Cautări pe acest blog

Se încarcă...

miercuri, 19 mai 2010

Mahomed, islamul și falsa autoritate - II

(Acest articol face parte din seria „Mahomed, islamul și falsa autoritate”. Din aceeași serie: Introducere, Autoritatea și violența față de femei (acest articol), Prevenția criticii, Autoritate absurdă, Cazul special Mahomed, Mandat pentru război religios, Supunerea oarbă și extremismul în România.)

În introducerea acestei serii am spus că islamul a fost proiectat ca un sistem socio-politic în care autoritatea politico-religioasă nu trebuie chestionată, iar cel care o face suferă repercusiuni.

Totuși, au existat multiple momente când Mohamed a fost pus la zid de tot felul de situații delicate pe care le-a înfruntat în viața sa de lider politic și de cult. Aproape invariabil, mai ales după ce a început să aibă influență politică, ieșirea lui din asemenea situații era prin intermediul unui răspuns autoritar în care fie pretindea revelație de la Allah, fie pretindea privilegii speciale din poziția specială de profet al islamului sau recurgea la violență motivând autoritatea lui sau pe cea divină.

Înainte de a continua, trebuie să înțelegem că felul în care Mahomed și-a trăit viața este important pentru că Mahomed este privit în islam drept modelul perfect de musulman (în special, de bărbat musulman) și, pentru musulmani, reprezintă un model chiar și în ziua de astăzi.


Mahomed nu s-a sfiit să fie violent nici față de femei, doar, în accepțiunea islamului, acestea sunt inferioare bărbaților și sunt tratate chiar ca animale uneori, totul conform Coranului și tradițiilor (Hadith - scrierile despre viața lui Mahomed, despre învățăturile islamului și tradițiile islamice).

O femeie după ce a fost bătură de poliția din Iran pentru că purta „un hijab necorespunzător”

Iată un text din hadith (tradiții) în care este expusă autoritatea bărbatului asupra femeii și felul în care violența este susținută și manifestată în acest caz chiar de către Mahomed însuși asupra soției-copil Aisha. Violența este „motivată” sub pretextul pedepsei pentru îndoiala Aishei că ar fi fost tratată (în pat) injust de Mahomed și pentru că l-ar fi bănuit că în noaptea în care îi venise rândul la dormit cu el, acesta ar fi intenționat să se strecoare în patul alteia.
Sahih Muslim 4:2127, narrated by Aisha:

[..]I said: Messenger of Allah, may my father and mother be ransom for you, and then I told him (the whole story). He said: Was it the darkness (of your shadow) that I saw in front of me? I said: Yes. He struck me on the chest which caused me pain, and then said: Did you think that Allah and His Apostle would deal unjustly with you?[..]


Modesta mea contribuție la Ziua „Toată lumea în desenează pe Mohamed” („Everybody Draw Muhammad” Day)

Femeia trebuie să trăiască în frică, chiar în frica de a fi abandonată de soț. Mai bine renunță la orice demnitate sau drepturi, decât să fie abandonată, devenind, deci, o sclavă desăvârșită fără nici o pretenție în fața stăpânului său, bărbatul:

Sahih Bukhari, Volume 3, Book 43, Number 630:

Narrated Aisha:

Regarding the explanation of the following verse:-- "If a wife fears Cruelty or desertion On her husband's part." (4.128) A man may dislike his wife and intend to divorce her, so she says to him, "I give up my rights, so do not divorce me." The above verse was revealed concerning such a case.
Coranul este clar în ceea ce privește lipsa de valoare a femeii în islam, femeia este pe jumătate cât bărbatul.
Coran 4:34

Bărbații sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităților deosebite cu care i-a dăruit Allah și datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Iar cele evlavioase [dintre femei] sunt ascultătoare și păzitoare [ale celor care trebuiesc păzite] în absența [soților lor](32), pe care și Allah le păzește. Pe acelea de a căror neascultare vă temeți, povățuiți-le, părăsiți-le în paturi și loviți-le (33)! Dar dacă ele [revin și] ascultă de voi, atunci nu mai căutați pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt, Măreț ['Aliyy, Kabir](34).
A se reține că notele de clarificare, cum este, de exemplu, nota (33) care precizează „Loviți-le, dar nu violent, ci ușor, pentru a le readuce la ascultare.”, nu sunt parte din coran, ci sunt adăugiri ulterioare la traducere sau la diverse interpretări, deci nu sunt considerate autentice sau în vreun fel semnificative de toți musulmanii.


În următorul articol o să vedem cum se protejează islamul împotriva criticii prin intermediul autorității false.

11 comentarii:

ZDragomir spunea...

Extrem de scarbos, mai ales cand tinem cont ca femeile reprezinta majoritatea speciei umane.

Zergu spunea...

@ZDragomir: Exact. Și ce e mai trist e că femeile sunt, de cele mai multe ori, cele mai fervente susținătoare ale religiei.

ZDragomir spunea...

