Religia în școli - Informații, opinii și cum batjocorește statul legea

Motto

"Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa." - Solomon 5:2

Cel mai probabil, nu știi următoarele lucruri despre orele religie

În cazul în care ești în aceiași situație ca majoritatea părinților și elevilor din țara asta, probabil că nu știi că:

1. religia se predă în școli din clasa I până într-a XII-a
2. orele de religie au caracter opțional (aici „opțional” are un sens distorsionat și diferit decât cel înțeles în mod normal)
3. deși materia numită „religie” are caracter opțional și există posibilitatea să nu participi deloc, media generală ia în calcul media de la această materie
4. orele de „religie” sunt de fapt ore de îndoctrinare religioasă (def.: ÎNDOCTRINÁ vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină.)
5. deși statul este neutru din punct de vedere confesional, elevii sunt implicit înscriși la orele de îndoctrinare creștin-ortodoxe
6. orele de religie, prin lege, trebuie să fie programate în orarele școlare fie ca prima, fie ca ultima oră din ziua școlară
   
7. orele de religie sunt singurele la care elevii unei clase sunt separați constant în aceleași subgrupuri pentru a participa la activități diferite în timpul unei aceleiași ore
   
8. există destule rapoarte că la unele ore de religie cei ce predau sperie copiii cu amenințări și instigă la intoleranță împotriva cultelor minoritate
9. dacă doriți ca unui copil să i se predea religie, bisericile, indiferent de religie sau denominație, oferă ore de cateheză în cadrul bisericii
   
10. deși un elev își poate schimba religia în orice perioadă a anului, nu se acceptă schimbarea statului elevului față de oră decât la început de an
11. notarea justă a performanțelor la această materie reprezintă o reală problemă
    

Hai să examinăm fiecare dintre aceste lucruri, ce implică ele, ce probleme sunt sau ce probleme pot crea și ce spun persoanele care sunt pro sau contra despre aceste lucruri. Multe din citatele prezentate aici își au originea în discuția „Scoaterea orelor de Religie din scoala. O decizie inteleapta?” de pe forumul Hotnews.

(Acesta articol este lung, iar dacă vreunul din punctele expuse pare mai interesant, recomand citirea mai întâi a acelei părții față de restul textului.)


Religia se predă în școli din clasa I până într-a XII-a

Pentru predarea religiei, spre deosebire de alte materii, precum matematica, limba română, nu este nevoie ca elevii să știe să scrie sau să citească. În acest fel, religia are un avantaj pentru că predarea poate începe din prima oră. Din acest motiv, aceste ore au posibilitatea de a fi „la viteză maximă” în cel mai scurt timp posibil și sunt prezente în orarele școlare cel puțin la același nivel ca, sau poate chiar mai mult timp decât orele asociate materiilor matematică, fizică, română, limbi străine, geografie, istorie și, fără echivoc, mai mult decât ore de științe, desen, muzică sau educație civică (dacă se mai face așa ceva în școli).

În ciuda faptului că religia este una dintre cele mai „longevive” materii în orarul unui copil de-a lungul anilor, unii consideră că, dacă se dorește ușurarea orarului, se pot reduce alte ore decât religia, aceasta fiind explicit exclusă dar sunt țintite ore care au rol în deschiderea orizonturilor elevilor:

In sensul usurarii programei scolare ce se poate scoate din orarul unui gimnaziu de profil matematica-informatica decat orele de religie , muzica , asa zisa tehnologie si desenul artistic . Acestea pot fi invatate la clase cu profil special , ca nu toti au talent la asa ceva ...

Deci după părerea unora, pentru un elev de gimnaziu de la specialitatea matematică-informatică, nu are sens să încerci să-i dezvolți un simț, o afinitate pentru artă (muzică sau desen artistic), nici să-l introduci în procesele tehnologice ce sunt ultra-prezente în liniile de producție industriale, indiferent de ramură. Mai mult, dacă vrei să reduci orarul, acestea trebuie alese înainte de a te gândi la reducerea orelor de religie.

