Taxa pe credință, de fapt, contribuție la biserică

În Jurnalul a apărut cu ceva timp în urmă un articol destul de interesant cu titlul „Taxa pe credință”. Articolul ia frumos, pe rând, câteva aspecte și episoade referitoare la activitatea BOR cu focalizare pe aspectul financiar. Idea de bază cu această taxă este că nu ar fi o taxă plătită de BOR, BC, Cultul Islamic etc., ci de indivizii care declară că sunt de acord ca o parte explicită din fondurile lor să se ducă la instituția care reprezintă cultul lor, astfel asigurând libertatea maximă indivizilor în ceea ce privește cum și dacă doresc ca banii lor să finanțeze anumite construcții care au scop explicit religios exclusiv al unui singur cult. În acest fel, fondurile se alocă transparent, statul fiind doar un simplu intermediar care facilitează această contribuție.

Ceea ce mi se pare deplasat sau/și intenționat înșelător este titlul prezumtivei taxe, pentru că nu se taxează credința, nu e ca și cum statul ar taxa ceva ce el furnizează (din banii tuturor) sau ceva similar, ci este vorba de o contribuție benevolă din propriile venituri pentru cultul cu care individul se identifică atât de mult încât consideră că e normal să-i plătească cheltuielile.

Pentru a nu avea parte de neclarități, consider că e mult mai corect să spui „contribuție la biserică” pentru că pot exista indivizi care, deși se consideră ortodocși, nu consideră că e necesar să te duci într-o anume clădire ca să te audă Dumnezeu sau, pur și simplu, se consideră în dezacord cu conducerea cultului de care aparțin, caz în care le recomand să procedeze astfel.

Revenind la articol, haide să vedem de ce o asemenea contribuție explicită ar fi utilă.

Într-un recent sondaj de opinie s-a stabilit că încrederea populaţiei în Bi­se­ri­ca Ortodoxă Română este pe o ten­din­ţă descendentă, scăzând cu 8 procente din 2009 şi până azi.

Pe de altă parte, deşi un înalt re­pre­zentant al BOR declara, în direct, la un post de televiziune în 2004 că proiectul Catredralei Mântuirii Neamului va fi fi­nanţat exclusiv din donaţii private şi nu din bani publici, ne trezim că în 2011 Guvernul alocă zece milioane de lei de la buget fix acestui proiect. Se încalcă astfel fix Constituţia României (principiul se­parării dintre stat şi biserică) şi Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. "În România nu există religie de stat; sta­tul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.

O mică observație, Constituția României este autoconflictivă în ceea ce privește separarea bisericii de stat, deși ar fi un lucru foarte avantajos pentru ambele părți să existe o asemenea separare.

Cultele sunt egale în faţa legii şi a au­torităţilor publice. Statul, prin au­to­ri­tăţile sale, nu va promova şi nu va fa­voriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult." În fine, avem art. 10 alin. 5 din Legea nr. 489/2006: "Nimeni nu poate fi cons­trâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios".

Bun. Ce face statul, concret? A spi­rjinit financiar anul trecut peste 1.400 de biserici şi aşezăminte religioase din bani publici. Finanţează megalomanul şi arogantul proiect al Catedralei Neamului. În învăţământ, teoria evoluţionistă a fost evacuată din programă fiind înlocuită cu creaţionismul creştin, orele de religie sunt impuse ca fiind obligatorii (deşi legea spune că sunt op­ţionale), iar profesorii de religie fac prozelitism creştin ortodox, în loc să respecte principiile Constituţiei şi să predea istoria religiilor. Asta în timp ce mass-media prezintă foarte des tot felul de derapaje ale funcţionării acestei instituţii su­pra­constituţionale numite BOR. Iată doar câteva exemple recente.

Pentru completare, între timp, pentru Catedrala Mânuirii Banului și Prostirii Neamului au mai apărut contribuții și din alte fonduri publice: Preavrajitorul Dăniel a cerut sec vreo 28,5 de milioane de €uro de la Negoiță (nu, nu de la el, personal, ci din fondurile publice, evident), iar acesta a dat câteva milioane bune, apoi aflăm de la guvern, ca urmare a acțiunilor sale că este normal și potrivit ca Catedrala (sic) să fie tratată ca o urgență, pentru că din fondurile de urgență (știți voi, ălea din care ar trebui să se dea ajutoare la sinistrați, să se finanțeze eventualele reparații ca urmare a unor calamități naturale, pe scurt, urgențe reale) s-au dat

10.000 mii lei pentru edificarea Catedralei Mântuirii Neamului.
1.700 mii lei pentru promovarea si sprijinirea unor actiuni culturale cu impact deosebit la nivel national si international, precum festivale de filme.
25.000 mii lei - sprijin pentru unităţile de cult şi continuarea lucrărilor de construcţii şi reparaţii ale lăcaşelor de cult.
1.000 mii lei - sprijin pentru finalizarea construcţiei centrului spiritual, cultural şi turistic românesc de la Ierihon, Israel.

