Regret imens că sudul României nu e inundat anual ca Moldova sau chiar mai des. Sudul României e un bastion imens al imbecilității și îndobitocirii religioase în mâna politicului. Dacă e să ne uităm la rezultatele alegerilor în județele din sud în permanență în acele județe au fost bastioane ale populismului politic sprijinite permanent de popii bisericilor din zonă. Nu am fost de prea multe ori la biserică, dar am fost de câteva ori prin zona aia și am auzit cu urechile mele îndemn la rugăciune pentru primar, lideri politici și asemenea lichele.
În sud a fost o inundație majoră în trecut, cred că prin 2005 (judecând după
documentul ăsta). În urma acelei inundații, județul Olt a fost aproape paralizat, dar singura măsură ulterioară acelui dezastru a fost înființarea de „comiții”.
Ca să vedeți cât de imbecilă e o asemenea măsură am să citez puțin din documentul de mai sus.
Din totalul de 112 localităţi pot fi afectate de inundaţii din revărsări de cursuri de apă şi scurgeri de pe versanţi 110 localităţi.
Adică aproape toate localitățile județului Olt sunt inundabile sau pot suferi de pe urma inundațiilor, dar ceva măsuri efective precum reîmpăduriri, îndiguiri, campanii de informare a oamenilor, nimic. Dacă dați la pagina 17 o să vedeți că nu există nici măcar o singură lucrare de apărare contra inundațiilor făcută după 1989, cu excepția lacului de acumulare de la Izbiceni care aparține de Hidroelectrica Slatina, deci, cel mai probabil, scopul său primordial a fost cel de a produce energie electrică. Lacul de acumulare făcea, probabil, parte din ceva planuri cincinale de pe vremea ceaușistă, dar 1996 a fost anul când a fost pus în funcțiune.
În rest, numai texte de genul „o să facem, o să dregem când se întâmplă”. Mă întreb eu, chiar ăștia n-au avut parte de inundații înainte de inundațiile din 2005? Înainte 2005 nimeni nu și-a dat seama că e nevoie de ceva măsuri efective în caz de inundație în ciuda faptului că 110 localități din 112 au potențial de a fi afectate de inundații? Nu-mi vine să cred.
Cred că problema este ignorarea pericolului pe principiul „las' că doar nu mi-o întâmpla tocmai mie”. Îmi aduc aminte că prin 2005 nu am auzit ca-n județul Olt să se dispună vreun plan de evacuare. Ba chiar au fost
două reprize de inundații în 2005 și în ambele cazuri autoritățile locale parcă au fost luate prin surprindere, iar gospodăriile (vai cât urăsc clișeele verbale) au fost inundate și n-au fost evacuate.
Care e atitudinea în fața celui de-al doilea val de inundații? Un articolul din Gazeta de Sud din acea perioadă începe cu imbecila resemnare a sclavilor mentali produși pe bandă de religie:
Nici nu se uscasera bine curtile si casele oamenilor dupa potopul din 2-3 iulie si Dumnezeu s-a mai rastit o data la oamenii din judetul nostru.
Vai, s-a răstit inamicul Dumnezeu la bieții oameni din județul nostru drag.
Oamenii parca asteapta sfirsitul. Sint mai calmi, mai linistiti, au in priviri acel amestec de nevoie si teama. Se uita cu ochii in lacrimi cum apele, pe care altadata le asteptau ca pe o binecuvintare, s-au transformat, in doar citeva saptamini, intr-un adevarat blestem. Care nu se mai sfirseste.
Așa o să aveți întotdeauna cât timp sunteți niște oi proaste care ascultați fără să gândiți la promisiuni ale unor mincinoși susținuți de mincinoșii în sutană.
Niciodată sclavii milogi nu vor fi responsabili, vor da mereu vina pe alții, iar oltenii nu fac excepție:
„E vina lor, a celor de la Primarie“
[..]Au curatat santurile, drumurile, degeaba. Apa a venit cu putere de pe versantii din apropiere si canalul care traverseaza satul s-a umplut pina la refuz. Si podul cel nou, desi strasnic construit, s-a transformat intr-un dusman. Gurile sale de evacuare s-au umplut cu gunoi adus de pe dealurile din imprejurimi si apa a apucat-o pe alt drum. Prin curtile si casele oamenilor.[..]„A mai fost apa saptamina trecuta si tot din cauza canalului si a podului astuia. Am dat 15 milioane pe gard si acum totul s-a dus de ripa. La fel si in casa. Anul asta nu mai fac agricultura, trebuie sa ma ocup doar de reparatiile gospodariei. Si doar le-am spus celor de la Primarie sa faca ceva cu podul asta“, a spus omul.
Facem pariu că în „gunoiul adus de pe dealurile din împrejurimi” erau și pet-uri, hârtie, plastic și tot felul de gunoi produs de cei din zonă? Tot primăria o fi de vină și pentru gunoiul ăla? Dacă te duci la unul din satele cu pricina și-i spui să nu-și mai arunce gunoaiele peste tot, fac pariu că se crede șmecher și, de prost ce e, n-o să asculte sfatul, dar când vine bumerangul nu mai știe pe cine să dea vina...
