Ce înseamnă ateu, creștin, religios, credincios, anticreștin...

Motto

Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare. - Solomon 1:3-4

Ascultă-mă [..] şi bagă de seamă şi mai pe urmă vei înţelege cuvintele mele. - Ecclesiasticul 31:25

Este imposibil să stabilim un dialog dacă nu vorbim aceiași limbă

Pentru mulți oameni nu este clar ce semnificație au termeni precum ateu, creștin, religios, credincios, antitesit, anticreștin, iar acest lucru are consecințe în înțelegerea poziției fiecăruia dintre ei. În mod ironic, termenii cei mai impreciși și mai puțin utili în a defini poziția unei persoane sunt cei precum „credincios”, „creștin” și „religios”.

Preconcepție: ateii afirmă că Dumnezeu nu există, deci trebuie să fie omniscienți

Nu doar o dată, noi ateii, am auzit genul următor de afirmații din partea credincioșilor:

„Desi sunt multi cei care isi spun atei, in realitate acest termen nu si-l poate insusi nimeni. Ar trebui ca cel care isi spune ateu sa fie omniscient pentru a putea face afirmatia categorica "Nu exista Dumnezeu".” - motto pe blogul „Ateii nu există”

„Voi ateii aveti o obsesie legata de capacitatea de a intelege. Aveti impresia ca va pricepeti la orice.” - un utilizator pe forumul radioguerilla.

„Pt.ateii cu "diploma".Voi excludeti total existenta unui Creator,va inteleg deoarece si eu am fost ca si voi.Cum va explicati voi moartea si de ce trebuie sa murim(unii mor din copilarie,altii tineri)?” - BeT pe tpu

Trecând peste nota de aroganță evidentă în astfel de afirmații, preconcepția conform căreia pentru a fi ateu trebuie să fii omniscient este evidentă. Această preconcepție izvorăște, cel mai probabil, din neînțelegerea corectă definiției ateismului, a neînțelegerii poziției ateului și din natura atipică a etichetei „ateu”.

Definiția cea mai simplă a ateismului este „lipsa credinței în existența zeilor”. Acesta este ateismul slab (uneori definit ca ateismul implicit) și este genul de ateism care-i caracterizează și pe bebeluși. Faptul că unii atei se identifică drept „atei” sub definiția cea mai largă a ateismului nu-i face pe aceștia mai puțin atei sau mai puțin maturi, pur și simplu se identifică cel mai bine sub această definiție.

Evident, pentru o asemenea poziție nu ai nevoie de omnisciență, pentru că eticheta de „ateu” este pur descriptivă, iar descrierea este „persoană care nu crede că există vreun zeu”.

Definiția ateismului tare, puternic sau pozitiv este „credința în inexistența zeilor”. Această definiție NU este aceiași cu cea anterioară spusă diferit.

Diferența dintre ateism slab și ateism tare este similară cu diferența dintre pozițiile exprimate de următoarele afirmații: „nu cred că soția mă înșeală”, „cred că soția nu mă înșeală”. A doua poziție este mult mai hotărâtă și include prima poziție.

Pentru multe persoane, în special credincioși, ateismul tare este tipul de ateism la care se gândesc când se vorbește despre atei sau ateism. Este o preconcepție larg răspândită, probabil din cauză că ateismul puternic tinde să apară la persoane care au studiat și au analizat mult problema, deci, statistic, sunt mult mai probabil persoane care nu se tem să-și expună poziția, fiind în consecință exponenți ai ateismului explicit.

Cu toate că, la prima vedere, pare necesară, nici această poziție nu presupune omnisciență. Cei ce sunt atei de acest tip își argumentează poziția prin probleme logice precum paradoxul omnipotenței, paradoxul lui Epicur, paradoxul omniscienței în relație cu liberul arbitru, etc.





Preconcepție: „ateii sunt de fapt anticreștini”

„Dawkins, Hitchens și alții nu oferă o alternativă reală pentru creștinism, ei doresc pur și simplu ca acesta să dispară din spațiul public. De asemenea, cărțile lor nu sunt cu precădere împotriva religiei în sine, ci sunt în primul rând împotriva creștinismului.” - un articol online.

