Cautări pe acest blog

Se încarcă...

miercuri, 24 iulie 2013

De ce există atât de mulți retardați în lumea islamică?

Un posibil răspuns este islamul însuși. Mai exact, ritualurile care fac parte din religia musulmană pot avea un impact negativ asupra dezvoltării copiilor născuți în familii musulmane.

Nu o spun eu doar ca să fac bășcălie de religia anti-plăcere, așa cum o numesc uneori Tom și Cecil, gazdele podcastului Cognitive Dissonance, ci se pare că există un studiu care demonstrează asocierea dintre ținerea postului în Ramadan* de către femei însărcinate și un risc cu aproximatix 20% mai mare mare ca viitorul adult să aibă handicap, în timp ce anumite handicapuri mentale arătând efecte mult mai mari.

Și cum orice asemenea informații n-au nici o valoare fără a fi comparate cu un grup de control, autorii studiului vin cu o asemenea comparație:
Mai imporant, nu detectăm nici o diferență de rezultat când același design se aplică  non-musulmanilor.
Adică, pe românește, prin comparație, non-musulmanii nu prezintă o asemenea incidență în cazul sarcinilor similare, singura diferență fiind, se pare, faptul că viitoarele mame au ținut să adere la ritualurile religiei islamice.

Based on information from:
http://www.independent.co.uk/life-style/health-and-families/health-news/pregnant-women-who-fast-for-ramadan-risk-damage-to-their-babies-study-finds-2010055.html 
Sursa imaginii: http://theramadanblog.blogspot.ro/2011/08/should-pregnant-women-fast-in-ramadan.html ,
o pagină unde este încurajată tocmai atitudinea care crește riscul de a face copii retardați


Riscul este în special pronunțat dacă postul este ținut timpuriu, din punct de vedere al sarcinii, iar cum 3 sarcini din 4** se suprapun cu Ramadanul, șansa ca să devii retardat este mai mare doar pentru că te-ai născut într-o familie musulmană.

Probabil că aceste rezultate nu-i va face pe mulți musulmani să gândească la înțelpciunea sau adevărul lipsă din religia lor, probabil că nici nu vor avea o problemă să facă presiuni sociale asupra femeilor însărcinate să țină Ramadanul în continuare.

În mod ironic, o altă parte a studiului ar putea să inflameze  și să confuzeze feministele și feminiștii extremi care neagă diferențele fizice dintre sexe și ar putea motiva musulmanii să trateze mai bine femeile însărcinate:

Oamenii de știința din SUA au descoperit și că femeile aveau șanse cu 10% mai reduse să dea naștere unui băiat dacă au tinut postul în timpul Ramadan-ului.

Știm cu toții că apologiștii islamiști care nu vor ignora studiul (2-3, câți vor fi ei) vor spune că nu e obligatoriu pentru femei să țină postul în Ramadan, dar atitudinea încurajată în Islam e ca femeia să renunțe la post DOAR dacă nu poate și apoi să recupereze. Cât de prevalentă este această idee? Vă las pe voi să decideți. Căutând o imagine cu o femeie musulmană însărcinată care să nu aibă watermark-uri, prima imagine de acest fel în rezultatele Google era pe un blog care îndruma femeile să procedeze întocmai în acest fel periculos.

Evident, trebuie să existe studii ulterioare care să certifice sau să infirme acest studiu, pentru a lua în serios această ipoteză, dar dacă aceaste concluzii sunt corecte, putem spune cu mare încredere că unul din motivele pentru care există atât de mulți retardați în lumea musulmană este tocmai religia lor.


* postul islamic de o lună în care nu mănânci nimic ziua și te îmbuibi noaptea, de parcă Allah ar fi Soarele și musulmanii mănâncă pe furiș noaptea când nu-i Soarele deasupra emisferei ca să nu-i vadă Allah
** Ramadanul are aproximativ o lună,și doar sarcinile începute în primele 3 luni imediat după încheierea Ramadanului nu vor avea suprapunere cu următorul Ramadan, deci aproximatix 3/12 luni nu sunt expuse și 75% sunt expuse

