Pădurea e formată din copaci, creștinii sunt oripilați

Pe un site care probabil prin numele lui vrea să ne arate ce tip mentalitate au cei care-l susțin, am găsit niște informații șocante (pentru creștini). Articolul la care mă refer a apărut pe site-ul Medievalia și se numește „Adam și Eva, suspecți de serviciu”. Acum țineți-vă bine să vedeți ce reprezintă o informație extraordinară pentru autorul articolului, Andrei Gaitanaru.

Printre membrii Bisericii Reformate din Statele Unite ale Americii circulă suspiciunea că Adam și Eva nu ar fi existat vreodată. Este vorba despre o concluzie la care reprezentanți ai acestei biserici au ajuns asumând descoperiri recente din domeniul biologiei.

Ei, ce v-am zis? Șocant! Extraordinar! Mai că-mi vine să-l chem pe Dan Diaconescu dinrect să pună o burtieră la postul lui de televiziune cu textul „Adă-mi 'eva real, că m-am săturat de minciuni”.

Oricum, pentru orice copil care înțelege că vârsta Terrei nu-i undeva între 6000 și 15000 de ani, ci vreo 4,5 miliarde de ani, iar ciupercile, euglenele, tigrii și cimpanzeii sunt toți înrudiți cu noi (și noi cu tot ce e viu pe planeta asta), decurge de la sine concluzia că a crede că au existat un Adam și o Evă făcuți din nămol, e stupid. Pe românește, dacă înțelegi că cimpanzeii și gorilele sunt verișorii noștri îndepărtați, iar evoluția nu lucrează cum tot mint creaționiștii (în stilul câinii nasc pisici), ci că orice individ este parte din aceeași specie ca părinții și urmașii lui direcți, dar aceste schimbări se pot acumula în timp și pot fi considerate specii diferite, nu există loc pentru un Adam și pentru o Eva, cu atât mai puțin decât o Eva cu același cod genetic ca și Adam - care, apropo, ar înseamna diferențiere genetică 0, deci imense probleme de reproducere. Dar m-au luat mâinile pe din-nainte...

Asumpția a produs suficientă stupoare încât să fie cerute demisii din funcții universitare, excomunicări din rândul bisericii și rugăciuni pentru sufletele celor rătăciți prin cotloanele geneticii. În centrul polemicii se află John Schneider, care, până de curând, a predat teologie timp de 25 de ani la Calvin College, din Michigan. A renunțat la postul său universitar în urma rumorii provocate de o serie de articole în care sugera că ultimele descoperiri din domeniul geneticii pun serios în dificultate orice lectură literală a pasajului veterotestamentar referitor la crearea celor dintâi oameni ai lumii. Mai exact, el susținea că avem de-a face cu o diversitate genetică prea mare pentru a putea admite că întreaga umanitate descinde dintr-o singură pereche primordială: Adam și Eva.

Trecând peste faptul că domnul Gaitanaru nu știe că în română cuvântul se numește „presupunere” nu „asumpție” și că nu e nici vorba de vreo presupunere, ci de lucruri cunoscute de la Darwin încoace, dovedite și para-dovedite, iar genetica e doar o parte a acestor dovezi, autorul nu pricepe că prin exprimări de genul „rugăciuni pentru sufletele celor rătăciți prin cotloanele geneticii” nu arată decât că este atât de ignorant (sau face pe prostul atât de bine că pare autentic) și debusolat încât nu vede cât de stupidă este poziția lui când TOT ceea ce înseamnă viața modernă este meritul științei, iar cunoașterea este o lumină, în timp ce gândirea superstițios-religioasă este bezna, nu invers, cum ar vrea el să sugereze.