„Nu stiu ce aveti voi ateii si satanistii si ce neam mai sunteti.. Io pe multi tampiti am intalnit in viata, da astia care ne urasc in ast fel fara motiv chiar nu ii inteleg.” - un utilizator pe forumul edu.ro

Frecvent credincioșii consideră că ateii luptă împotriva lui Dumnezeu, că îl neagă deși știu ca există, că ateii nu atacă decât creștinismul, deci au ceva cu creștinismul pentru că-l consideră slab și au o plăcere sadică în a-i teroriza pe creștini.

Aceste afirmații trebuie luate și analizate separat.

Cei ce consideră că ateii luptă împotriva lui Dumnezeu - ex.: Richard Wurmbrand - consideră ateismul, în totalitatea sa, antiteism, și în special anticreștinism. Această poziție nu poate fi calificată decât ignorantă, arogantă și total dezinformată.

cred in existenta lui Dumnezeu pentru ca guvernul nostru (comunist) duce o batalie atat de cumplita impotriva Lui. Purtati oare razboi impotriva unei fiinte care nu exista? - o declarație a lui Richard Wurmbrand

Ce e mai interesant în această poziție e că acest atac e interpretat drept o dovadă a existenței divinității și tot persoanele care susțin această poziție sunt cei ce ignoră ceea ce spun ateii care atacă într-adevăr religia.

Aceste persoane sunt, după părerea mea, confuze. De ce spun că sunt confuze? pentru că nu pot distinge între religie și credință, dintre instituția numita biserică și Dumnezeu, dintre critica unei dogme și atacul personal.

A considera că lupta comuniștilor era lupta cu Dumnezeu este de-a dreptul stupid. Comuniștii luptau împotriva oricărei posibile opoziții în fața propriei puteri, în fața propriei religii - religia comunismului etatist - iar bisericile nesubjugate, liber-cugetătorii, dizidenții reprezentau această opoziție. Cât timp nu exista opoziție față de regimul comunist, religia era chiar utilă.

Ceaușescu întâlnește liderii religioși

Și dacă tot am ajuns la lupta împotriva religiei, hai să definim ce înseamnă termenii „antireligios”, „antiteist” și „anticreștin”/„anticrist”.

O persoană care consideră că religia, cu aspectele ei - ritualuri, constituție administrativă, organizare, prozelitism - este un lucru nociv, este o persoană antireligioasă. O asemenea persoană poate fi credincioasă, deoarece consideră că instituțiile lumești care se definesc drept exponenții divinului pe Pământ, dar poate crede că relația cu divinul nu se poate stabili decât direct, fără nici un fel de intermediari. Poziția aceasta este împărtășită și de foarte mulți oameni care se autodefinesc creștini-ortodocși. O argumentație a celor ce susțin această poziție este faptul că instituții precum Biserica Ortodoxă Română sau Biserica Catolică sunt sau pot deveni corupte și interesate de lucruri dintre cele mai mirene.

Antiteist este o persoană care combate teismul și consideră teismul un lucru nociv. Principalul argument al acestui grup este faptul că o credință fără argumente, fără dovezi, duce la acceptarea de diverse lucruri iraționale, și poate duce la manipulare, abuzuri, involuție socială.

Antiteiștii sunt, probabil, cei mai vocali și mai activi dintre atei și, de aceea, reprezintă în mintea multor credincioși imaginea ateului tipic.