miercuri, 5 iunie 2013

Un nou autor pe Zergu și credinţa

De la înfiinţarea acestui site, Zergu și credinţa, eu, Zergu, am fost singurul autor al articolelor apărute aici. Din păcate, timpul meu liber a fost din ce în ce mai puţin în ultimul an. Totodată, motivarea mea în a scrie sau chiar finaliza articole începute în trecut dar încă nepublicate, a scăzut și ea. Din aceste motive și din dorinţa de a ajuta comunitatea, în momentul în care Cipri mi-a sugerat să poată publica articole aici din când în când, l-am invitat să devină autor pe acest blog. Deja a publicat un articol și au apărut câteva reacţii în secţiunea de comentarii. Îi urez bun venit, sper că șederea va fi de durată, iar cititorii o să citească cu și mai multă plăcere articolele scrise de el decât articolele mele. Zergu

luni, 3 iunie 2013

Noul misionarism creştin



Contrar aparenţelor din jurul nostru - biserici crescând într-un an ca la alţii în şapte, Creştinismul traversează o criză profundă. Societăţile dezvoltate sunt tot mai secularizate şi se deplasează continuu în direcţia înlocuirii moralei creştine cu etica şi moralitatea umanistă. Ipoteza necesităţii unui ghid divin nu mai este necesară, indiferent cât de mult se străduie apologiştii şi conservatorii să dovedească contrariul. Dacă tendinţa ţărilor civilizate de a separa biserica de stat e cât se poate de evidentă, România pare a fi raiul pe pământ, cu aproximativ 90% din populaţie declarată creştină şi cu o relaţie Stat - Biserică privilegiată (religia e opţional-obligatorie în şcoli, preoţii candidează la funcţii politice şi ministerul agriculturii se bazează pe Biserică pentru promovarea fondurilor europene).

Cu toate astea Creştinismul românesc înţelege “pericolele” de după colţ. România poate fi întârziată ca de obicei (după cum explică Lucian Boia), însă are obiceiul de a copia modele externe mai devreme sau mai târziu (tot Lucian Boia explică acest proces).  Mai mult, creştinul mediu român e mai mult declarativ, credinţa în România fiind în mare parte o formă fără fond, cu credincioşi care nu deosebesc Paştele de Crăciun, cu mii de superstiţii şi cu “elite” de tipul Becali. Mai adăugaţi accesul liber la informaţie (Internetul) şi apariţia unor voci critice la adresa politicii BOR ca să aveţi o imagine mai apropiată de realitate a panicii pe care probabil o resimt păstorii naţiei.

Această panică, generată de pierderea înceată dar sigură a puterii şi a influenţei asupra societăţii s-a manifestat în diverse reacţii - cum ar fi încăpăţânarea de a construi Catedrala Neamului, sau noile scandaluri BOR vs. incinerare sau BOR vs. nunţi alternative.

În această nouă ofensivă, campaniile media sunt la loc de cinste care alături de diverse evenimente şi conferinţe pun bazele a ceea ce se poate numi noul misionarism creştin.

Nu spun eu asta, au spus-o participanţii la conferinţa Religion & Politics, desfăşurată in luna mai (2013) la Alba Iulia, sub organizarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Prezentată în presă ca o dezbatere - conferinţa a strâns o sumedenie de preoţi şi apologişti români şi străini, care printre altele au văzut o similitudine între dezvoltarea Internetului şi descoperirea Americii (sic!) făcând un apel Bisericii să urmeze oamenii în această nouă lume, la fel cum misionarii creştini au urmat conchistadorii în America (citat aproximativ).

Evenimentul esenţial al conferinţei este însă altul - şi anume promovarea conceptului de Fundamentalism Secular. Sună dubios? Probabil pentru că este, pentru că NU se referă la totalitarism, deşi BOR adoră să amintească de încercările comunismului de a se substitui ideologiei religioase (afirmând eronat că era un curent secular).

Toate discuţiile la care am asistat s-au desfăşurat în jurul acestui concept, agreat şi lăudat de majoritatea celor prezenţi. Acest joc de cuvinte care aminteşte de încercările stupide de a prezenta ateismul ca o religie, nu face decât să sugereze faptul că procesul de secularizare nu este neutru, că statele care urmează acest proces acţionează împotriva afirmării şi desfăşurării vieţii religioase. Ceea ce, până la un punct este corect: pornind de la o situaţie în care Biserica are influenţă într-un stat, o separare a celor doi poli de putere nu poate fi percepută de Biserică decât ca un atac, iar secularizarea ca anti-religioasă.