Îmi aduce aminte cineva ce are a face religia cu specializarea matematică-informatică?

Orele de religie au caracter opțional (aici „opțional” are un sens distorsionat și diferit față cel înțeles în mod normal)

Când un om merge la un dealer auto și dorește să cumpere un model de mașină, dacă i se spune că există și echipări opționale, este de la sine înțeles că acele echipări nu vor fi prezente pe mașină dacă nu sunt cerute. În orice altă situație din viață, dacă cineva îți spune că ceva are caracter opțional, este clar că dacă vrei acel lucru, trebuie să îl ceri pentru a-l obține.

Ei bine, când se vorbește despre orele de religie din școlile din România și caracterul lor opțional, vorbim de cu totul altceva.

Implicit toți elevii sunt înscriși la orele „opționale” de religie și, dacă nu vrei să participi, trebuie să faci cerere să fii scos de la acele ore. Da, ați citit corect, deși în mod normal când vorbești despre ceva opțional trebuie să ceri să ți se dea, când vorbim de religie ți se bagă pe gât și trebuie să faci cerere să nu ți se mai bage pe gât „opționala” oră.

Avocații pro-religie în școli apără această... să-i zicem „anomalie”... ca fiind justificată pentru că sunt mai puțini cei ce nu vor să participe decât cei ce vor să participe și e mai ușor de procesat așa.

Mi se pare firesc sa se proceseze 10 cereri de a nu face religia in scola, decat 90 de a nu o face...

Este evident că asta este decât o scuză pentru că dacă ar fi atâția amatori de ore de religie, părinții acelor copii ar duce copiii la orele de catehism, dar amatori de catehism nu pre sunt. Este destul de clar pentru orice om cu capul pe umeri că scopul acestui tip de „opțional” întors pe dos este prinderea cât mai multor copii la aceste ore, chiar și fără știința sau opțiunea părinților.

Iată ce spune altcineva despre aceast lucru:

Intr-o lume a informatiei si-a accesul facil la ea, temerile legate de subiectul asta (indocrinarea pe furis) consider ca sunt muliplicate fara o baza solida.


În urma unui sondaj efectuat în 2007 de Asociația Pro-Democrația a reieșit că dintre elevi "peste 70% [..] cred că materia religia este obligatorie şi doar 7,8% dintre elevi ştiu că religia este materie facultativă", iar "procentul de 59,7% al profesorilor care susţin că disciplina religie are caracter obligatoriu, este greu de înţeles. Doar 4,6% [..] dintre cei care au completat chestionarul cunosc caracterul facultativ al religiei, ceea ce lasă loc concluziei că nici măcar profesorii nu cunosc prevederile Legii învăţămîntului."

Cum am putea să ne așteptăm ca părinții să cunoască faptul că această materie are caracter opțional/facultativ în lumina acestor procente și a modului total anapoda de a trata ceva opțional în stilul „poți să optezi să nu-ți fie băgat pe gât”?

Deși materia numită „religie” are caracter opțional și există posibilitatea să nu participi deloc, media generală ia în calcul media de la această materie

Motto-ul acestei măgării nu poate fi altul decât următorul:
In 99% din cazuri, ora respectiva este o perioada de relaxare si o modalitatea sigura de a creste media generala nemeritat.

Idea de a pune la calculul mediei generale media de la religie, deși unii elevi pot să nu participe deloc, deci nu vor avea acea medie deloc, este atât de ciudată, străină și necinstită încât mulți nu o pot procesa corect:

Adica vrei sa spui ca desi este optional i se ia in considerare la medie?
Adica desi este optional i se pune nota zero si se face media?

Să presupunem următorul scenariu explicativ:

considerând doi elevi, A și B, cu media la 4 materii 9, iar A fără participare la religie și B cu participare și cu media 10 la religie, rezultă că:

A va avea media totală 9, iar B va avea media 9,20.

Iată ce spune un părinte care vorbește din proprie experiență:

copilul scos de la ora religie este dezavantajat la media generala, ceea ce nu e cinstit. Nu poti avantaja niste copii in fata altora pentru ca participa la o materie optionala pentru ca risti sa pui in dezavantaj epe cineva care este poate mai bun decit altul.