Chiar dacă antiteiștii sunt, prin definiție, împotriva oricărei forme de teism, aceștia pot avea un discurs specializat pe anumite forme de teism, cele pe care le consideră cele mai nocive. A se observa că antiteiștii combat idea de Dumnezeu și manifestările rezultate din acceptarea acestei idei pentru riscul pe care-l prezintă, nu-l combat pe Dumnezeu însuși, propunerea unei asemenea idei fiind absurdă, deoarece ateii nu cred că Dumnezeu există, dar sunt conștienți că sunt oameni care cred că există și care acționează în consecință - a se vedea atentatele teroriste motivate religios de musulmanii sinucigași și miile de crime în numele islamului de la 11 septembrie 2001 până în prezent (acum aproximativ 15000 de morți):

Din cauză că antiteiștii, în general, sunt capabili să-și focalizeze discursul în funcție de interlocutor, iar mulți dintre ei provin din țări unde creștinismul este dominant, aceștia poate părea a fi anticreștini. Totuși, trebuie să înțelegem că nu ar avea nici un sens să încerci să combați islamul dacă vrei să ilustrezi că teismul, în general, este nociv unui creștin, deoarece cel din urmă ca tinde să perceapă mesajul antiteist ca fiind unul anti-islamic și nu va asocia propria doctrină cu cea islamică, deși ambele sunt la fel de puțin probate, iraționale, tribale și nocive în ochii antiteistului.

O specie aparte de antiteism este anticreștinismul, godless1859 se autodefinește drept anticrist sau anticreștin. Anticreștin sau anticrist este orice persoană care respinge și combate idea de Cristos, creștinismul, ceea ce pretinde doctrina creștină, acțiunile și rezultatele istorice ale creștinismului.

Definiții pentru: creștin, credincios, religios

Noțiunea de „credincios” este atât de largă încât am putea-o compara cu noțiunea de „ateism slab”. În timp ce ateismul slab include orice tip de ateism, termenul „credincios” cuprinde orice fel de credincios, fie el religios, creștin, musulman, hindus, practicant sau nepracticant.

Practic „credincios” este oricine care crede în existența măcar a unui zeu, fie că numele lui este Dumenzeu sau nu. În ciuda acestui fapt, dependent de credinciosul pe care-l întrebi, acesta ar putea include sau nu în această categorie un panteist, pandeist sau un deist. Neclaritatea aceasta se amplifică pe măsură ce specificitatea termenilor teiști, teoretic, cresc. Cred că motivul pentru care acest lucru se întâmplă este lipsa informării și dorința de „arestare” exclusivistă a anumitor termeni de diferitele grupuri care se autoetichetează cu acești termeni.

Religios poate fi considerat cineva care aderă la o religie și o practică, dar manifestarea rezultată este subiect de dezbatere între persoanele care se autocalifică drept religioase. Numărul fix de ore sau de ritualuri necesare pentru a te declara religios încă nu este cunoscut :-) . Este însă cert că există oameni religioși în toate religiile.

A defini ce înseamnă creștin pare a fi o problemă, mai ales când multe persoane care își atribuie aceasta etichetă se consideră „creștini adevărați”, deci, indicând că există și „creștini falși”. Ce înseamnă a fi creștin este subiect de dezbatere constantă chiar între creștini și nu este clar dacă este necesar să accepți una sau mai multe din afirmațiile: Cristos este fiul lui Dumnezeu, a fi creștin înseamnă a urma învățăturile lui Cristos, a fi botezat înseamnă a fi creștin, nu ești creștin până nu renaști, etc.

Care e definiția corectă a creștinismului?

Concluzie

După cum se vede, ateii știu să se autodefinească destul de clar și simplu ca să poată pricepe oricine, dar pe măsură ce intrăm în teritoriul teismului, lucrurile devin neclare, ba chiar conflictuale. Motivul pentru care ateismul e capabil să se definească atât de simplu este pentru că poziția ateistă e pur descriptivă, ateismul necerând și nedefinind mai mult sau mai puțin decât o formă de lipsă a credinței în existența zeilor.



Cuvântul „ateism” este lipsit de conținut, în același la fel cum „non-coleționar de timbre” e lipsit de conținut, e doar un termen descriptiv. Ateismul nu s-a schimbat și nu se va schimba, este o poziție pur reacționară.

În aceste condiții se pune întrebarea: vom avea vreodată o definiție clară a termenilor ce se referă la teism?