Însă a vorbi despre fundamentalism secular implică totuşi un salt (de credinţă) - dacă vedem fundamentalismul ca acea percepţie prin care un grup decizional consideră că deţine adevărul absolut şi acţionează cu toată forţa de care este capabil pentru a impune acel adevăr. Un Stat, ca garant al echilibrului social şi al egalităţii indivizilor în faţa legii, nu devine absolutist doar prin limitarea expresiei publice a unui anumit cult, ci din contră, se asigură (sau trebuie să se asigure) că fiecare individ îşi poate exercita drepturile şi nu este afectat de alt individ sau grup.

Nu văd acele state civilizate seculare sau în proces de secularizare în care este interzisă complet manifestarea religioasă publică (vezi marşurile de protest ProLife sau anti drepturi pentru homosexuali, sau chiar slujbele religioase care rezonează la propriu şi la figurat în spaţiul public).

Anumite instituţii însă - cele care gestionează justiţia, educaţia, sănătatea - trebuie să fie ţinute departe de dogmatizarea religioasă. Unul din exemplele oferite ca argument la aşa-zisa luptă anti-religioasă a seculariştilor se referea la scoaterea unei reprezentări a celor zece porunci dintr-un tribunal din SUA. De ce însă se presupune că acolo ar trebui să fie doar poruncile iudeo-creştine şi nu şi cele musulmane, poate şi cele nouă virtuţi nobile ale nordicilor sau de ce nu - cele 10 porunci ateiste (sic!).

Cum legile laice (satul de drept, separatia puterilor in stat) sunt totusi general acceptate ca fiind garantul libertatii umane, este o problemă delicată în a decide - din perspectiva Statului, câtă influenţă să accepte legilor religioase, în special când acestea intră în conflict. Unul dintre argumentele unuia din speakerii străini (dna. Ana Iltis), a fost legat de dreptul părinţilor de a-şi educa copiii în spiritul tradiţional al religiei pe care o urmează. Eliminarea religiei sau simbolurilor religioase din şcoli, secularizarea (în sens generic) a şcolilor în SUA ar încălca acest drept, spune dânsa, agumentând că nu putem pleca de la presupoziţia că moralitatea unui grup (secular) ar fi mai bună ca a altui grup (religios).

Însă în cazul unor contradicţii asupra unei anumite decizii de ordin moral, oricare decizie ar fi adoptată presupune din start o alegere pe baza unei comparaţii, deci acceptarea unei decizii bazate pe argumentele unui grupurile presupune o superioritate valorică a argumentelor grupului.

Continuând exemplul interlocutoarei mele (în prea-scurta perioadă de discuţii), am întrebat-o despre un caz recent petrecut în România - un cuplu care a refuzat (iniţial) o intervenţie medicală pentru copilul lor nou-născut, pe motive religioase. Dacă părinţii au dreptul să-şi crească copiii în spiritul tradiţional al propriei religii, ar însemna o condamnarea la moarte a acelui copil, un lucru inacceptabil după majoritatea standardelor morale.
Sau dacă într-un Stat se formează un cult care practică sacrificiile umane (voluntare) are Statul dreptul să îngrădească acest drept religios?

Deci când are Statul dreptul să se suprapună Religiei?
E complicat, mi-a răspuns interlocutoarea mea, smulgându-mi un zâmbet, după care a fost de acord că acel cuplu e nebun, şi că da, Statul trebuie să intervină în astfel de cazuri extreme evitând să clarifice cine decine care sunt cazurile extreme şi cine trage linia.

În final, concluzia principală a conferinţiei a fost că problema principală actuală a Creştinismului şi liderilor săi, este scoaterea lui graduală din viaţa publică. “Credinţa nu este şi nu trebuie să fie privată” au sunat cuvintele unuia din preoţii din organizare, la încheierea unei sesiuni de prezentări.

Oamenii se pregătesc astfel de luptă, iar noua Cruciadă - de data asta nu împotriva islamului ci a seculariştilor - se va da în media, prin propagandă şi prozelitism. O dovedesc din plin, diferiţi preoţi - jurnalişti care atacă, surpinzător sau nu, micile grupuri seculare din România, folosind aceleaşi tactici de confuzie a termenilor:
“Şi uite-aşa, alţii te vor lămuri cum că religia e nasoală pentru copilul tău, iar eu mă gândesc cu înfrigurare la „1984“ a lui George Orwell, în care „nouvorba“  şi „dublagândire“ băgaseră în lagăr umanitatea, iar poliţia gândirii se chinuia să-i spele creierul şi inima.”