Daca mai insistati pe ideea asta cu cererea nu pot sa deduc altceva decit ca cinstea e o notiune care va este straina.

Pentru unii oameni aritmetica nu e punctul tare, așa că au nevoie din nou de explicații. Problema e explicată din nou, cu alte cuvinte:

Daca copilul meu si al tau au aceleasi note, dar al meu nu merge la religie pe cand al tau merge si sunt sanse de 99.99% sa ia media 10 din oficiu, atunci al tau va avea media mai mare DIN CAUZA CA MERGE LA RELIGIE.

Deci copilul meu, raportat la ceilalti, PIERDE. Nu cred ca nu intelegi un lucru atat de elementar.
Ar trebui sa NU EXISTE medie la religie, evident. Cine vrea sa o faca, depune cerere si merge la ore fara a beneficia de o medie mai ridicata. Evident ca BOR vrea sa incurajeze cat se poate de mult inscrierea "by default" a elevilor la indoctrinare, pentru a-si asigura adeptii in vremurile tulburi(pentru BOR) ce vor urma. Din pacate multor parinti nu le pasa/nu sunt informati si isi lasa copiii sa mearga.

Porțiunea cu caractere aldine ține loc de concluzie la acest punct.

Orele de „religie” sunt de fapt ore de îndoctrinare religioasă

(def.: ÎNDOCTRINÁ vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină.)

Caracterul laic (nepărtinitor și neimplicat religios) al Statului Român ar trebui să ghideze ce tip de informație trebuie transmis la orele de religie. Mulți probabil cred că orele de religie sunt de fapt ore de istoria religiilor sau ore de studiu comparativ al religiilor. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr, orele sunt ore de introducere în doctrina religioasă a unui cult, deci de îndoctrinare.

Studierea istoriei religiilor sau a unui studiu comparativ ar putea permite înțelegerea trecutului (știm că cei ce nu cunosc istoria ajung să o repete), înțelegerea reciprocă, creșterea coeziunii sociale prin înlăturarea suspiciunilor că „cei din religia X fac tot felul de lucruri ascunse, au motive meschine, sunt sectari”, practic ne-ar ajuta pe toți să înțelegem că suntem toți oameni înainte de toate. Pe de altă parte, „sectă” este cuvântul pe care-l folosesc religiile „mari” când vorbesc despre religiile mici pentru a le demoniza.

Dar pentru cei ce sunt deja îndoctrinați religios, răspunsul e simplu, fără nuanțe, doar în alb și negru:

Religia nu duce la indobitocire ci la inaltarea mintii si spiritului. Lipsa ei duce la retardare.

Evident, dacă acest lucru ar fi fost adevărat acest lucru ar fi fost vizibil în lume, însă realitatea îl contrazice pe acest credincios.







Deși statul este neutru din punct de vedere confesional, elevii sunt implicit înscriși la orele de îndoctrinare creștin-ortodoxe

Cunoscând conținutul Legii Cultelor (nr. 489/2006), în speță Art. 9, aliniatele (1) și (2) am putea zice că elevii, deși implicit înscriși, sunt întrebați, înainte de a începe orele de îndoctrinare, de care cult religios fac parte pentru a fi repartizați în direcția corectă (facem abstracție că, dpdv legal, este interzisă prelucrarea și colectare de asemenea date în aceste condiții - Legea nr. 489/2006 Art.5 alin (5),(6)):

Art. 9. – (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.

În ciuda acestor prevederi legale, copiii sunt implicit înscriși la orele de îndoctrinare creștin-ortodoxă, astfel favorizând îndoctrinarea copiiilor în religia ortodoxă, deci, încălcând aliniatele 1 și 2 din articolul 9 al Legii Cultelor.

Pe românește, încă înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, statul a favorizat cultul ortodox și, după intrarea în vigoare a legii, statul încalcă legea în mod constant. Să tragem concluzia că ortodoxismul este deasupra legii?

