Pro-bovinele lovesc din nou...

Mi-a fost atrasă atenția de curând asupra unei cărți promovate de prietenii noștri dragi de la Pro-Vaca, cei cu campaniile mincinoase și înșelătoare de genul „Am fost odată embrioni”.

Cartea se numește „Avortul, întrebări și răspunsuri și, evident că probabil n-o să finanțez o oraganizație care lucrează activ împotriva drepturilor reproductive și sunt anti-femei, deci probabil n-o să cumpăr cartea, dar am fost curios cum e prezentată.

Începe destul de clar legat de cât de onestă e:

Ideile pe care le promovează autorii pot produce efecte pozitive asupra unor molime sociale, care evoluează ca o avalanşă în societatea noastră de astăzi, iar cursa aceasta de asanare a mediului poluat, chiar otrăvit, de politicile liberaliste şi de viziunea mercantilistă asupra vieţii, se dă contra cronometru.

Deci politicile liberaliste sunt catalogate drept molime, pentru că libertatea personală, baza oricăror politici liberaliste intră în conflict cu dogma autoritaristă și totalitară a creștinismului marca Pro-Vaca.

Fiți atenți aici:

„Modelul constă în esenţă în a contracara conceptele ideologiei materialiste şi liberaliste cu argumente care sunt susţinute în special de ştiinţa medicală modernă, ca şi de alte domenii ale ştiinţelor conexe.”

Adică, pe românește, să folosim rezultatele naturaliste pentru a combate metodele naturaliste și ideologiile liberale, cele două fiind cele mai corozive la propria noastră ideologie.

De-a lungul timpului, de la o ediţie la alta, autorii au îmbunătăţit structura cărţii, adaptând-o din mers la bătălia ideologică pe care trusturile pro-avort, din ce în ce mai bogate şi mai agresive, o desfăşoară peste tot în lume.

Iată aici o reprezentare incorectă a taberei adverse de dragul de a-i demoniza. Ei pretind că există trusturi pro-avort, când termenul corect este pro-alegere, deoarece cei care nu sunt de acord cu ilegalizarea avorturilor a spus dintotdeauna că în felul acesta se elimină capacitatea părinților de a alege când să devină părinți, orice contact sexual fiind pedepsit cu un copil. Da, știu că există prezervative, dar nu uitați că asociațiile precum aceasta nu militează pentru informarea și educarea populației în ceea ce privește mijloacele contraceptive și contra-infecțioase. Scopul lor nu este o populație educată și cât mai prosperă, ci doar o populație mare. Oriunde politicile pro-life au fost aplicate, au existat presiuni pentru a scoate în ilegalitate sau a face imposibil accesul la contracepție preventivă.
Din acest motiv, fără a apela la distorsionări, termenul anti-choice/anti-alegere ar putea fi valid aplicat grupurilor precum Pro-Vaca.

Dar să citim mai departe:

Iar România, ca orice altă ţară fostă comunistă, de altfel ca mai toate ţările aflate în criză socială şi economică, a devenit o ţintă a reprezentanţilor acestei industrii, care are experienţa şi mijloace materiale de a corupe instituţii de stat şi chiar guverne.

Poftim? E o industrie a avorturilor? Ce fac cu ele? Le dau la export? Există cineva care vrea să producă avorturi?

E ironic cum le scapă motivul real pentru care a alege când și dacă vrei să devii părinte era foarte dificil spre imposibil în comunism, cine nu știe, să se informeze despre decreței. Regimul comunist era unul totalitar, la fel ca ideologiile religioase abrahamice care vor să domine total viața individului, a familiei, grupului și a societății, din acest motiv ideile ce au în centrul lor idea de libertate personală n-au putut pătrunde ușor în România.

Pentru cei care citesc acest blog de mai mult timp, nu e o surpriză colaborarea dintre comuniști și ortodocși în comunism: http://tiny.cc/PCRBOR



Nu m-ar surprinde ca B.O.R. să fi fost 100% pro-decreței sau chiar să fi fost printre cei care au împins idea către forurile înalte ale P.C.R.