„Să facă primăria, să facă statul...” da' să faceți voi ceva concret nu puteți? Să păstrați curățenia și să întrețineți canalele ălea de scurgere nu puteți? Să vă alegeți niște lideri politici competenți nu puteți? Vorba cuiva „să mor io, că dacă îl mai văd pe unu' cu mâna întinsă o să mă cac în mâna lui”.
Scuzele prefectului sunt inutile și da vina pe Dumnezeu, că doar Dumnezeu ține cu echipa adversă:
Prefectul judetului, Octavian Popescu, spunea ca inundatiile produse la inceputul acestei saptamini sint cel putin la fel de grave ca cele din 2-3 iulie. „Singura diferenta sta in faptul ca cele de acum n-au fost la fel de rapide ca cele de la inceputul lunii. Acum oamenii au fost mai pregatiti. Au fost mult mai speriati si mai atenti. S-a tinut permanent legatura cu primarii si sefii de post din comunele afectate, care au alertat oamenii. Din pacate, Dumnezeu nu tine cu noi si ploile continua. Acum asteptam doar alte ajutoare de la Guvern si ne rugam ca totul sa reintre in normal. Noi am incercat sa facem tot ce era omeneste posibil pentru a-i ajuta pe cei loviti de acest blestem”
A se reține că la a doua inundație „oamenii au fost mai pregatiti. Au fost mult mai speriati si mai atenti.”. Ăstora le trebuie mai multe inundații, poate pricep ceva.
Documentul despre care am vorbit inițial spune următoarele despre codurile de culori folosite:
ART. 8
Pentru marcarea intensităţii fenomenului de producere de viituri corespunzător unui areal sau unui sector de râu se vor folosi următoarele coduri de culori:
a) galben: risc de viituri sau creşteri rapide ale nivelului apei, neconducând la pagube semnificative, dar care necesită o vigilenţă sporită în cazul desfăşurării unor activităţi sezoniere şi/sau expuse la inundaţii;
b) portocaliu: risc de viituri generatoare de revărsări importante, susceptibile de a avea impact semnificativ asupra vieţii colectivităţilor şi siguranţei bunurilor şi persoanelor;
c) roşu: risc de viituri majore. Ameninţare directă şi generalizată asupra siguranţei persoanelor şi bunurilor.
ART. 9
Codurilor de culori menţionate la art. 8 le corespund situaţiile prezentate în Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale (aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 638/420/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 30 mai 2005), secţiunea B
"Stabilirea pragurilor de apărare", după cum urmează:
a) galben corespunde situaţiei de atenţie [conform art. 28 alin. (3) lit. a) din regulament];
b) portocaliu corespunde situaţiei de inundaţie [conform art. 28 alin. (3) lit. b) din regulament];
c) roşu corespunde situaţiei de pericol [conform art. 28 alin. (3) lit. c) din regulament].
Credeți că aceste coduri și regulamente similare nu existau înainte de planul lu' pește? Să fim serioși. Erau, dar liderii pe care oltenii i-au ales sunt incompetenți și dezinteresați, pentru că orice lider politic populist nu e în stare să ia măsuri eficiente, ci e doar în stare să dea din gură și să ofere cel mult circ, de pâine nefiind vorba nici un minut.
Să nu cumva să vă imaginați că mentalitatea s-a schimbat vreun pic! Iată ce spunea
un articol din același ziar, trei ani mai târziu:
Efectele dezastruoase produse de inundaţiile din nordul ţării, în ultima perioada a anului curent, au scos în evidenţă o serie de neajunsuri în activitatea de preîntampinare pe care fiecare administraţie locală sau instituţie publică cu rol în acest domeniu erau obligate sa le ia.
Dacă lovea și în 2008 inundația tot nu s-ar fi învățat oltenii, pentru că prevenția nu e caracteristică omului care așteaptă pomeni și când vine nenorocirea stă ca prostul resemnat fără să învețe nimic. Nici măcar codul roșu nu înseamnă nimic pentru asemenea sclavi. Când se dă codul roșu jdrelea de la birt e mai deștept ca hidrologul și bea liniștit din paharul cu vodcă făcută din spirt medicinal. De ce? Pentru că știe el în capul lui de primată imbecilă că a ales un lider politic care „le zicea bine” și că „nu știe ăia de la București cum e treaba aici la noi”.
Între timp, liderul politic face ce știe el, să dea din gură:
O prima masură pe care Sistemul de Gospodărire a Apelor Olt-Slatina a considerat necesar a fi luată a fost aceea de inventariere a tuturor construcţiilor executate pe ape, în special poduri şi podeţe, provizoriu sau definitive, în situaţii normale sau de urgenţă în urma afectării de către viiturile anterioare.
[..]