Poate nu e de mirare din moment ce păreri de genul următor sunt foarte comune:

Religia crestina ortodoxa e religia oficiala a statului roman.

Ei, dar nu ar fi prima dată când românii își dau cu părerea într-o anumită chestiune fără a o cunoaște, doar toată lumea se pricepe la politică și la fotbal... și probabil la legislați, mai ales când nu au habar cam ce lege ar avea relevanță într-un anumit context.


Totuși, trebuie să înțelegem că soluția corectă, în cazul menținerii orei de religie în forma doctrinară, ar fi ca nimeni sa nu fie implicit înscris la orele de religie.

Orele de religie, prin lege, trebuie să fie programate în orarele școlare fie ca prima, fie ca ultima oră din ziua școlară

Pentru a evita audiența captivă, pentru a nu avea copii care deranjează orele și pentru a nu fi nevoite școlile să asigure supraveghere și spații pentru elevii care nu participă la orele de religie, s-a decis ca orele de religie să fie programate în orar fie ca prima, fie ca ultima oră din ziua școlară în care se va face religie.

Acest lucru nu este respectat peste tot, iar rezultatul aproape invariabil este audiența captivă, reprezentată de copii care nu au părinți în cultul majoritar, la orele de îndoctrinare ale cultului majoritar. Practic copiii sunt expuși îndoctrinării altui cult decât cel al părinților și asftel statul, școala și profesorul încalcă din nou legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:

Art. 3. - (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.

În cazul în care aceste ore nu sunt astfel programate, avem de a face cu una din următoarele variante, sau o combinație dintre ele:

• incompetență în alcătuirea orarului
• incompetență la conducerea școlii prin necunoașterea legii
  
• se încalcă intenționat legea
  

Deci, părinți, știți când e programată ora de religie la clasa copilului dumneavoastră? Ar fi bine să știți, poate copilul dumneavoastră este auditoriu captiv și vă treziți peste un an doi că vă va prelege învățături din cine știe ce altă religie.

Orele de religie sunt singurele la care elevii unei clase sunt separați constant în aceleași subgrupuri pentru a participa la activități diferite în timpul unei aceleiași ore

Colectivul social în care se află copiii în școală este centrat pentru fiecare elev în jurul colectivului clasei din care face parte. Activitățile la care participă copiii sunt efectuate împreună cu ceilalți colegi de clasă. Excepția de la acestă regulă este ora de religie când colectivul clasei este scindat în mod constant în aceleași subgrupuri distincte (în contrast cu alte situații în care subgrupurile sunt variabile - de exemplu, la sport).

Pe de altă parte e cunoscut faptul că, în genere, copii sunt răutăcioși și, în general, îi ostracizează pe cei dintre ei care sunt diferiți. Nu cred că trebuie să răscolim amintirile din copilărie despre copilul gras, despre cel mai puțin inteligent, despre cel cu aluna mare pe față ca să admitem acest lucru.

Orice ieșire din uniformitate prezintă riscul de a fi motiv de discriminare și răutăți din partea colegilor, iar prin prisma următorului punct, copiii care nu sunt parte din grupul mare de la orele de religie, sunt posibile victime ale abuzului emoțional sau chiar fizic. Să nu uităm, copilul va fi, cel mai probabil, apartenentul aceluiași grup pe toată perioada școlii, deci riscul de abuz este prezent în tot acest timp și e mereu direcționat în același sens.

Deci, această problemă poate afecta puternic personalitatea, capacitatea de integrare și socializare ba chiar poate afecta pe viață acel copil. Chiar vrem să creăm o societate divizată?

Există destule rapoarte că la unele ore de religie cei ce predau sperie copiii cu amenințări și instigă la intoeranță împotriva cultelor minoritare

Constituția României spune la Art. 29, aliniatul (4):

(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de învrajbire religioasa.