Dacă tot face trimitere la Orwell, domnia sa ar putea să caute să înţeleagă ce exprimă faimosul autor, nu doar să-i folosească ideile pentru susţinerea propriei cauze. Iată un exemplu:
“Un stat totalitar este în fapt o teocraţie, iar casta conducătoare, pentru a-şi păstra privilegiile, trebuie să pară infailibilă”. Sau citându-l pe Hitchens, “Ce este un sistem de tip totalitarist dacă nu unul în care glorificarea abjectă a conducătorului desăvârşit este conjugată cu reunţarea la tot ceea ce ţine de spaţiul privat şi de individualitate [...] şi la denunţarea şi pedepsirea - pentru binele lor - a celor care încalcă regulile? ”

Cât despre crima de gândire, unde propun grupurile seculare existenţa unui BigBrother care ştie tot ce vrem şi ce facem, tot ce ne dorim în sinea noastră, tot ceea ce gândim în fiecare secundă chiar şi când dormim şi care ne judecă nu doar după faptele dar şi după gândurile noastre subconştiente? Nu cumva aceasta este însăşi raţiunea de a exista a Bisericii?








marți, 2 aprilie 2013

La ce au contribuit religiile în ultima lună (februarie-martie 2013)

Un nou episod din seria YouTube care arată cu cazuri concrete din ultima lună ca religia nu e forță pentru bine în lume, și că a fi religios nu-i nici pe departe o garanție a moralității sau măcar a vreunei umbre de bun simț.

Religia oferă tuturor dereglaților și psihopaților o scenă în care să se desfășoare în voie, pentru că majoritatea oamenilor sunt reticenți să reclame popi, pastori, călugărițe și alte asemenea personaje, deoarece cred în falsa idee că religia e bună, iar reprezentații religioși sunt un fel de semizei fără defecte.

Credința/Religia este nocivă.

marți, 26 martie 2013

La ce au contribuit religiile în ultima lună (ianuarie-februarie 2013)

Așa cum am promis anterior, iată un nou episod din seria contribuțiilor neprețuite ale religiilor în lume:



Credința/Religia a fost nocivă și în perioada ianuarie-februarie 2013.

marți, 19 martie 2013

Să râdem cu Cristos

Sper să nu vă plicitisiți de umor, doar nu sunteți niște triști?!




marți, 12 martie 2013

Iisus, de râsul lumii

Încă o doză de umor, că am văzut că v-a plăcut.



marți, 5 martie 2013

Erori logice explicate - post hoc, ergo propter hoc (cu un pic de umor)

Eroarea logică 'post hoc, ergo propter hoc' este acea situație în care considerăm că A a cauzat B, pentru că B se întâmplă după A. Este genul de eroare care stimulează și cauzează cel  mai des gândirea superstițioasă simplistă de genul 'a câștigat echipa mea când ce mi-am luat chiloții roșii, deci chiloții roșii poartă noroc echipei'.

Acum am să vă prezint un clip amuzant în care niște oameni au fost subiectul unor farse în care, pe baza acestei erori logice, sunt făcuți să creadă că un tip care joaca rolul lui/se crede Iisus face miracole. Nu este valabil pentru toate farsele că se folosesc de această eroare logică, dar e cazul pentru multe dintre ele.

În timp ce vizionați clipul, puneți-vă în locul celor ce sunt subiectul farsei și imaginați-vă ce ați face dacă la sfârșit nu vi s-ar spune că a fost o farsă.


Acum că ați văzut clipul, imaginați-vă cum ar fi să vă bazați un set de idei doar pe povestirile unor oameni care au fost subiecți în asemenea farse, care s-au înșelat în legătură cu ce au văzut sau/și care au considerat că, din cauză că alții au crezut că au văzut miracole, asta e dovadă că există miracole.

Concluzia este că ne putem înșela ușor, putem fi înșelați (intenționat sau nu) ușor, și doar pentru că dacă te-ai făcut bine după ce ți-a dat bunica ceai de coadă de mătură, nu înseamnă că trebuie să rozi mătura ca să nu te mai îmbolnăvești.

joi, 28 februarie 2013

Credinta/Religia este nociva - Copiii-sclavi din spălătoriile catolice irlandeze

Nici nu știu cum să încep acest articol. Poate că ar trebui să spun retoric că nu cred că mă mai surprinde nimic în ceea ce privește abuzurile, ilegalitățile și mizeriile comise de popi, călugărițe și instituțiile religioase în numele moralității sau sub acoperirea nemeritatei credibilități de care încă se bucură instituțiile religioase în cadrul populației.