Finalul citatului trădează din nou ignoranța autorului. Informația referitoare la necesarul existenței unei populații minime de dimensiuni substanțial mai mari decât o unică pereche pentru a avea urmași viabili și a avea variație genetică suficientă e cunoscută celor ce știu de lucruri precum gâtuirea în trecut a populației de gheparzi sau alte gâtuiri de populație similare. În caz contrar, efectele sunt devastatoare pentru specie:

In most species, related individuals share about 80 percent of the same genes. With cheetahs, this figure rises to approximately 99 percent. The genetic inbreeding in cheetahs has led to low survivorship (a large number of animals dying), poor sperm quality, and greater susceptibility to disease. Inbred animals suffer from a lack of genetic diversity. This means cheetahs lack the ability to adjust to sudden changes in the environment, such as disease epidemics, and have unusually high susceptibility to certain viruses. For example, if a virus gets into a healthy population of leopards, not every animal dies; just some do, because leopards are genetically diverse. But if every animal is genetically the same, like the cheetah, and one gets infected, all of them may become infected and die off. Because of their lack of genetic diversity, a deadly virus could wipe out all of the worlds' wild cheetahs instead of just the susceptible animals. It depends on a species' genetic differences.

Dacă la gheparzi e suprapunere 99% și e atât de rău, imaginează-ți cum ar fi cu variație 0 și suprapunere 100%. Un (dumne)zeu non-imbecil nici măcar n-ar fi avut nevoie de un potop, ar fi fost suficient un virus și niște vaccinuri pentru familia lui Noe. Ca bonus, dumnezeul non-idiot n-ar fi omorât și specii întregi pe care, apoi, ar fi trebuit să le refacă din câte o pereche - hopa, iară problema variație genetice. Ce să-i faci măi Andrei, atunci când aprinzi flacăra științei, bezna ignoranței dispare și poveștile scornite au ocazia să moară, sau, cum le e obiceiul la religioși, schimbă placa și spun că e metaforică povestea sau pretind că dintotdeauna au spus cum a arătat știința că e.

 Acu' e mai dureros că domnul autor și-a dat seama că fără Adam și Eva literali, povestea cu păcatul originar e total în aer și toată doctrina creștină n-are nici o bază (nu că ar fi avut până acum, dar acum e evident). Probabil că o să încerce s-o scalde și pe asta cumva, dar s-ar putea să fie momentul să punem cruce pe religia asta care a fost un puroi infect mult prea mult timp pe trupul și mai ales mintea umanității.

Și citind articolul în continuare, ai zice că domnul Gaitanaru are o clipă de gândire rațională și își dă seama de eroarea în care se găsește (de-o viață?):

din perspectiva profesorului John Schneider, dacă admitem această teză a biologiei genetice, tot ceea ce este esențial pentru iudeo-creștinism se prăbușește ca piesele unui joc de domino. Dacă nu putem vorbi despre cei doi proto-părinți, ar fi absurd să zicem ceva despre Eden. Dacă nu mai facem acest lucru, nu are nici un sens vreo discuție despre șarpe, despre ispită și despre cădere. Prin urmare, orice referire la misiunea salvatoare a lui Hristos își pierde, pe cale de consecință, obiectul de referința. Paradisul nu a fost vreodată pierdut. Pur și simplu, el nu a existat vreodată.

„Bingo!”, am putea zice, dacă autorul s-ar fi oprit aici și ar fi rumegat bine, bine de tot datele problemei. Dar, după cum poate știți, un om religios inteligent are și mai multe capcane de evitat decât unul mai sărac cu duhul, pentru că-și poate folosi inteligența să scornească raționalizări, scuze și pretexte elaborate care, pentru un credincios, sună destul de convingător încât să pară valide și-s apoi considerate idei teologice „sofisticate”.

Țara lui Andrei nu suportă schimbări dramatice, așa că primul lucru de făcut e luarea ideii de „metaforă” în brațe și alegat tare cu ea:

Diversitatea genetică nu poate fi contestată, așa cum nu poți contesta varietatea lingvistică a lumii. La fel, citirea Bibliei din perspectiva unui jurnal de bord nu este singura cheie de lectură, la fel cum nici perspectiva politico-belicoasă nu este singura variantă de înțelegere a istoriei. Chiar și acolo unde era folosită metoda literalistă, aceasta trecea prin filtrul corelării tipurilor tematice identificabile în diferitele cărți ale corpusului vechi testamentar cu cele din Noul Testament.

