Cum devine Eminescu sfânt?

Poate vă mai amintiți, poate că nu, în urmă cu vreo 2 ani a fost o propunere tembelă a unor indivizi care, se pare, în loc să eleveze lumea compunând poezie și scriind literatură deșteaptă prizaseră prea multă tămîe și, în elanul lor habotnic, au decis că ar fi o idee bună să facă demersuri ca Biserica Ortodoxă Română să-l declare pe Eminescu sfânt.

Liga Scriitorilor din Romania a cerut Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel, canonizarea poetului Mihai Eminescu ca sfant in calendarul ortodox roman. Potrivit reprezentantilor Ligii, Eminescu merita canonizat din mai multe motive, printre care se numara si faptul ca din cele 46 de volume cu aproximativ 14.000 de file scrise de poet si aflate la Academia Romana "razbate spiritul national-ortodox". "Mihai Eminescu se trage dintr-o familie ortodoxa, caminarul Gheorghe Eminovici, tatal poetului, provenea dintr-o familie de tarani romani-ortodocsi din nordul Moldovei si Raluca Eminovici, mama poetului, nascută Jurascu, era ortodoxa", se arata in scrisoarea trimisa Patriarhului Daniel. De asemenea, Liga Scriitorilor din Romania a precizat ca Mihai Eminescu a urmat, intre anii 1858-1860, scoala primara National Hauptschule (Scoala Primara Ortodoxa Orientala) din Cernauti si ca, in poeziile si articolele de presa, in cautari stiintifice si studii filosofice, "Eminescu reaminteste, mereu, de prima imagine vazuta la nasterea sa, un Hristos bland si iubitor, luminat la chip de o lumina de candela". "Mihai Eminescu a scris multe poezii cu tema religioasa si a introdus in literatura noastra limba literara, care si-a gasit salas si in Biserica Ortodoxa Romana. In intreaga opera a poetului descoperim fibra morala si religioasa a neamului nostru, iar poetul national a devenit simbolul spiritualitatii romanesti in sanul careia se afla ca stalp al romanismului Biserica Ortodoxa Romana", se arata in scrisoarea adresata PF Daniel.

Ar fi multe de zis la chestia asta, dar cel mai mult îmi place lipsa de logică de care dau dovadă. Mai întâi se pune accentul pe o asociere idioată între naționalism și ortodoxie. Legat de asemenea indivizi întotdeauna m-am întrebat dacă au impresia că tronul dumnezeului lor este vopsit în roșu, galben și albastru. Până acum n-am avut ocazia să întreb pe cineva cu asemenea idei față în față întrebarea.

Când printre pretinsele argumente apare „a avut părinți ortodocși”, treaba e deja hilară. Pe principiul ăsta eu pot fi declarat sfânt ortodox, iar copiii lui George Bush pot fi declarați sfinți conservatori. Este clar că oamenii ăștia nu-s capabili să înțeleagă noțiuni precum „individ” și „merite/păreri personale”. Probabil că singura metodă de a te simți mândru de ceva atunci când pesonal ești incompetent e să crezi că dacă ai 2-3 lucruri în comun cu cineva meritoriu, automat meritul se lipește și de tine.

La faza cu școala primară am rămas cu gura căscată. Poate că proponenții au rămas până în prezent cu aceleași idei ca-n școala primară și de-aia cred că e cazul și cu Eminescu (nu că aș crede că Eminescu însuși a decis unde să facă școala primară)? Oricum, e trist. Pentru proponenți. Chestia cu „prima imagine” ar trebui, zic eu, să ridice niște sprâncene. Eu înțeleg de acolo cum că Eminescu are amintiri de la propria naștere?! Dacă aia zic, atunci chiar e nevoie să fii infantil și cel mult cu ideile unui copil de școală primară ca să crezi așa ceva. Hmm...


Pentru nici o clipă nu s-au gândit să citească corespondența personală a lui Eminescu, din moment ce acelea sunt cele mai probabile surse de informații despre ideile intime ale poetlui:

Îți sărut picioarele tale, copilul meu cel dulce, și te rog, te rog mult să te liniștești, să crezi în statornicia și în iubirea mea și să speri, dacă poți spera. Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înșine putem crede și pe noi înșine ne putem întemeia. Eu zic: crede în mine și nu vei fi amăgită, afară doar dac-oi muri. Te sărut și te rog, liniștește-te, căci starea ta mă doare mai mult decât mizeriile mele proprii. Al tău Emin

Un alt aspect al acestei povești ridicole e felul în care pune în lumină cât de falsă e și mireană e toată activitatea popilor. Probabil fiecare dintre credincioșii care cred în sfinte Paraschive sau în sfinți cu cap de câine nu au stat nici măcar 2 secunde să se gândească cum și cine a decis că Paraschiva e sfântă.

Nu pot să cred că vreun om cât de cât zdravăn la cap se poate convinge să creadă că după ce un om care are chiloți pe el, ca noi toți, s-a gândit că poate ar fi cazul ca Emil de la 3 sau Veta de la florărie să fie declarați sfinți și a propus asta popilor în cel mai pământesc fel posibil, procesul ia o turnură de genul „popii se duc să-l întrebe pe Dumnezeu ce părere are despre propunere”. Cred sincer că și ei știu că un asemenea proces nu poate fi categorisit decât ca schizofrenie, nicdecum ca altceva.

Nu cred că poți să reconciliezi gândul „Gheorghe a propus ca X să fie sfânt” cu „Dumnezeu a fost de acord cu Gheorghe” fără să își dea seama că ceva nu e chiar OK în toată treaba asta.

Din cauza asta cred că singura metodă de a crede în sfinți e să nu petreci nici o secundă gândind-te CUM au ajuns ei să fie DECLARAȚI sfinți. Chiar și a conștientiza că popii au DECLARAT că X e sfânt cred că poate declanșa disonanța cognitivă.

Din aceste motive, data viitoare când auziți pe cineva că spune ceva de un sfânt, întrebați-i dacă poate să vă spună cum știe că ăla chiar este sfânt.