În condițiile acestea, informații de genul următor ar trebui să declanșeze un raspuns în aparatul de stat:

Manualele si caietele de religie au numeroase capitole si pasaje dedicate incriminarii, persiflarii, prezentarii tendentioase a altor credinte sau curente de gindire. Adeptii altor culte recunoscute de statul roman, sint denumiti "sectari", iar intemeietorii lor si anumite practici sint prezentate ca "rataciri" , singura biserica "dreptmaritoare" fiind cea ortodoxa.

Unele manulae nu se rezuma doar la asta, ci incita, condamna si considera orice este neortodox drept "lucrare a Diavolului". In termeni ofensatori si incriminanti, manualele de religie pentru adolescenti distorsioneaza chiar adevarul istoric.

Iată ce descoperea ProEuropa:

Întrebaţi, dacă ar putea interzice o religie în România, care ar fi aceea, 6,8% dintre elevi au indicat cultul Martorii lui Iehova, 3,6% protestantismul, 2,6% budismul (în condiţiile în care conform recensămîntului din 2002, nimeni nu s-a declarat budist!), 2,7% catolicismul, 3,2% islamismul.
[..]
unii elevi reiau discursul de intoleranţă, conservatorism şi prejudecăţi pe care îl putem observa şi la unii dintre profesorii lor


Acest răspuns nu apare, și demonizarea cultelor minoritare este un lucru ultracunoscut. Cât despre atei, probabil că cele mai rele cuvinte se spun despre ei.

Constituția României este creată în așa fel încât orice minoritate (chiar și de un singur individ) să fie protejat împotriva abuzurilor din parte majorității, mai ales când vorbim despre drepturi fundamentale. Vrem să decidem prin vot o nouă colectivizare, dar de data aceasta o colectivizare a ideilor religioase, când o asemenea acțiune nu este decât o violare a demnității umane?

Dacă doriți ca unui copil să i se predea religie, bisericile, indiferent de religie sau denominație, oferă ore de cateheză în cadrul bisericii

Un argument frecvent pentru păstrarea orelor de religie în școli este că părinții vor ca să-și învețe copiii religia lor. Nu este nici o problemă cu acest lucru, însă se omite faptul că bisericile organizează ore în acest sens (orele de cateheză) pentru copiii din parohie, deci orele din școli nu sunt necesare în atingerea acestui scop. Este adevărat că probabil nu toate bisericile organizează ore de cateheză, dar sigur preoții pot îndruma și pot da informații cine din cei ce aparțin aceluiași cult organizează asemenea ore.

Deși un elev își poate schimba religia în orice perioadă a anului, nu se acceptă schimbarea statului elevului față de oră decât la început de an

Convingerile religioase se pot schimba, iar schimbarea lor nu ține cont de calendar, nu există un sezon al schimbării religiei. În aceste condiții, retragerea sau schimbarea tipului de îndoctrinare la care participă un copil ar trebui să fie disponibilă la orice moment din an. Desigur, prezența acestei opțiuni ar evidenția problema adăugării mediei de la religie la media generală, calculul fiind problematic dacă întreruperea se face în semestrul doi.

Având în vedere că o persoană care și-a schimbat religia și care participă din motive birocratice în continuare la acele ore este practic bombardat cu prozelitism religios și nu poate părăsi legal, odată cu schimbarea religiei, aceste ore, nu avem de a face cu o nouă încălcare a legii?

Notarea justă a performanțelor la această materie reprezintă o reală problemă

Când vorbești de credință, este clar că vorbim despre ceva internalizat, ceva personal, când vorbim despre religie, însă, există o mixtură dintre lucruri personale și o manifestare exterioară, însă componenta importantă este tot internă, proprie, personală.

În consecință, este imposibil, a evalua performanțele la religie, pentru simplul fapt că oamenii nu pot știi cu adevărat ce simte un alt om. Pentru credincioși aș tinde să cred că ar trebui să considere această pretenție chiar eretică; pretenția de evaluare a nivelului credinței de către un alt om ar trebui să creeze o reacție puternică de împotrivire, pentru că un om n-ar trebui să aibă trufia de a se interpune și de a-și permite să creadă că poate evalua ceea ce, conform propriilor convingeri, numai divinitatea poate evalua.