Aplauze, aplauze, aplauze, vă rog! Ați asistat la un fenomen unic care se repetă într-una de cât lumina științei luminează în toate cotloanele beznei religioase, repudierea ca și când n-a existat a lecturii literale a textului religios atunci când minciuna are picioare atât de scurte că nici să se târască pe gât nu mai poate.

Ca o paranteză, recent un creștin d-ăsta modern mi-a spus că idea că Pământul ar fi tânăr (6000-15000 de ani) e una recentă, am poze să dovedesc:

 

Revenind la articolul nostru, o să asistați la un îndemn fățiș și nesimțit la minciună, fie ea și față de sine, pentru a păstra minciuna cea mare, religia, în picioare. Totuși, cititorii sunt îndemnați să mintă fix cât e nevoie, nu mai mult, nu mai puțin, probabil ca să nu bată la ochi sau să nu fim acuzați de erezie:

Nu prea se citea ad litteram. Dar era evitată și alegoria pură, care forța nepermis litera textului. Marea artă era aceea de a te afla în posesia criteriului care îți arată ce este permis și ce nu în exercițiul interpretativ.

Pe românește, marea artă e a știi cum să minți ca să lași loc să crezi că n-ai mințit deloc și să ajungi să-ți crezi propria minciună. Ce e fascinant (în sensul în care ceva hidos poate fi fascinant), e cum Andrei ne aduce aminte cu nonșalanță că ne-am mai mințit în trecut, probabil vrând să ne spună că nu-i nici o rușine să te minți singur, atât timp cât o faci pentru „nobilul” scop de a pompa adrenalină în cadavrul cu numele de „creștinism”.

Înainte de a fi descoperită diversitatea genetică a umanității, cartea I a Genezei putea fi amendată, de pildă, prin apropierea de litera versetelor în care se vorbește despre lumină. În versetul al doilea se spune că „Întuneric era deasupra adâncului”. Versetul al treilea continuă „Și a zis Dumnezeu ‘Să fie lumină!’ Și a fost lumină”. În versetul al treilea este subliniat faptul că Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Pentru ca mai apoi, în versetul al 14-lea să se arate că Dumnezeu a spus: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte (…). Și a fost așa”. Ad literam, textul nu are sens.

Capacitatea individului de a se minți singur e direct proporțională cu dorința lui a se minți, de a trăi în permanență cu două idei contrare în cap, în stil orwellian. E cert că autorul își dă seama de absurdul credințelor lui, dar, bine dresat, își aplică singur o doză bună de detergent creștin pe creier și, în același timp, încearcă să proiecteze propria ignoranță asupra celor mai onești ca el în gândire, oamenii de știință:

Nu știu cum se poate rezolva chestiunea existenței lui Adam și a Evei. [..] finalul carții lui Iov [..] poate sugera un posibil răspuns adresat în egală măsură teologilor și oamenilor de știință. „Cu adevărat, am vorbit fără să înțeleg despre lucruri prea minunate pentru mine și nu știam” (Iov, 42.3).

Nu domnule Gaitanescu, te minți singur. Înțelegi foarte bine ce înseamnă ceea ce ai aflat, oamenii de știință știu ce spun și ce fac, dar dumitale ți-e frică să privești adevărul în față. Ți-e frică de o lume fără povești cu tătici în cer și ți-e frică, probabil de iad pentru gândurile tale pe care le crezi eretice și de-aia vrei să le reconciliezi cu cele aflate prin lumina științei.

Fii curajos, Andrei! Știu că e greu, dar e cu mult mai satisfăcător și e un sentiment real de împlinire când ai să-ți dai seama că adevărul nu trebuie scris cu A mare și corectat cu markerul permanent!