Pai... proportional vorbind nu e surpriza ca sunt cele mai multe, dar ca comportament e deprimant. Se zice ca religia si politica o mostenesti de la mama, nu de la tata.

Cred ca multe femei sunt dezamagite de barbati si se considera casatorite de biserici... ca niste albine lucratoare intr-un stup foarte mare. Isi exercita abilitatile umane investind capital social in institutii religioase, crezand ca politica si economia sunt nepotrivite... pentru a schimba societatea; sau cel putin asa au fost invatate sa creada. E singurul motiv logic care ar putea atrage femei in religiile acestea fantastic de misogine, dincolo de faptul ca au fost infectate de mici cu aceasta boala.

Partea cea mai trista e reprezentata de convingerea (indoctrinarea) unor femei credincioase ca fiecare copil nascut e un miracol si ca rolul lor e sa "dea" cat mai multa viata... fabrici de copii pentru institutii.

Femeile au o putere mare si sunt exploatate de institutiile religioase pentru raspandirea organica (fara convertire) a credintelor... un fenomen foarte bine observat in randul musulmanilor care incet incet cuceresc Europa (dar ii va incetinii criza economica ce urmeaza).

Zergu spunea...

@ZDragomir: Culmea e că în lumea islamică din peninsula Arabică proporția bărbați/femei este în defavoarea femeilor.

Nu știu ce să zic de moșteniri religioase și politice, dar cred că dacă tata învață copilul să gândească critic, poa' să facă mă-sa ce o vrea.

Mai e și chestia aia psihologică cu un mascul imens și protector.

Aia cu răspândirea e cu două tăișuri. La fel cum femeile pot răspândi religia, la fel pot răspândi și gândirea critică. Ce le înclină înspre religie, cred că e programarea genetică pentru nevoia de protecție.

Alexandra spunea...

*bohîc-bohîc*

Zergu: «Ce le înclină înspre religie, cred că e programarea genetică pentru nevoia de protecție.»

Zergu se găsește pe muchia foarte fină care te lasă să aluneci ușor de la contemplarea unei predispoziții majoritare (nu neapărat puternic majoritare) în discursul determinismului genetic. Atenție.

Problema e mult mai social-tradiționalistă decît pare. Ca un simplu exemplu, gîndește-te numai că societățile actuale cu care ne mîndrim atîta pe-aici prin Ne-Ismalia de-abia acum 100 de ani au acordat drept de vot femeilor. Cu educația la fel – de-abia spre sfîrșitul secolului al XIX-lea au început să se deschidă instituțiile de învățămînt superior și pentru femei, pentru că au început să se mai rarefieze catedrele și era nevoie de cineva în sistem. Așa că, dacă pînă acum vreo sută de ani, o femeie – în mod tradițional și macroscopic, nu vorbim de excepții – nu prea avea ce să caute nici în educație (tulai! sau știință) și nici în politică, nici nu e prea greu de închipuit cum de succesiunea cratiță-puradei-biserică nu a reușit să scoată prea multe madame intelectual și psihologic autonome.

Iar „tradiția” asta se perpetuează și în ziua de azi, în primul rînd în zonele cu nivel scăzut de trai și în cele cu o teocrație barbară și opresivă.

(Divaghez, dar nu mă pot abține:

Nu că prin Ne-Islamia noastră democrată ar curge numai lapte și miere: atît jucăriile pufoase și delicate pentru fetițe sensibile, cît și nonșalanța cu care niște pitecantropi îți zic că „cel mai bun lucru pe care poți să îl faci în viață ca femeie” e să scremi un plod sînt niște daturi vrem, nu vrem culturale care țin de același domeniu de continuitate.)

Lex spunea...

Când e rău e bine, vreau să văd mai multă opresie pentru femei, şi pentru bărbaţi desigur. Opresie la toată lumea.

Alexandra spunea...

...zise sociopatu' egalitar :-D

Tanuki spunea...

http://www.latimes.com/news/nationworld/world/la-fg-pakistan-facebook-20100520,0,4071401.story

Lex spunea...

atata timp cat nimeni nu aduce o teorie plauzibila despre ce inseamna expresiile morale sau ce proprietate a obiectelor este "bine" sau "rau"...atunci declaratiile despre ce este bine sau rau sunt arbitrare.

Logosfera spunea...

@Lex
ia-ti mana dreapta, intinde-o pe o suprafata dura si loveste-te puternic cu un baros. Imediat dupa lovitura incearca sa raspunzi al intrebarea: "a fost bine sau a fost rau"? Refacem experimentul de un numar suficient de ori pentru a exclude erorile statistice :)

Lex spunea...

Logosfera,

tu intelegi diferenta intre observatie si judecata de valoare?

P1"mi-am lovit mana, ma doare"
P2"vreau sa nu ma doara mana"

Ca tema iti dau sa-mi spui cum treci de la P1 la P2. Nu o sa reusesti prin ratiune ci doar printr-un proces afectiv, ceea ce nu este folositor in argumentatie rationala.