Cum am devenit ateu - Rezumat

Am spus mai demult că va trebui odată ș-odată să povestesc cum am devenit ateu. Într-o discuție cu un utilizator de YouTube ortodox, am fost întrebat, după ce inițial presupusese în mod eronat că aș fi fost fundamentalist, ce am crezut când am crezut. Până la urmă am ajuns să scriu cum am ajuns ateu, așa că, dacă tot am scris, am decis să public și aici.

---

"Dar te intreb din nou te rog sa-mi spui ce ai crezut cand ai fost crestin." 

Spre deosebire de idea ta falsă că aș fi fost fundamentalist, nu am fost niciodată prea religios și de când m-am apucat prima dată să citesc biblia mi-am dat seama că dumnezeul meu nu putea fi acel atât de absurd și sângeros dumnezeu biblic.

Mi-am spus mult timp, la fel ca mulți alții, că biblia a fost parțial coruptă, că anumite lucruri sunt scoase din context, că Dumnezeu e mai bine portretizat în învățăturile lui Iisus, am încercat să aplic ceea ce rezulta din parabolele lui și citind din Noul Testament cărțile non-evanghelice am ajuns la concluzia că și unele dintre acestea sunt corupte, deși conțin unele învățături și informații care pot să ajute la înțelegerea evangheliilor și a lui Iisus prin proximitatea temporală a celor ce le-au scris.

Apoi, văzând cât de corupți sunt preoții și conștientizând câte ramuri de creștinism există și toate în conflict, am ajuns la concluzia că și bisericile sunt corupte pentru că nu sunt capabile de ecumenism, tocmai ceea ce ar fi trebuit să rezulte din îndemnul lui Cristos „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți".

Ulterior am citit de Conciliul de la Niceea (325) și am aflat de epurarea lui Arius și a celor ce l-au urmat, am aflat de cum s-a votat noțiunea de Trinitate, deși bazele biblice sunt cel mult extrem de fragile.

Am ajuns să îmi dezvolt chiar propria teologie pornind de la idea centrală că Dumnezeu e iubire, e omniprezent și totuși ne permite să facem ce vrem.

Mult timp (cam 7-8 ani) asta am crezut până un coleg a ajuns să intre în contact cu Gnosticismul și am mai aflat și de acolo niște informații care mi-au întărit convingerile că multe din doctrinele oficiale ale tuturor bisericilor sunt falsuri și Dumnezeu trimite în mode regulat oameni care să ajute omenirea să progreseze, dar, inevitabil, mesajul lor urma să fie corupt de diferiți oameni cu interese meschine (astfel explicându-mi multitudinea de religii, care, în mintea mea, aveau toate ceva în comun).

Abia târziu, acum vreo 3 ani, văzând ura unor oameni care se declarau creștini ortodocși față de persoane care s-au declarat public atei mi-am dat seama că ceva nu-i la locul lui. A urî pe cineva pentru că nu crede mi se părea absurd, mai ales că eu învățasem și la școală la religie că Dumnezeu judecă după fapte și gândurile noastre, deci și un ateu virtuos ar fi putut ajunge în rai.

Apoi, mânat de curiozitate, am ajuns pe forumul ateilor (forum.atei.ro) și întâlnit clipuri cu atei care spuneau că nici nu și-ar dori să ajungă în raiul creștin, lucru care mi se părea absurd. Apoi am început să înțeleg, treptat treptat, după ce am urmărit toată arhiva show-ului „The Atheist Experience"
că oamenii ăia chiar au argumente.

Am crezut o perioadă că nu voi ajunge vreodată să fiu ateu, nici chiar agnostic, dar logica, firul rațional al ideilor exprimate și tot ceea ce am descoperit m-a împins înainte până la un moment dat când mi-am seama că nu mai credeam.

Nu am decis la nici un moment să nu mai cred, contrar cu ce ar pretinde unii, ba din contră, chiar mi-am propus să NU îmi pierd credința, dar am constatat la un moment dat că o pierdusem și lumea avea mult mai mult sens.

Si văd ca dintr-un răspuns despre ce am crezut, răspunsul s-a transformat într-un răspuns despre cum am ajuns ateu, dar nu-i bai :-) .