Dar însemna parțial să mint. La un anumit nivel încă sunt surprins, pentru că tot sper că malițiozitatea în societate nu va fi considerată, de oamenii care ar putea să intervină, un lucru banal. Dar se pare că instituțiile religioase sunt sediul unor experimente de tip Milgram continue, în care efectul Lucifer se manifestă frecvent.

Dacă până acum ați auzit de o mafie organizată care ascunde în mod sistematic popi pedofili, o conspirație care a ajuns până la vârf în Biserica Catolică, acum o să vă aduc în atenție cum Biserica Catolică a răpit copilăria multor copii, i-a sechestrat și i-a folosit drept sclavi în spălătoriile ei pentru a face bani în afaceri cu mari grupuri hoteliere, sub supravegherea atentă a călugărițelor.


  • 10.000 de fete irlandeze au fost trimise la spălătorii între 1922 și 1996
  • Primul-ministru Enda Kenny și-a exprimat sprijinul pentru supraviețuitori și familiile lor
  • Supraviețuitorii au respins scuzele și cer o recunoaștere completă din partea statului și a bisericii
  • Evenimentele au loc după o campanie de 10 ani al cărei scop este obținerea de scuze oficiale a unor compensații
Femei ale căror copilării au fost 'răpite', închise în ateliere Catolice au primit scuze publice de la guvernul Irlandez.
Într-o perioadă de 70 de ani, se estimează că 10000 [de fete] au fost trimise la 'Spălătoriile Magdalena' pentru a efectua muncă neplătită sub supravegherea călugărițelor [catolice].
Unele au fost trimise pentru că erau copii ale unor mame necăsătorite, altele pentru ilegalități minore precum neplata biletului de tren.
Înrobite: aproximativ 10.000 [de fete] au fost trimise să lucreze
fără remunerație în 'Spălătoriile Magdalena' timp de 70 de ani
În mod incredibil, ultimele zece spălătorii, care spălau rufe și lenjerie pentru mari lanțuri hoteliere, Armata Irlandeză și chiar berăria Guinness, au funcționat până în anul 1996. Au fost fondate în 1922.
Primul-ministru irlandez, Enda Kenny, și-a cerut scuze și pentru rușinea și bolile provocate, spunând că au fost produsul unei 'Irlande dure și necompromițătoare'.
Liderul cabinetului și-a exprimat sprijinul față de victime și familiile celor decedați, dar nu a oferit scuze în mod oficial.
 Cuvintele sale au generat dezaprobare din partea grupurilor de victime care au declarat că acele instituții erau mai rău decât închisorile și au cerut o poziție oficială mult mai categorică.
Această mișcare a apărut după o anchetă de 18 luni prezidată de senatorul Martin McAleese, care a ajuns la concluzia că una din patru femei trimise la spălătorii a fost trimisă de către stat.
Dl. Kenny a spus:
'Acelor rezidenți care au ajuns în Spălătoriile Magdalena pe diverse căi, 26% ca urmare a implicării statului, îmi pare rău pentru acei oameni pentru că au trăit în acel tip de mediu.'
Dar a adăugat ca raportul nu a identificat dovezi că au existat abuzuri sexuale în spălătorii, că 10% dintre deținuți fuseseră trimiși de propriile familii, iar 19% dintre ei au venit din proprie inițiativă.

Supraviețuitorii au respins imediat scuzele sale, și au cerut declarații mult mai clare și complete din partea guvernului și a ordinelor religioase implicate.

Articolul este mult mai lung și sunt raportate declarațiile personale a câtorva victime, oribilele detalii sunt în articolul original.

Credința/Religia este nocivă, pentru că face oamenii să creadă că, în general, orice instituție sau reprezentant religios este dincolo de reproș și îi scutesc de o normală și corectă evaluare dpdv moral și legal, închid ochiul la abuzurile, ilegalitățile și mizeriile acestora. Iar încrederea asta, nu este doar nemeritată, și abuzată, ci chiar chiar acoperirea sub care se întâmplă multiple atrocități, de multe ori, împotriva celor mai vulnerabili membri ai societății.

marți, 19 februarie 2013

Why do you care?