Discursul autorilor, la acest capitol, are credibilitate pentru toate nivelele de înţelegere. El poate influenţa şi lumea medicilor ginecologi, şi pe oamenii politici, care constituie pârghiile cele mai importante ale acestui mare mecanism internaţional, care condamnă anual la moarte, în numele intereselor financiare, sute de milioane de copii.

Eu tot n-am înțeles, de ce ei au impresia că avortul e o afacere? Chiar nu conștientizează că o sarcină dusă la termen într-o familie care nu are mijloace financiare va crea cel mai probabil oameni care vor fi într-o situație socio-economică deplorabilă? Chiar au impresia că există oameni care fac avort ca distracție, sau cum?

Pe de altă parte, un zigot nu e o blastulă, o blastulă nu e embrion, un embrion nu e un făt de 3 luni, un făt de 3 luni nu e un făt de 6 luni, un făt de 6 luni nu e un nou născut. Retorica asta cu „sute de milioane de copii” e o mare înșelătorie. De exemplu, în România, la fel ca-n majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, avortul la cerere este legal doar în primul trimestru, ulterior fiind permis doar pe motive medicale (ex.: sarcina pune viața mamei în pericol). Mai mult, în România rata de avorturi la mia de femei sau la mia de nașteri este din 1989 până în prezent în continuă descreștere (cu excepția unor creșteri minore în 2001 și 2002), asta pe fondul creșterii informării în ceea ce privește contracepția și pe fondul creșterii utilizării mijloacelor contraceptive.

Diferențele între diferitele stadii de dezvoltare în timpul sarcinii sunt conștientizate și acest lucru e evident din legislație și din rata de avorturi covârșitor mai mare în timpul primului trimestru decât în celelalte două. Anglia și Țara Galilor au avut o medie a termenului de gestație la care s-a petrecut avortul în 2004 de 9,5 săptămâni, 87,66% dintre avorturi fiind efectuate în primul trimestru, din restul de 12,34% doar 6,97% fiind avorturi efectuate după săptămâna a 15-a[*].

Revenind la prezentarea noastră, iată ce mai aflăm:

În România, drama avortului, daca ţinem cont că toţi membrii familiilor în care s-a luat decizia avortului au simţit mai mult sau mai puţin greutatea responsabilităţii morale, a facut milioane de suferinzi la nivelul psihicului sau sufletului. Pentru aceştia, cartea vine cu un mesaj de iubire, nu unul polemic sau de condamnare.

Service de suflete, ca să reparăm pretinșii suferinzi cu sufletul, n-am văzut până acum, probabil pentru că n-am văzut până acum vreo dovadă că ar exista suflet, eu-ul fiind rezultatul activităților cerebrale, conform cu ce noi, oamenii, am observat în viața de zi cu zi (ex.: o lovitură zdravănă la cap poate modifica personalitatea și eu-l) și în domeniul stiinței (ex.: modificările radicale ale personalității în cazul unor boli neuro-degenarative precum Alzheimer sau în alte cazuri degenerative).

Legat de suferinzii la nivelul psihicului, vreau să văd și eu niște studii și  statistici valide din punct de vedere științific care arată că există o legătură cauzală semnificativă între avort și traume psihice. Nu mă interesează niște mărturii cu niște fete debusolate și spălate pe creier cu religie să se simtă vinovate din pricina avortului, ci vreau statistici zdravene. Altfel amplitudinea fenomenului pretins nu poate fi evaluată, nu poate fi observată nici o corelație sau cauzalitate și nici nu se poate stabili clar ce factori contribuie la asemenea pretinse traume.

Eu bănuiesc că însăși activitățile asociațiilor precum Pro-Vaca contribuie la acest sentiment de vinovăție și mesajul nu are cum să fie decât de condamnare cât timp pretind că cei care fac avort „condamnă anual la moarte, în numele intereselor financiare, sute de milioane de copii”, nu cum se prefac ei: „cartea vine cu un mesaj de iubire, nu unul polemic sau de condamnare.”.

Concepţia actuală pe baza căreia a fost construit un întreg eşafodaj legislativ pro-avort în toată lumea, promovează o atitudine de ură şi duşmănie între copilul din pântece şi cei din jurul lui, pornind chiar de la părinţi. Acestei lumi a urii autorii îi propun, cu argumente pe înţelesul tuturor, conceptul „Să-i iubim pe amândoi”.

Eu cred că atunci când îți dai seama că a naște un copil atunci când nu ești pregătit financiar și mental, a decide că avortul e opțiunea mai puțin dureroasă atât pentru părinți cât și pentru posibilul viitor copil, asta nu e o formă de ură, ci de responsabilitate. Dacă vreți, lucrul ăsta ar putea fi exprimat ca „îmi iubesc prea mult copiii nenăscuți pentru a-mi permite riscul să aibă o viață mizerabilă”.

Pe de o parte, ideile acestei cărţi, ca orice lămurire cu argumente credibile, pot începe alinarea celor cu sufletele încărcate de drama participării la un avort. Iar pe de altă parte, dacă acest mesaj ajunge la cât mai mulţi oameni, astfel încât să inţieze un curent de opinie generală, întregul eşafodaj al industriei avortului ar începe să se clatine şi chiar să se prăbuşească.

Repetarea constantă a asocierii „participare la avort - suflete încărcate/dramă/suferință” nu face nimic altceva decât să instaureze tocmai un mesaj de condamnare și învinovățire. Nu e nimic surprinzător când, de fapt, asociația aceasta are un puternic substrat religios care se hrănește din sentimentele de vinovăție ale indivizilor, din ținerea lor în starea de oameni defecți pentru a-și lua permanent dozele religioase pentru a trata boala indusă tot de religie.

Insistența de a repeta sintagma „industria avortului” încă mă nedumirește, pentru că și în cazul unor organizații precum Planned Parenthood cheltuielile pentru avorturi sunt o mică parte a cheltuielilor organizației, doar 3% în SUA, iar aceste avorturi nu reprezintă un profit al organizației, ci sprijin financiar pentru femeile care nu-și permit avortul din pricina problemelor materiale, deci bani dați.

Chiar au impresia că ginecologii trăiesc din avorturi? După cum se vede din grafic, asociațiile precum Planned Parenthood se ocupă cu lucruri ce pot fi caracterizate drept responsabile și care chiar au în vedere fericirea și bună starea familiei: tratamentul bolilor cu transmitere sexuală, prevenția cancerului și testarea pentru a verifica existența cancerului, servicii de sănătate pentru femei și contracepția. Iar banii sunt practic plătiți în numele pacienților, pentru a ajuta persoane care au nevoie de sprijin în situații delicate, nu cred că cineva normal la cap își imaginează că cineva poate alege să rămână însărcinată cu scopul de a face avort.

* toate procentele sunt relative la numărul total de avorturi

Cenzura în comunism

În Historia există un articol foarte interesant despre cenzura în timpul comunismului. Am extras din aceasta un mic citat.

Sub puterea Decretului-Lege din 4 mai 1945, până în decembrie 1947 sunt scoase din circulaţie treptat-treptat peste 2.000 de titluri. Operaţiunea, cu toate efectele sale grave în materie de prigonire a cărţii, părea încheiată la finele lui 1947.

2.000 de publicaţii periodice şi neperiodice zăceau închise în depozite şi săli speciale. În iunie 1948 însă, se tipăreşte, într-o variantă de uz intern, un cărţoi intitulat Publicaţiile interzise până la 1 mai 1948. Din „Prefaţă“ aflăm că de la 1 decembrie 1947 până la 1 mai 1948, urmare a muncii depuse de Serviciul Edituri şi Control, al Direcţiei Literare din Ministerul Artelor şi Informaţiilor, au fost adăugate celor 2.000 de titluri încă 6.000.

În consecinţă, broşura sau, pentru a fi mai precişi, broşuroiul tipăreşte nu mai puţin de 8.000 de titluri, care trebuie scoase imediat din circulaţie. Broşuri cu liste cuprinzând tipăriturile interzise au fost publicate şi în anii anteriori. Ultima, intitulată Publicaţiile scoase din circulaţie până la 1 iunie 1946, datată Bucureşti, 1946, are drept prefaţă textul Decretului-Lege din 2 mai 1945 şi e pusă sub semnul Ministerului Informaţiilor, Comisia pentru aplicarea articolului 16 din Convenţia de Armistiţiu. Lectura broşurii ne dezvăluie nu numai criteriile care au stat la baza selecţiei, dar şi dificultăţile întâlnite de Comisie în activitatea sa. În multe cazuri, Comisia se vede obligată să elimine doar anumite părţi din opera luată în vizor. [..]

La Sfaturi pe întunerec de Nicolae Iorga, Conferinţe la radio, vol. II, 1936-1938, Bucureşti, 1940, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, „Regele Carol II“, se precizează: „Epurare parţială: Eliminarea conferinţelor:

– Despre Basarabia (78)
– Elemente necreştine în viaţa poporului român
[..]

Nu am nici o informație legată de conținutul conferinței despre „Elemente necreștine în viața poporului român”, dar ar fi foarte interesant de aflat ce conținea.

Atei si credinciosi in comunism

Am avut o discuție pe YouTube cu o fanatică naționalistă (la clipul despre colaborarea Bisericii Ortodxe Române cu comuniștii). La un moment dat ea a adus în discuție afirmația cum că ortodocșii ar fi fost oprimați de atei în comunism. Pentru orice om care nu e deconectat de realitate, faptul că în 2002 la recensământ au rezultat doar 0,04% atei pune sub un imens semn de întrebare și la îndoială această afirmație și te îndeamnă spre concluzia firească, este practic imposibil ca în regimul comunist represiv să nu fi fost existat creștinii, ba chiar e foarte posibil ca regimul să fi avut creștini în poziții cheie.

La asta adăugăm două mici citate, pentru o imagine mai rotundă (găsit numai în google cache) a unor evenimente din anul 2000:

Vineri 8 septembrie, intr-o conferinta speciala de presa organizata la sediul GDS din Bucuresti, Gabriel Andreescu a prezentat in nume propriu o Cerere privind deconspirarea eventualei calitati de agent sau de colaborator al organelor Securitatii a membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane. Iata textul integral al acestei Cereri inaintate Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii:

“In legatura cu actuala opozitie a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane la principiile Constitutiei romane si ale organizatiilor internationale din care Romania face parte, prin campania sa impotriva abrogarii art. 200, solicit Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii ca, in virtutea art. 2 t) al Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica si a competentelor sale definite in art. 18. (1) si art. 34 (1) al Regulamentului de organizare si functionare a CNSAS, sa faca verificari asupra eventualei calitati de agent sau de colaborator al organelor Securitatii a membrilor Sinodului BOR.

La care Patriarhia Ortodoxă Română a răspuns:

Patriarhia Romana considera actiunea lui Gabriel Andreescu prin care cere deconspirarea eventualei calitati de agent sau de colabor al fostei Securitati a membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane drept "un act inadmisibil de santaj si intimidare a conducerii BOR" [..]

Eu mă întreb, dacă erau curați ca lacrima, oare cum ar fi putut fi șantajabili? Nu ar fi fost, deci rezultă pe cale de consecință că BOR a participat la oprimarea ortodocșilor.

Și nu, nu e un eveniment singular și nu are de-a face cu Gabriel Andreescu. Iată dovada:

Inaltii prelati ai BOR suspectati de colaborationism cu Securitatea, la fel ca si politicienii, nu au fost cercetati multa vreme, din cauza sprijinului pe care Biserica l-a gasit printre autoritati, acela ca dosarele preotilor sa fie tinute departe de ochii publicului.

Biserica spune in mod oficial ca nu s-a opus deconspirarii, insa a solicitat ca cercetarea dosarelor sa fie facuta de Sfantul Sinod, si nu de CNSAS. Desi in 1998 a emis o circulara prin care isi invita preotii sa-si defineasca relatia cu Securitatea, Biserica a desfasurat in paralel un amplu lobby pe langa politicieni pentru a obtine parghiile cercetarii dosarelor preotimii, conform Newsin.

Mai mult, in 2001, BOR a trimis CNSAS si SRI o scrisoare prin care cerea modificarea legii, astfel incat numele prelatilor deconspirati ca agenti ai politiei politice sa nu fie facute publice. Deconspirarea conform legii actuale echivala, potrivit BOR, cu o imixtiune a statului in treburile bisericesti si o atingere a caracterului sacramental al preotiei.

Clerul, sustinut de lumea politica

Preotimea a fost sustinuta la acea vreme de PSD, care a propus o initiativa legislativa ce prevedea ca doar Sinodul poate cere verificarea preotimii, nu si cetatenii sau presa. Subiectul acordarii unui statut special dosarelor de preoti a renascut in 2007, in timpul dezbaterilor de la Senat a ordonantei de modificare a Legii CNSAS. Pesedistul Eugen Nicolicea a propus un amendament - care a fost respins in Comisia juridica a Senatului, dar care urmeaza a fi suspus la vot in plen - potrivit caruia ierarhii cultelor religioase recunoscute de stat nu mai intra sub incidenta CNSAS.

Ulterior, în 2008, s-a rezolvat și problema asta a BOR, dar e clar că decizii precum aceasta din 2008 ilustrează clar că Biserica Ortodoxă Română a fost la nivel înalt colaboratoare a comunismului.

Comisia juridica a Senatului a eliminat, marti, articolul care prevede verificarea preotilor de catre CNSAS. La initiativa PSD, senatorii au eliminat articolul prin care orice cetatean, pe baza unei cereri, avea dreptul de a solicita CNSAS-ului accesul la dosarul unui cleric. Astfel, inaltii prelatii si preotii sunt scosi de sub incidenta legii CNSAS si nu li se pot verifica dosarele. Modificarea a fost sustinuta si adoptata de catre senatorii PSD, PRM si PC.

Și mulți înalți din PCR erau religioși fără grețuri și sărbătoreau Paștele și Crăciunul.


Dar revenind la recensământ, naționalista ortodoxă a spus:

Da-ne statisticile cu numarul de atei de dinainte de comunism, cu numarul de atei din anii '50, '60, '70, '80 ca sa vedem cati au fost si cati au ramas.

O cerere partial defectă, lucru evidențiat clar, zic eu, de mine în acest mesaj:

Hahaha, tu ești pe bune? Ce importanță sau relevanță ar putea avea niște statistici făcute în era în care știuleții erau legați cu ață în lanul de porumb și în care toate producțiile și planurile cincinale erau întrecute cu 200-500% iar lumea murea de foame?

În acest caz am de a face cu o persoană care e incapabilă să înțeleagă lucruri evidente, așa că în mod predictibil n-a priceput problema.

Trecând peste aceste lucruri, am găsit niște statistici interesante legate de religie de la recensământul din 1930 din care rezultă clar că populația fără religie sau liber-cugetătoare din România lui 1930 era sub 0,1%, mai exact, 6604 de neafiliați religios și libercugetători dintr-un total de 18.057.028 de locuitori.

Eu zic că e interesant, așa că am luat și pozele cu datele pe provincii:







După cum se vede, cam peste tot nereligioșii erau sub 0,1%.

Deci atei n-au prea fost înainte de comunism, nici după. Plauzibilitatea ipotezei unei oprimări comise de atei împotriva creștinilor e foarte șubredă. Concluzia logică? Creștinii dau vina pe atei pentru mizeria comunistă săvârșită în covârșitoare parte de ei.

Sursa imaginilor este Wikipedia.

Memento din istoria ortodoxiei românești

Redau aici sec câteva citate dintr-un articol care a apărut în Ziarul de Iași în 9 septembrie 2000.

Publicistul Gabriel Andreescu se leaga de Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane

Data publicarii: 09/09/2000

El cere Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) deconspirarea eventualei calitati de agent sau de colaborator al organelor fostei Securitati a membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane ca urmare a opozitiei acestora fata de abrogarea articolului 200 din Codul Penal referitor la homosexualitate. Patriarhia Romana considera actiunea lui Gabriel Andreescu "un act inadmisibil de santaj si intimidare" a conducerii Bisericii Ortodoxe Romane.

Andreescu a declarat, vineri, intr-o conferinta de presa sustinuta la sediul Grupului pentru Dialog Social (GDS) din Capitala, ca a facut aceasta cerere intrucit nu poate avea o alta explicatie pentru "modul sistematic" al ierarhiei BOR de a se opune intereselor fundamentale ale societatii romanesti, printre care si participarea la comunitatea democratiilor avansate, decit prin "perpetuarea unor interese care isi afla sorgintea in istoria conducerii BOR, cind aceasta a colaborat cu autoritatile comuniste".

"Aceste actiuni indreptate impotriva intereselor natiunii romane s-ar putea explica prin supunerea conducerii BOR la un santaj al unor forte care nu vad cu ochi buni evolutia democratica a Romaniei", a spus Andreescu.

El aduce drept argumente ale "realismului acestei cereri" colaborarea, pe fata, cu regimul comunist, a unor inalti ierarhi ai BOR prin sustinerea politicii Partidului Comunist Roman, dezvaluirile Mitropolitului Nicolae Corneanu referitoare la colaborarea inaltilor ierarhi cu Securitatea, precum si dezvaluirile din arhivele KGB potrivit carora Patriarhul Alexei al Rusiei (cu care Patriarhul Teoctist are o relatie confesionala) si patru din sase membri ai Sfintului Sinod din Rusia erau agenti acoperiti. "Este greu de crezut ca in Romania modelul controlului bisericilor de catre regimurile comuniste era diferit", a precizat Andreescu.

Andreescu nu a contestat dreptul moral al BOR de a-si exprima o opinie in privinta homosexualitatii, dar a condamnat vehementa cu care a fost prezentat acest punct de vedere si atitudinea opresiva a bisericii, precum si implicarea acesteia intr-un aspect de ordin penal.

Gabriel Andreescu a atras atentia ca, in spatele acestei opinii a BOR, "se joaca interese oculte, indreptate impotriva intereselor generale", cum ar fi interesele economice pe care BOR "le vinde pentru sustinerea politica", ca si "glasul nationalist, interesat de ruperea Romaniei de restul Europei si atasat jocului politic al Rusiei".

"In privinta homosexualitatii, este vorba, de fapt, de o dezincriminare a acesteia, si nu de o legalizare. Aceasta tine de un drept fundamental al omului la o viata intima si privata, lucru esential pentru intrarea Romaniei in comunitatea europeana. Daca BOR se situeaza pe o alta pozitie, atunci se pune impotriva intereselor generale ale societatii romanesti", a conchis Andreescu.

Patriarhia Romana raspunde

Patriarhia Romana considera actiunea lui Gabriel Andreescu prin care cere deconspirarea eventualei calitati de agent sau de colabor al fostei Securitati a membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane drept "un act inadmisibil de santaj si intimidare a conducerii BOR" pentru pozitia ferma, exprimata in mod constant, impotriva abrogarii articolului 200 din Codul Penal, se arata intr-un comunicat remis, vineri, de biroul de presa al Patriarhiei.

Atitudinea BOR privind interzicerea aborgarii articolului 200 din Codul Penal isi gaseste suportul legal si moral in chiar legea suprema a tarii, Constitutia, care in articolul 29 referitor la libertatea constiintei consacra principiul autonomiei bisericesti depline fata de stat, precum si principiul libertatii de organizare si functionare al cultelor religioase recunoscute. Aceste principii constitutionale, la care se adauga principiile moral crestine privind familia si societatea, justifica deplin pozitia BOR, a ierarhiei si preotimii in mentinerea actualelor reglementari prevazute de articolul 200 din Codul Penal, se precizeaza in comunicat.

"Sub acest aspect, afirmatiile domnului Gabriel Andreescu le consideram total eronate si chiar calomnioase", se arata in comunicatul Patriarhiei Romane.

Potrivit acestuia, BOR este semnatara "Declaratiei cultelor religioase pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana" si face eforturi reale in acest sens, insa, in acelasi timp, nu poate renunta la principiile moralei crestine, la promovarea acestor principii in viata de zi cu zi a copiilor si a familiilor lor.

Dacă vreți să va credem că n-ați colaborat cu Securitatea, nu înțeleg de ce n-ați vrea să fie deschise dosarele fostei Securități?