Mari urgențe, mon cher.

Apoi a venit și dom' Oprescu care a dat din buzunarul propriu public, adică din buzunarele noastre, ale tuturor, suma de 10 milioane de lei pentru că, citez, "am sprijinit cu bani şi alte lăcaşe de cult (90)", a precizat Oprescu. Și să nu vă imaginați că-s lei vechi, sunt d-ăștia noi, adică dom' Oprescu a decis să ne sărăcească pe noi toți cu 100 de miliarde de lei vechi, adică vreo 2,35 de milioane de euro, echivalentul salariului unui medic rezident (260 de euro) pe vreo 763 de ani sau necesarul de iluminat public al unei comune (13€/zi) pe aproximativ 501 de ani sau echivalentul a aproximativ 13700 de pensii medii (173 €).

Dar în loc de aceste beneficii reale, iată ce ne spune Oprescu că vom obține:

"În orice caz, o facem după promisiuni şi cu sufletul liniştit. L-am rugat pe Preafericitul să ne facă şi nouă o strană unde să scrie "Primăria Municipiului Bucureşti", iar Preafericitul ne-a binecuvântat", a mai precizat primarul general.

Să moară Oprescu în brațe cu Daniel pe cruce precum se povestește c-a murit Cristos, asta trebuie să fie una dintre cele mai scumpe vorbe din lume! Chemați Guiness-ul, avem probabil un record mondial, cele mai scumpe cuvinte!

În orice caz, e clar care e direcția, vor să ne bage pe toți în pământ, altfel n-ar da mai mulți bani pentru capele mortuare decât pentru spitale de urgență.

Pentru constructia de capele si case mortuare, Executivul a alocat 325.000 de lei. Cele mai multe dintre acestea (trei din cinci) vor fi amplasate tot in judetul Harghita, in comunele Danesti (50.000 de lei), Lazarea (25.000 de lei) si Tomesti (100.000 de lei). Interesant este ca suma alocata pentru constructia casei mor­tua­re in co­muna Tomesti excede alocarile bugetare care s-au facut, spre exemplu, pentru unele spitale de urgenta de la orase. In municipiul Cluj-Napoca, Spita­lul Clinic Municipal de Urgenta ,,Prof. dr. Octavian Fodor” a primit de la gu­vern 50.000 de lei, iar Sectiei de recu­pe­rare neurologica din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare din municipiul Cluj-Napoca i-au fost alocate 20.000 de lei.

Ok, hai că m-am enervat destul. Să revenim la contribuția pentru biserică.

Dacă ar exista o sumă care să fie explicit alocată pentru cheltuieli de cult, atunci ar rezulta o serie de beneficii evidente:

1. ar fi mai ușor de detectat când un abuz de putere se petrece pentru beneficiul reciproc al politicienilor corupți și al bisericii ca agent electoral al celor menționați anterior
2. ateii n-ar mai avea nici o obiecție legată de destinația acelor fonduri, pentru că ar avea posibilitatea să nu contribuie la ele, deci nu i-ar afecta
3. s-ar ilustra clar care este susținerea reală a oamenilor pentru culte, evitând cheltuielile astronomice pe noi și noi biserici de care nu are nevoie nimeni, în afară de popii produși artificial pe bandă rulantă de BOR pe fonduri publice (ALTE fonduri publice)
4. s-ar elimina o imensă problemă legată de cât să se cheltuie din fondurile publice pentru grupurile și instituțiile religioase, pentru a elimina motivări precum cea a lui Oprescu de genul „am dat și la ăia”; sacul are o anumită dimensiune bine stabilită, mai mult nu se poate, mai puțin e furt
5. s-ar elimina un mecanism de fățărnicie a politicienilor (sunt convins că și cei credincioși sunt sătui de politicieni fățarnici care se dau drept religioși pentru beneficiul politic și din populism)
6. cei care sunt credincioși și care din varii motive nu vor să dea bani la biserică, pot opta să facă asta, rămânându-le opțiunea de a da direct și personal bani la biserica care doresc ei, dacă doresc asta
7. nimeni nu mai e constrâns prin mijloace administrative să susțină activitatea unui grup cu care nu este de acord

Acestea fiind zise, va sugerez ca atunci când vorbiți despre cheltuielile exagerate pentru biserici, să menționați idea unei contribuții explicite la culte (evitând termenul înșelător „taxă pe credință”) și să explicați care sunt avantajele pentru toți cei care sunt corecți.