S-a constatat că există multe asemenea construcţii subdimensionate şi care conduc, în mare măsură, la netranzitarea apelor mari cu implicaţii serioase în revărsarea peste maluri şi inundarea locuinţelor riveranilor, a terenurilor agricole şi a altor obiective socio-economice, aşa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Sunt de reamintit aici şi prevederile Art.87, pct. 54 din Legea 112/2006, care „obligă proprietarii/administratorii lucrărilor inginereşti de arta (poduri) să asigure secţiunea optimă de scurgere a apelor, în limita a doua lungimi ale lucrării de artă (poduri) în albia majoră în amonte şi în limita unei lungimi a lucrării de arta (poduri) în albia minoră în aval, pentru a respecta parametrii avizat.“
[..]
S-a ajuns la aceasta stare de fapt şi datorită necunoaşterii prevederilor legale din domeniu de către autorităţile administraţiei locale, care de bună credinţă au dorit să construiască ceva util colectivităţilor, însă au neglijat partea legala, şi anume întocmirea unui proiect şi obţinerea reglementărilor din punct de vedere al gospodăririi apelor, încălcând legea.
De aici se trage concluzia fermă, ca pe viitor să nu se mai construiască nimic care să fie pe ape sau să aibe legatură cu apele fără a solicita mai întâi avizul de gospodarire a apelor sau, după caz, o notificare de începere a lucrărilor, aşa cum prevăd legile menţionate mai sus.
Ce vă spuneam? „Să nu se mai facă”, de parcă acele construcții se fac singure.
Responsabilitatea românilor va începe să apară când o să dispară din limbaj forma asta imbecilă impersonală care implică o lipsă de asumare a responsabilității.
Între timp jdrelea a făcut ce știe el mai bine, sa fie ignorant și îngâmfat.
Aceasta înseamna că deţinătorii podurilor să procedeze permanent la curăţarea albiei pe lungimile descrise, în amonte şi în aval, lucru care din nefericire nu se întâmpla aproape nicăieri în momentul de faţă. De aici şi desele blocări ale scurgerilor pe sub poduri. Am insistat mai mult pe acest aspect întrucât este des întâlnit în tot judeţul, neglijat fiind de mai toţi cei responsabili. După inventarierea podurilor fără avize sau autorizaţie de gospodarire a apelor, se va analiza situaţia şi se vor dispune măsurile de intrare în legalitate.
Păi aia e, că nu s-a întâmplat niciodată. Nici în 2005, nici în 2008 și cred că nici în 2010, pentru că, prin definiție, cel care așteaptă pomană și se roagă la Dumnezeu nu este responsabil, că dacă ar fi, ar pune dracu' mâinile ălea de le ține împreunate sau întinse la cerșit și ar munci și atunci n-ar mai avea nevoie nici de pomeni, nici de rugăciuni.
Articolul din 2008 se încheie într-o notă parcă desprinsă dintr-o altă lume sau din propaganda comunistă:
Este nevoie de un spirit civic sporit din partea tuturor, nici un efort nefiind prea mare dacă conduce la îndepărtarea pericolului producerii de inundaţii. Cât ne costă, pe fiecare dintre noi, să curăţim şanţul din faţa gospodăriei, podeţul peste care intrăm în propria curte?! Foarte puţin, dacă ne gândim ca şi acest mărunt lucru, nefăcut la timp, poate produce necazuri la ploi torenţiale! Şi exemplele pot continua...
Culmea e că genul ăsta de discurs, deși are fundament, cred că rezonează în mințile românilor care acum sunt habotnici ca rupt din era comunistă și, de aceea, reprezintă în mințile lor simple cuvinte nesemnificative din pricina principiului „tot ce era în comunism era rău”.
Parcă-l și văd pe Moromete terminând de citit articolul ăsta în mijlocul satului zicând „Da bă, are dreptate!” și apoi trece la următorul articol după ce trage tacticos din țigară în timp ce audiența lui de și-mai-proști își spun unu' altuia „Da! Așa e! Trebuie să fie curățate!”.
Bă, vouă va trebuie inundații lunar, poate așa vă învățați minte să nu mai fiți putori, să nu mai așteptați pomeni cu mâinile întinse sau împreunate în rugăciune și poate deveniți și voi un pic responsabili. De-aia am spus, pentru ăștia și dacă e cod roșu permanent, ei tot se cred mai deștepți, nu muncesc și nu fac nimic concret și apoi dau vina pe alții.
P.S.: După ce am scris acest articol am văzut
unul în Evenimentul Zilei care explică frumos cam același lucruri: prevenția și cauza problemelor nu sunt ținta măsurilor nimănui. Din păcate observ același discurs impersonal care mă scoate din minți „"Dacă s-ar stopa defrişările ilegale şi s-ar aloca bani pentru corec tarea torenţilor, am reduce pa gubele", conchide Marian Stoicescu, preşedintele Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor.”
Articole zergo-credice
Comentarii, vorbe rele
