar această carte poate fi interpretată greșit și musulmanii moderați trebuie să ia poziție publică împotriva extremiștilor și să condamne public mizeriile acestea subumane și acțiunile lor atât în public cât și în interiorul comunităților lor.

Schimbarea religiei - care este semnificația? - III

(Articol din seria „Schimbarea religiei - care este semnificația? ”; Articole anterioare: I, II)
(Articolele din această serie : I - Introducere, II - Convertirea - Relevantă în stabilirea validității dogmei?, III - Factori favorizanți în convertire, IV - Efectele convertirii: Prozelitismul, V - Efectele convertirii: Radicalizarea și VI- Concluzii)

Ce favorizează convertirea?

Citez din „Exploring the Sociology of Religion and Religious Conversion among the Prison Population (pdf)”

For conversion a person must:
1. Experience enduring, acutely felt tensions
2. Within a religious problem-solving perspective
3. Which leads him to define himself as a religious seeker
4. Encouraging the D.P. [Divine Precepts] at a turning point in ... life
5. Wherein an affective bond is formed (or pre-exists) with one or more converts
6. Where extra-cult attachments are absent or neutralized
7. And, where, if he is to become a deployable agent, he is exposed to intensive interaction (Lofland & Stark, 1965, p. 874)

Este evident că o persoană care este vulnerabilă, într-un moment de decădere în propria viață, din orice punct de vedere - financiar, social, emoțional - este o posibilă țintă, un posibil nou convertit. Lucrul ăsta îl știu toți prozeliții religioși, de la Martorii lui Iehova care profită de momente precum moartea unei persoane dragi, până la musulmanii extremiști care profită de presiunea pe care o pun chiar ei pe individ prin prezentarea opțiunilor „convertire, dhimmi (om de rang inferior) sau moarte/război”.

Un moment traumatic în viața unui om este momentul la care acesta este cel mai înclinat să-și pună întrebări legate de posibilele cauze ale căderii sale (indiferent de natura ei), deși, de cele mai multe ori nu poate fi vorba decât de pur ghinion, pură întâmplare. Chiar și când cauza este nesăbuința, leacul nu este subjugarea față de o autoritate, ci raționamentul, analiza rece, neinfluențată de emoții.

Ironic, chiar cei ce se subjugă unei noi autorități divine reușesc să treacă prin momentul dificil prin propriile forțe, chiar dacă ajutați de alte persoane, dar nu reușesc să-și asume meritul propriu din lipsa respectului de sine. Acestă lipsă de respect de sine este speculată de religii când spun că originea răului este omul și orice e bun are origine divină. Disecarea acțiunilor oamenilor nu ajută decât la sporirea dependenței individului de religie.

Toate aceste situații acoperă condițiile 1-4 într-un fel sau altul.

Uitându-ne la punctul 5 - formarea unei relații afective cu alți membri ai acelei religii - nu pot să nu-mi aduc aminte de faptul că, atunci când am fost cu godless1859 la mormoni în vizită, am simțit foarte mult componenta socială din acel grup. Invitația de a reveni acolo nu putea avea altă finalitate decât împlinirea condiției 5 și parțial atingerea condiției 6 - neutralizarea sau eliminarea atașamentelor față de elemente exterioare cultului.

Tot pentru acoperirea punctelor 5-7 convertiții vor participa săptămânal la slujbă (la creștini) sau la rugăciunea comună (la musulmani), și ocazional la diverse activități (prozelitism, acte de caritate, evenimente). Toate acestea au scopul de a crește adeziunea socială în interiorul grupui și slăbirea adeziunii sociale la lumea exterioară cultului.





În următoarele articole vom vedea câteva efecte interesante ale convertirii. Primul efect: convertiții sunt mai vocali decât nativii religiei.

Umor despre religie

Cartofismul:



Și un altfel de cartofism:

Umor involuntar creștin

Acestea sunt perle umoristice creștine... umor involuntar adicătelea!

Toată vremea veşmintele tale să fie albe şi untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău! - Ecclesiastul 9:8

Igiena părului, stilul creștin

Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus". Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!" Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz. - Geneza 28:15-19

Ce zice Dumnezeu de omniprezența și ce pricepe tălâmbu'...
Undelemnul este esențial pe vârful pietrei!
Acu' se numește Betel că înainte numea Luz. Clar, nu?

