Pro-bovinele lovesc din nou...

Mi-a fost atrasă atenția de curând asupra unei cărți promovate de prietenii noștri dragi de la Pro-Vaca, cei cu campaniile mincinoase și înșelătoare de genul „Am fost odată embrioni”.

Cartea se numește „Avortul, întrebări și răspunsuri și, evident că probabil n-o să finanțez o oraganizație care lucrează activ împotriva drepturilor reproductive și sunt anti-femei, deci probabil n-o să cumpăr cartea, dar am fost curios cum e prezentată.

Începe destul de clar legat de cât de onestă e:

Ideile pe care le promovează autorii pot produce efecte pozitive asupra unor molime sociale, care evoluează ca o avalanşă în societatea noastră de astăzi, iar cursa aceasta de asanare a mediului poluat, chiar otrăvit, de politicile liberaliste şi de viziunea mercantilistă asupra vieţii, se dă contra cronometru.

Deci politicile liberaliste sunt catalogate drept molime, pentru că libertatea personală, baza oricăror politici liberaliste intră în conflict cu dogma autoritaristă și totalitară a creștinismului marca Pro-Vaca.

Fiți atenți aici:

„Modelul constă în esenţă în a contracara conceptele ideologiei materialiste şi liberaliste cu argumente care sunt susţinute în special de ştiinţa medicală modernă, ca şi de alte domenii ale ştiinţelor conexe.”

Adică, pe românește, să folosim rezultatele naturaliste pentru a combate metodele naturaliste și ideologiile liberale, cele două fiind cele mai corozive la propria noastră ideologie.

De-a lungul timpului, de la o ediţie la alta, autorii au îmbunătăţit structura cărţii, adaptând-o din mers la bătălia ideologică pe care trusturile pro-avort, din ce în ce mai bogate şi mai agresive, o desfăşoară peste tot în lume.

Iată aici o reprezentare incorectă a taberei adverse de dragul de a-i demoniza. Ei pretind că există trusturi pro-avort, când termenul corect este pro-alegere, deoarece cei care nu sunt de acord cu ilegalizarea avorturilor a spus dintotdeauna că în felul acesta se elimină capacitatea părinților de a alege când să devină părinți, orice contact sexual fiind pedepsit cu un copil. Da, știu că există prezervative, dar nu uitați că asociațiile precum aceasta nu militează pentru informarea și educarea populației în ceea ce privește mijloacele contraceptive și contra-infecțioase. Scopul lor nu este o populație educată și cât mai prosperă, ci doar o populație mare. Oriunde politicile pro-life au fost aplicate, au existat presiuni pentru a scoate în ilegalitate sau a face imposibil accesul la contracepție preventivă.
Din acest motiv, fără a apela la distorsionări, termenul anti-choice/anti-alegere ar putea fi valid aplicat grupurilor precum Pro-Vaca.

Dar să citim mai departe:

Iar România, ca orice altă ţară fostă comunistă, de altfel ca mai toate ţările aflate în criză socială şi economică, a devenit o ţintă a reprezentanţilor acestei industrii, care are experienţa şi mijloace materiale de a corupe instituţii de stat şi chiar guverne.

Poftim? E o industrie a avorturilor? Ce fac cu ele? Le dau la export? Există cineva care vrea să producă avorturi?

E ironic cum le scapă motivul real pentru care a alege când și dacă vrei să devii părinte era foarte dificil spre imposibil în comunism, cine nu știe, să se informeze despre decreței. Regimul comunist era unul totalitar, la fel ca ideologiile religioase abrahamice care vor să domine total viața individului, a familiei, grupului și a societății, din acest motiv ideile ce au în centrul lor idea de libertate personală n-au putut pătrunde ușor în România.

Pentru cei care citesc acest blog de mai mult timp, nu e o surpriză colaborarea dintre comuniști și ortodocși în comunism: http://tiny.cc/PCRBOR



Nu m-ar surprinde ca B.O.R. să fi fost 100% pro-decreței sau chiar să fi fost printre cei care au împins idea către forurile înalte ale P.C.R.

Discursul autorilor, la acest capitol, are credibilitate pentru toate nivelele de înţelegere. El poate influenţa şi lumea medicilor ginecologi, şi pe oamenii politici, care constituie pârghiile cele mai importante ale acestui mare mecanism internaţional, care condamnă anual la moarte, în numele intereselor financiare, sute de milioane de copii.

Eu tot n-am înțeles, de ce ei au impresia că avortul e o afacere? Chiar nu conștientizează că o sarcină dusă la termen într-o familie care nu are mijloace financiare va crea cel mai probabil oameni care vor fi într-o situație socio-economică deplorabilă? Chiar au impresia că există oameni care fac avort ca distracție, sau cum?

Pe de altă parte, un zigot nu e o blastulă, o blastulă nu e embrion, un embrion nu e un făt de 3 luni, un făt de 3 luni nu e un făt de 6 luni, un făt de 6 luni nu e un nou născut. Retorica asta cu „sute de milioane de copii” e o mare înșelătorie. De exemplu, în România, la fel ca-n majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, avortul la cerere este legal doar în primul trimestru, ulterior fiind permis doar pe motive medicale (ex.: sarcina pune viața mamei în pericol). Mai mult, în România rata de avorturi la mia de femei sau la mia de nașteri este din 1989 până în prezent în continuă descreștere (cu excepția unor creșteri minore în 2001 și 2002), asta pe fondul creșterii informării în ceea ce privește contracepția și pe fondul creșterii utilizării mijloacelor contraceptive.