Am avut o discuție cu cineva pe YouTube legat de faptul că promovez în mod activ gândirea critică, critic religia și așa mai departe. Persoana cu pricina are niște idei destul de ciudate și susține că "Dumnezeu e un concept" și că toți ateii sunt spălați pe creier, îndoctrinați și toți oamenii sunt religioși. Are niște idei destul de incoerente și nu poate înțelege că nu contest că "Dumnezeu e un concept", problema e că majoritatea oamenilor religioși (toți?) cred că Dumnezeu există cu adevărat, nu e doar în mințile noastre. Acestea fiind zise, iată răspunsul meu la niște întrebări de-ale lui (în engleză, n-am avut timp să traduc). Cu litere cursive și dublu-citat sunt cuvintele lui, cu font normal sunt ale mele.
"why would you find it necessary, meaningful, or important to post a video that advertises atheism? Isn't that kind of odd? If you really simply didn't 'believe', wouldn't you also simply not care? If you don't believe in someone else's god, what matter is it to you? And, if you do care aren't you really claiming to have something better than what they have? And if you make such a claim, are you any different than they?"


Religion and all these beliefs do not exist in a vacuum, they have tangent and real repercussions in the real world. They teach people to chuck away their humanity in favour of being submissive to a set of antiquated rules and ideas, to take for granted some religious ideas, even vilifying critical thinking in regard to these ideas (blasphemy, anyone?). The idea that beliefs are just beliefs and don't matter is wrong. These ideas influence the decision making process and can induce real harm in the real world since they are not in accord to the way the world works.

Do you want to see cases of true and sincere believers?

Here are just a handful: 9/11 attackers, Michael & Debi Pearl (To Train Up a Child authors) who advocate beating children with pipes and other household objects because the bible says not to spare the rod, fundamentalist Christians killing doctors working in clinics offering abortions, idiots working to forbid abortions for raped women because there is 'true' rape and 'fake' rape since they wrongly think 'the female body secretes a secretion that prevents the pregnancy if is a true rape' - Rep. Todd Akin, and many more.

Do you want to talk about parents killing their children because they think they are possessed? Don't get me started: Meghan Lippiatt, Andrea Yates, Banita Jacks, Alexandru Gavril, Latisha Lawson and so on.

These people would have probably had had a better chance of being identified as mentally unstable, if it wouldn't had been a social norm to hold beliefs ungrounded in reality. If when somebody comes and says 'I believe spirits exist' the most common answer is 'you must be nuts' and not 'I do, too' or 'well, is your idea', maybe, just maybe we could identify and help these people who have issues distinguishing reality from fantasy and prevent some people dying.

Just look at the site whatstheharm.net and see just a few cases of what false beliefs can lead to.


In order to make room for the truth, false ideas must be criticized and exposed as such and purged from the ground of ideas thought to be generally 'acceptable, just because they are religious in nature'.



What if there are really only two options for humans when it comes to belief? What would you do if you learned that it isn't even possible for a human to be an atheist? Has the skeptic in you ever entertained that possibility? What if 'god' is the same as hunger, food, reproduction, joy, pain, survive, escape, embrace? What would you do if god is just something all humans do? That would take away the superiority complex of all religions, including atheism, wouldn't it.



The fact that people have the urge to believe false things just because is easier doesn't prove that there are justified grounds to believe those ideas are indeed true. You are again confusing human predisposition with objective reality.

As I said before at least 3 (three) times already, I have no problem with the idea that god is a concept, not an actual thing, but that is irrelevant from my PoV because I care what is true and what is real, not what people think or want to be true.
Acesta e una din persoanele cu care mai poți vorbi ceva, nu-i din cei care chiar sunt decuplați de realitate, cum e acesta:
Eu: Cu intenția de a insulta, prietenul tău imaginar te fortează să spui tâmpenii sau o faci din proprie inițiativă... a stai! Prietenul e IMAGINAR!

tudorraneti: daca e imaginar, inseamna ca exista, la fel cum exista programele intr-un calculator. Deci... esti prost, la fel ca orice ateu. Mai dai exemplu si pe Hairy Pawter ca si cum e o analogie valida

Eu: Se pare că ai trecut pe la limba română ca rața prin baltă. Programele ălea nu-s fictive, ele există sub formă de sarcini electrice, conexiuni sau stări într-un sistem și au efecte în lumea reală, deci nu-s imaginare. Că sunt produsul imaginației și creativității umane e altceva, dar nu sunt imaginare. Harry Potter chiar e o analogie validă, dar nu te duce pe tine capul să îți dai seama. Ce să-ți cer, când confunzi cartea Harry Potter cu personajul Harry Potter?

O insultă inteligentă știi?
Logic, nu? Dacă e imaginar înseamnă că există. Nu, nu inventez, individul ăsta chiar există și nu a murit de prostie.