Mahomed, islamul și falsa autoritate - III

(Acest articol face parte din seria „Mahomed, islamul și falsa autoritate”. Din aceeași serie: Introducere, Autoritatea și violența față de femei, Prevenția criticii (acest articol), Autoritate absurdă, Cazul special Mahomed, Mandat pentru război religios, Supunerea oarbă și extremismul în România.)

Am văzut câteva exemple de texte islamice în care autoritatea asupra femeii este exercitată, ba chiar e susținută ca validă violența împotriva lor sau cum sunt transformate în simple sclave. Acum o să vedem câteva exemple legate de autoritatea clericală și felul în care critica din partea musulmanilor este prevenită în sistemul politico-socialo-religios islamic.

Președintele Ahmadinejad al Iranului linge mâna Ayatolahului Ali Khamenei

Autoritatea religioasă în islam este asigurată prin prevenția criticii, întrebărilor, cel puțin în compania altor musulmani care ar putea să audă criticile. Izolarea împreună cu autoritatea imediat superioară este încurajată. Allah e autoritatea absolută, Mahomed e ultimul profet al lui Allah (și nimeni nu va mai veni după el), imamii sunt autorități în fața congregației, bărbatul este autoritatea în fața femeii, musulmanii sunt autoritate în fața non-musulmanilor și cei „de jos” nu au voie să-i critice pe cei „de sus”. Altfel, pedeapsa va veni negreșit.

Autoritatea clericului este nechestionată

Despre autoritatea imamilor și care e falsa motivație și falsa recompensă:

Sahih Muslim Book 004, Number 1867:

Abu-Huraira reported Allah's Apostle (may peace be upon him) as saying: He who took a bath and then came for Jumu'a prayer and then prayed what was fixed for him, then kept silence till the Imam finished the sermon, and then prayed along with him, his sins between that time and the next Friday would be forgiven, and even of three days wore.

Oricine nu este în rând cu grupul este suspect, slab sau poate fi ispitit de Shaitan (Satan), deci și orice întrebare, nealiniere mentală sau critică, tot în aceiași categorie se încadrează. Astfel autoritatea religioasă oarbă se păstrează și orice „trădător” e identificat imediat:

Sahih Muslim Book 004, Number 0868:

Abu Mas'ud reported: The Messenger of Allah (may peace he upon him) used to touch our shoulders in prayer and say: Keep straight, don't be irregular, for there would be dissension in your hearts. Let those of you who are sedate and prudent be near me, then those who are next to them, then those who are next to them. Abu Mas'ud said: Now-a-days there is much dissension amongst you.

După cum se vede, critica, disensiunea, gânditul în mod independent este condamnat, doar nu degeaba sistemul politico-social cu față de religie se numește "islam", adică supunere.

În următorul articol o să vedem nivelul absurd la care trebuie să se supună musulmanul, deși لا اله.