Ceea ce se întâmplă cel mai des este că dascălii recunosc această imposibilitate de evaluare onestă a performanțelor și notează toți elevii cu nota maximă, astfel, coroborat cu problema folosirii mediei le religie în media generală, favorizând în mod necinstit pe cei ce participă la orele de religie.

În loc de concluzie

Pe șleau vorbind, este clar că la capitolul ore de religie legea a fost terfelită în cel mai josnic mod în favoarea BOR, iar BOR a încălcat porunca a noua din decalog - să nu minți - pentru că minte prin omisiune și deliberat în legătură cu dorința părinților de a face aceste ore. Scopul acestor nereguli și încălcări flagrante ale legii se pare că sunt special construite în așa fel încât BOR să acapareze cât mai mulți copiii, chiar și în ciuda voinței părinților sau profitând de lipsa de informație în ceea ce privește subiectul și încrederea nemeritată pe care o are BOR în cadrul populației.

Ce soluții pot fi oferite în legătură cu religia în școli? Simplu, avem câteva opțiuni la dispoziție:

1. se elimină total din școală și se mută la biserică, duminica, oricum se pare că-s prea multe ore
2. se studiază istoria religiilor și efectele pe care le-au avut în istorie acestea (bune și rele)
3. se transformă în oră de studiu al tuturor religiilor, dpdv al învățăturilor de bază, fără îndoctrinare
4. ora e păstrată ca oră de îndoctrinare, obligatoriu mutată la sfârșit de zi, devine oră facultativă și implicit nu e nimeni înscris, materia nu este notată sau nu participă la media generală, cu amendamentul că acest lucru prezintă riscul mare de segregare și reducere a toleranței între copii; mai mult, se introduce obligativitatea ca să fie prezentate pozițiile altor religii și culte măcar pe parcusul a 4-5 ore; se precizează clar că ceea ce se predă nu este un adevăr testat și demonstrat, ci sunt doar crezul unor oameni; profesorii trebuie să fie obligați să răspundă întrebărilor copiilor, chiar dacă răspunsul este „nu știu”

Variantele sunt expuse în ordinea preferințelor, iar ultima este cea mai puțin dezirabilă. În orice caz, media de la religie nu mai trebuie să fie parte din media generală iar ceva trebuie făcut.


Iată ce spune albescu pe forumul HotNews:

Religia nu are ce cauta in scoala pentru ca scoala trebuie sa fie echidistanta fata de toate religiile. Se poate accepta, asa cum au sugerat unii, lectii de istoria religiilor in cadrul istoriei sau lectii privind doctrine religioase, in cadrul filozofiei. In nici un caz predate de preoti. In scoala nu trebuie sa existe indoctrinare religioasa sau posibilitatea indoctrinarii. Exista si pot exista in afara scolii, pe langa biserici sau lacase de cult scoli sau cursuri de catehizare, de indoctrinare religioasa. Acestea trebuie sa fie sponsorizate dee cultele religioase respective.

Olandezu își spune părerea:

Studiul istoriei religiilor poate fi OK. Ar fi poate firesc sa se puna accent pe istoria crestinismului (nelasand insa la o parte studiul altor religii). Insa ce se intampla acum e un fel de evanghelizare pe banii statului ... ne intoarcem in evul mediu?!

Avem și un Musafir care spune:

Avem nevoie de cultura nu de indoctrinare. De prezentarea obiectiva a unor fapte ca nu mai traim in Evul Mediu. Avem nevoie de oameni care sa gandeasca nu de papusi tematoare care sa se plece in fata oricaror decizii externe spunand ca e "voia Domnului". Dar, pe de alta parte, cei multi si slabi sunt mai usor de condus caci altfel materia respectiva s-ar numi "Istoria religiilor".



În altă ordine de idei, în timp ce oamenii obișnuiți din România discută despre problemele cu orele de religie și cum ar fi bine să fie scoase din programă, vecinii noști din Republica Moldova discută introducerea religiei în școli.