.. zece baturi fac un homer, căci homerul are zece baturi - Iezechiel 45:14

Curat circular, coane Fănică!

..te voi zdrobi şi vei şti că Eu sunt Domnul
..Voi săvârşi astfel judecăţi împotriva lui Moab, şi ei vor şti că Eu sunt Domnul
..Voi săvârşi împotriva lor cumplite răzbunări, pedepse grele, şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi săvârşi asupra lor răzbunarea Mea - Iezechiel 25

Eu sunt șefu', da?

Orice altă insectă înaripată care are patru picioare e spurcată pentru voi şi vă spurcaţi de ele. - Leviticul 11:23

Băi, care mi-ați luat insecta cu 4 picioare?

Şi a zis tânărul către înger: "Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima şi fierea acestui peşte?" Şi acela i-a răspuns: "De-l chinuie pe cineva un demon sau un duh rău, se afumă bărbatul sau femeia aceea cu inima şi ficatul şi nu-l va mai munci. Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeaţă, şi se vindecă". - Tobit 6:7-9

Așa cum demonul e hăituit de fumul de ficate și de cord de la peșteeeee,
Așa fuge albeața ochiului de fiereeeeee! Aaaaamiiiiin!

De se vor bate între dânşii nişte bărbaţi, şi femeia unuia din ei se va duce ca să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l bate şi, întinzându-şi ea mâna, va apuca pe acesta de părţile lui ruşinoase, Să i se taie mâna ei şi să nu o cruţe ochiul tău. - Deuteronomul 25:11-12

Băi femeie, de ce te bagi? Și mai important, ce ai, fă, cu oole lu' ăla, nu știi că n-avem milă și-ți tăiem mâna?



Să ne bucurăăăăm!


Deci să ne bucurăm...


Așea!

Schimbarea religiei - care este semnificația? - II

(În continuarea articolului „Schimbarea religiei - care este semnificația? - I”)

(Articolele din această serie : I - Introducere, II - Convertirea - Relevantă în stabilirea validității dogmei?, III - Factori favorizanți în convertire, IV - Efectele convertirii: Prozelitismul, V - Efectele convertirii: Radicalizarea și VI- Concluzii)

Este relevantă convertirea în stabilirea „adevărului” unei religii?

Evident, NU. Rata de convertire, numărul de convertiți, numărul absolut de practicanți ai unei anumite religii nu au nici o greutate în stabilirea valorii de adevăr a dogmelor asociate religiei respective, la fel cum, la un moment dat în trecut, creșterea acceptării faptului că Pământul este rotund, nu plat, nu a schimbat esența realității, și anume faptul că Terra a fost mereu rotundă.



Tot ceea ce dovedește o rată de conversie mare sau o conversie, este că pentru un grup de oameni sau pentru un individ, acea religie pare mai atractivă din motive necunoscute sau care nu sunt nicidecum evidente.

Dacă numărul de persoane convertite nu au nici o greutate în dovedirea adevărului unei dogme religioase, atunci care este scopul poveștilor despre convertire? Răspunsul este foarte simplu.

Oamenii, în general, nu sunt capabili să evalueze corect ce înseamnă dovezi în a stabili un anumit fapt, iar erorile logice precum „argumentul majorității” reprezintă pentru mulți un argument cu greutate, deși incorect. Pe de altă parte popularizarea poveștilor despre conversii are rolul de a eroda teama de blam social la o asemenea schimbare și, până la urmă, de prozelitism în favoarea religiei destinație pentru că majoritatea oamenilor ajung să gândească într-un anumit mod prin urmarea turmei, prin argumente (ilogice) de genul „o fi ceva adevărat acolo de se convertesc atât de mulți oameni”.

Din păcate, oamenii nu sunt suficienți de educați și instruiți ca să înțeleagă de ce aderența la un curent de gândire popular nu dovedește nici adevărul, nici falsitatea acelui curent de gândire, cum nici numărul de oameni care credeau că Pământul e plat nu a influențat geometria reală a Terrei.



În următorul articol din această serie vom vedea ce favorizează conversia și care sunt condițiile necesare pentru convertire.