Cautări pe acest blog

Se încarcă...

miercuri, 7 aprilie 2010

Schimbarea religiei - care este semnificația? - IV

(Articol din seria „Schimbarea religiei - care este semnificația? ”; Articole anterioare : I, II, III)
(Articolele din această serie : I - Introducere, II - Convertirea - Relevantă în stabilirea validității dogmei?, III - Factori favorizanți în convertire, IV - Efectele convertirii: Prozelitismul, V - Efectele convertirii: Radicalizarea și VI- Concluzii)

Persoanele convertite - mai vocale decât nativii

Este absolut normal ca un convertit să laude și să considere panaceu propria rețetă, că doar care dovadă este mai bună decât ceea ce ai experimentat tu însuți? Totuși, chiar este meritul noii religii, sau e o problemă de identificare incorectă a cauzelor redresării și „renașterii” individuale?

Având în vedere că pentru orice religie dată găsim persoane care sunt gata să ateste valoarea utilitară (identificată greșit cu valoarea de adevăr) a religiei în care au ajuns, și considerând că religiile sunt, doctrinar vorbind, conflictuale în marea lor majoritate, este clar că motivul succesului individual nu stă în doctrina practicată, ci în altă parte.

Care are putea fi sursa reală a succesului individului care a reușit să se ridice din propria cădere? Ce este comun în toate religiile? Nimic altceva decât componenta socială, aderența la un grup social, sprijinul comunității.

Noul convertit va avea tendința să facă confuzie între componenta socială și meritul dogmei religioase, a „trăirii spirituale ultraprezente în grup”. Acest lucru îl va transforma într-o portavoce a religiei, și, destul de des, într-un prozelit al grupului, pentru că ce poate părea mai real decât ce crezi „că ai observat cu ochii tăi”?

Desigur, simțurile și judecata ne pot înșela, așa cum TLP ne-a arătat în întreaga serie „Nu crede tot ceea ce gândești”:



Comparând convertitul cu cel „născut în acea religie” putem observa că nativul a trăit tot timpul în comunitatea sa, consideră normal și „ia de bun” genul de interacțiune pe care convertitul îl întâlnește pentru prima dată în viață la momentul conversiei.

Din acest motiv convertitul poate ajunge să fie foarte vocal, în timp ce credinciosul nativ nu „apreciază corect ceea ce are”. Probabil din același motiv efectul de bulgăre, de creștere, al unei religii nu este atât de puternic după prima generație și părinții simt nevoia să își îndoctrineze copiii.



În următorul articol din această serie vom analiza un alt efect al convertirii: radicalizarea.

0 comentarii: