Diferență doar de grad...

Probabil că ați auzit deja de acea oribilă știre despre femeia care și-a omorât copilul de doar 6 luni, asta în timp are alți 6 copii și este însărcinată cu altul.

O femeie însărcinată şi-a ucis bebeluşul în vârstă de şase luni, în locuinţa situată pe strada Republicii, din Braşov, ceilalţi copii ai acesteia fiind luaţi de angajaţii de la Direcţia pentru Protecţia Copilului Braşov.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei Braşov, comisar şef Liviu Naghi, femeia, care mai are şase copii, locuia, împreună cu aceştia, pe strada Piaţa Sfatului nr. 13, din municipiul Braşov.

Ce mi s-a părut ciudat e că încă de la început s-a bătut monedă pe faptul că femeia e „pocăită”/penticostală, spunându-se tacit că nu e ortodoxă.

Bărbatul le-a declarat anchetatorilor că în ultima perioadă soţia sa avea probleme psihice. Potrivit surselor citate, familia aparţinea cultului penticostal.

Pentru mine, această subliniere explicită vine dintr-o dorință de distanțare de persoana vinovată, un fel de lipsă de vină prin dezasociere, un fel de eroare logică la pătrat. Ulterior am aflat că faptul că femeia respectivă e credincioasă este destul de important pentru că...

Femeia din Braşov care şi-a ucis bebeluşul de şase luni, apoi i-a tranşat cadavrul şi-a motivat gestul prin versete biblice, spunându-le anchetatorilor că l-a oferit jertfă lui Dumnezeu [..]

Mai exact...

"Pe perioada anchetei, femeia a invocat versete biblice din Vechiul Testament care spun că «dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, iubeşte-l pe aproapele tău şi oferă-l jerfă»", a afirmat, sâmbătă, procurorul.

Cu toate acestea, diferența între un credincios care face o crimă motivată biblic și un așa-numit „moderat” este doar de grad, pentru că problema fundamentală este însăși idea de bază, că este justificat să crezi ceva fără dovezi și, mai periculos, orice este de la Dumnezeu nu poate fi decât moral.

În caz că ați interpretat ce am scis mai sus ca „moderații sunt și ei dereglați”, aveți dreptate, chiar asta am spus, iar experimentul pe Twitter al lui dumnezeueateu dovedește acest lucru. Experimentul cu pricina e simplu, pune credincioșii (și necrdeincioșii) să răspundă la o simplă întrebare:

Daca ti-ar cere dumnezeu maine sa-ti omori parintii sau iubita, ai face-o? Poti raspunde doar cu da sau nu, si nu evita te rog.

Răspunsul pentru mine e clar și a fost enunțat foarte plastic de regretatul Christopher Hitchens:

Dar pentru credicioși, lucrurile nu sunt la fel de clare și simple, deși majoritatea crede că «„om credincios” = om moral». Credincioșii evită răspunsul, răspund la altă întrebare decât cea relevantă, își dau seama că-s într-o poziție de disonanță cognitivă și e doar o problemă de grad de îndoctrinare și/sau instabilitate mentală pentru a răspunde afirmativ.

Iată un răspuns:

@dumnezeueateu ... totuși mă gîndesc că aceași cere i s-a făcut de Dumnezeu lui Avraam, și Avraam a zis: DA!

Și încă unul:

@dumnezeueateu pe scurt:Dumnezeu nu are nevoie de jertfa noastra, dar rasplateste orice intentie a noastra in acest sens.politicos poti fi?

Și da, atac moderații, pentru că ei sunt cei care fac posibilă pierderea în peisaj a celor care sunt îndeajuns de dereglați/instabili mental pentru a face cele mai imorale lucruri, pentru că ei, prin identificarea cu grupul numit credincioși, transmit idea că este un lucru acceptabil să crezi lucruri fără nici o bază.

Obediența este comună tuturor credincioșilor, diferența e doar de grad, iar dacă femeia aceea ar fi avut copii mai puțin obedienți, mai puțin îndoctrinați, poate că această crimă oribilă ar fi fost oprită:

La audieri, femeia de 27 de ani a declarat că cei doi copii mai mari, un băiat de opt ani şi o fetiţă de nouă ani, erau acasă în momentul comiterii crimei, însă i-a trimis într-o cameră din spate şi le-a spus să nu iasă de acolo până nu îi va chema ea.

Sau poate că erau prea mici pentru a reacționa pentru a o opri, dar suficient să îl contacteze pe tată, așa cum au făcut-o. Iarăși o diferență de grad.

Iar scuza cu „credința e un lucru personal” nu e decât o scuză ieftină, orice idei și lucruri pe care le credem, ne influențează deciziile, chiar dacă influențează doar în anumite aspecte. Nimeni nu traiește în izolare totală, deci acțiunile tale mă pot afecta pe mine, iar când acțiunile tale sunt bazate pe niște credințe deconectate de realitate, înseamnă că credințele tale mă afectează pe mine.

În caz că nu era clar de ce scriu pe blog, sper că acum e clar. Diferența între femeia care și-a omorât copilul de 6 luni și crediciosul care urăște evreii sau ateii ca mine este doar de grad de îndoctrinare religioasă și instabilitate mentală. Religia e o eroare în programul cu care oamenii își calculează deciziile, iar momentul în care rezultatul va fi greșit și va determina executarea de acțiuni imorale e doar o problemă de timp.