Diferențele între diferitele stadii de dezvoltare în timpul sarcinii sunt conștientizate și acest lucru e evident din legislație și din rata de avorturi covârșitor mai mare în timpul primului trimestru decât în celelalte două. Anglia și Țara Galilor au avut o medie a termenului de gestație la care s-a petrecut avortul în 2004 de 9,5 săptămâni, 87,66% dintre avorturi fiind efectuate în primul trimestru, din restul de 12,34% doar 6,97% fiind avorturi efectuate după săptămâna a 15-a[*].

Revenind la prezentarea noastră, iată ce mai aflăm:

În România, drama avortului, daca ţinem cont că toţi membrii familiilor în care s-a luat decizia avortului au simţit mai mult sau mai puţin greutatea responsabilităţii morale, a facut milioane de suferinzi la nivelul psihicului sau sufletului. Pentru aceştia, cartea vine cu un mesaj de iubire, nu unul polemic sau de condamnare.

Service de suflete, ca să reparăm pretinșii suferinzi cu sufletul, n-am văzut până acum, probabil pentru că n-am văzut până acum vreo dovadă că ar exista suflet, eu-ul fiind rezultatul activităților cerebrale, conform cu ce noi, oamenii, am observat în viața de zi cu zi (ex.: o lovitură zdravănă la cap poate modifica personalitatea și eu-l) și în domeniul stiinței (ex.: modificările radicale ale personalității în cazul unor boli neuro-degenarative precum Alzheimer sau în alte cazuri degenerative).

Legat de suferinzii la nivelul psihicului, vreau să văd și eu niște studii și  statistici valide din punct de vedere științific care arată că există o legătură cauzală semnificativă între avort și traume psihice. Nu mă interesează niște mărturii cu niște fete debusolate și spălate pe creier cu religie să se simtă vinovate din pricina avortului, ci vreau statistici zdravene. Altfel amplitudinea fenomenului pretins nu poate fi evaluată, nu poate fi observată nici o corelație sau cauzalitate și nici nu se poate stabili clar ce factori contribuie la asemenea pretinse traume.

Eu bănuiesc că însăși activitățile asociațiilor precum Pro-Vaca contribuie la acest sentiment de vinovăție și mesajul nu are cum să fie decât de condamnare cât timp pretind că cei care fac avort „condamnă anual la moarte, în numele intereselor financiare, sute de milioane de copii”, nu cum se prefac ei: „cartea vine cu un mesaj de iubire, nu unul polemic sau de condamnare.”.

Concepţia actuală pe baza căreia a fost construit un întreg eşafodaj legislativ pro-avort în toată lumea, promovează o atitudine de ură şi duşmănie între copilul din pântece şi cei din jurul lui, pornind chiar de la părinţi. Acestei lumi a urii autorii îi propun, cu argumente pe înţelesul tuturor, conceptul „Să-i iubim pe amândoi”.

Eu cred că atunci când îți dai seama că a naște un copil atunci când nu ești pregătit financiar și mental, a decide că avortul e opțiunea mai puțin dureroasă atât pentru părinți cât și pentru posibilul viitor copil, asta nu e o formă de ură, ci de responsabilitate. Dacă vreți, lucrul ăsta ar putea fi exprimat ca „îmi iubesc prea mult copiii nenăscuți pentru a-mi permite riscul să aibă o viață mizerabilă”.

Pe de o parte, ideile acestei cărţi, ca orice lămurire cu argumente credibile, pot începe alinarea celor cu sufletele încărcate de drama participării la un avort. Iar pe de altă parte, dacă acest mesaj ajunge la cât mai mulţi oameni, astfel încât să inţieze un curent de opinie generală, întregul eşafodaj al industriei avortului ar începe să se clatine şi chiar să se prăbuşească.

Repetarea constantă a asocierii „participare la avort - suflete încărcate/dramă/suferință” nu face nimic altceva decât să instaureze tocmai un mesaj de condamnare și învinovățire. Nu e nimic surprinzător când, de fapt, asociația aceasta are un puternic substrat religios care se hrănește din sentimentele de vinovăție ale indivizilor, din ținerea lor în starea de oameni defecți pentru a-și lua permanent dozele religioase pentru a trata boala indusă tot de religie.

Insistența de a repeta sintagma „industria avortului” încă mă nedumirește, pentru că și în cazul unor organizații precum Planned Parenthood cheltuielile pentru avorturi sunt o mică parte a cheltuielilor organizației, doar 3% în SUA, iar aceste avorturi nu reprezintă un profit al organizației, ci sprijin financiar pentru femeile care nu-și permit avortul din pricina problemelor materiale, deci bani dați.

Chiar au impresia că ginecologii trăiesc din avorturi? După cum se vede din grafic, asociațiile precum Planned Parenthood se ocupă cu lucruri ce pot fi caracterizate drept responsabile și care chiar au în vedere fericirea și bună starea familiei: tratamentul bolilor cu transmitere sexuală, prevenția cancerului și testarea pentru a verifica existența cancerului, servicii de sănătate pentru femei și contracepția. Iar banii sunt practic plătiți în numele pacienților, pentru a ajuta persoane care au nevoie de sprijin în situații delicate, nu cred că cineva normal la cap își imaginează că cineva poate alege să rămână însărcinată cu scopul de a face avort.

* toate procentele sunt relative la numărul total de avorturi