În timp ce pe la noi în România BOR face bani cu nemiluita (fiind proprietară a cel puțin 3 miliarde de €uro), nu e taxată, ba chiar cere bani de la buget, bani din care am putea face 2 spitale ori am reface de patru ori școlile din București, prin țări unde criza nu mai bate la ușă, ci deja doarme în pat, biserica pare să fie pusă în poziția corectă de a plăti taxe:
ATHENS, March 24, 2010 (LifeSiteNews.com) – The Greek government has announced it will start taxing churches as part of its efforts to get out of its financial crisis. A new draft bill to be tabled in parliament next week imposes a 20 per cent tax on the Orthodox church's real estate income, reportedly worth over 10 million Euros (US $14.8 million) a year, the Wall Street Journal reports.
Evident, că trântorii de profesie numiți preoți și clerici nu văd cu ochi buni această intrare în normalitate, că doar sunt liberi profesioniști (nu e clar ce profesează altceva decât prostirea maselor):
The Orthodox Archbishop of Athens Ieronymos said on Sunday that taxing the churches is unconstitutional and “unprincipled.” He told the Athens weekly, Real News, that the Church of Greece would challenge the tax in the Greek and European courts.
Se pare că preoții au nevoie de un ateu să le aducă aminte cuvintele lui Cristos:
Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. - Luca 9:3
Oricum, la noi, chestia asta cu criza cred că trebuie să fie mai groasă ca să facem pasul ăsta spre normalitate. Totuși, sper că nu o să așteptăm până când criza o să stea în pat, să ceară de mâncare, să nu mai tragă apa deloc și să înfunde buda, să pună „propitaru'” să doarmă pe preș ca să cerem în sfârșit taxarea bisericii, așa cum trebuie. Bine, bine, biserica ar trebui expusă pentru șarlatania care e, da' în primă instanță mă mulțumesc cu taxarea ei.
Până atunci, citiți despre Grecia care face un mare pas spre secularism adevărat cu chestia asta.
Islamul, religia păcii lovește din nou. Bilanțul oficial numără cel puțin 37 de persoane decedate și cel puțin 30 de răniți grav.
De data asta, cecenii doritori de o republică islamică, pe care, evident n-o pot înfăptui în interiorul Rusiei, au lovit în Moscova, ca de obicei, în oameni nevinovați, că doar scopul e să răspândească teroarea, că așa spune Coranul. Normal, ce altceva pot face niște lași?
4:74 Let those fight in the way of Allah who sell the life of this world for the other. Whoso fighteth in the way of Allah, be he slain or be he victorious, on him We shall bestow a vast reward.
Chiar dacă e vorba de o înțelegere greșită a Coranului, este clar această carte poate fi interpretată greșit și musulmanii moderați trebuie să ia poziție publică împotriva extremiștilor și să condamne public mizeriile acestea subumane și acțiunile lor atât în public cât și în interiorul comunităților lor.
For conversion a person must: 1. Experience enduring, acutely felt tensions 2. Within a religious problem-solving perspective 3. Which leads him to define himself as a religious seeker 4. Encouraging the D.P. [Divine Precepts] at a turning point in ... life 5. Wherein an affective bond is formed (or pre-exists) with one or more converts 6. Where extra-cult attachments are absent or neutralized 7. And, where, if he is to become a deployable agent, he is exposed to intensive interaction (Lofland & Stark, 1965, p. 874)
Este evident că o persoană care este vulnerabilă, într-un moment de decădere în propria viață, din orice punct de vedere - financiar, social, emoțional - este o posibilă țintă, un posibil nou convertit. Lucrul ăsta îl știu toți prozeliții religioși, de la Martorii lui Iehova care profită de momente precum moartea unei persoane dragi, până la musulmanii extremiști care profită de presiunea pe care o pun chiar ei pe individ prin prezentarea opțiunilor „convertire, dhimmi (om de rang inferior) sau moarte/război”.
Un moment traumatic în viața unui om este momentul la care acesta este cel mai înclinat să-și pună întrebări legate de posibilele cauze ale căderii sale (indiferent de natura ei), deși, de cele mai multe ori nu poate fi vorba decât de pur ghinion, pură întâmplare. Chiar și când cauza este nesăbuința, leacul nu este subjugarea față de o autoritate, ci raționamentul, analiza rece, neinfluențată de emoții.
Ironic, chiar cei ce se subjugă unei noi autorități divine reușesc să treacă prin momentul dificil prin propriile forțe, chiar dacă ajutați de alte persoane, dar nu reușesc să-și asume meritul propriu din lipsa respectului de sine. Acestă lipsă de respect de sine este speculată de religii când spun că originea răului este omul și orice e bun are origine divină. Disecarea acțiunilor oamenilor nu ajută decât la sporirea dependenței individului de religie.
Toate aceste situații acoperă condițiile 1-4 într-un fel sau altul.
Uitându-ne la punctul 5 - formarea unei relații afective cu alți membri ai acelei religii - nu pot să nu-mi aduc aminte de faptul că, atunci când am fost cu godless1859 la mormoni în vizită, am simțit foarte mult componenta socială din acel grup. Invitația de a reveni acolo nu putea avea altă finalitate decât împlinirea condiției 5 și parțial atingerea condiției 6 - neutralizarea sau eliminarea atașamentelor față de elemente exterioare cultului.
Tot pentru acoperirea punctelor 5-7 convertiții vor participa săptămânal la slujbă (la creștini) sau la rugăciunea comună (la musulmani), și ocazional la diverse activități (prozelitism, acte de caritate, evenimente). Toate acestea au scopul de a crește adeziunea socială în interiorul grupui și slăbirea adeziunii sociale la lumea exterioară cultului.
Acestea sunt perle umoristice creștine... umor involuntar adicătelea!
Toată vremea veşmintele tale să fie albe şi untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău! - Ecclesiastul 9:8
Igiena părului, stilul creștin
Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus". Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!" Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz. - Geneza 28:15-19
Ce zice Dumnezeu de omniprezența și ce pricepe tălâmbu'... Undelemnul este esențial pe vârful pietrei! Acu' se numește Betel că înainte numea Luz. Clar, nu?
.. zece baturi fac un homer, căci homerul are zece baturi - Iezechiel 45:14
Curat circular, coane Fănică!
..te voi zdrobi şi vei şti că Eu sunt Domnul ..Voi săvârşi astfel judecăţi împotriva lui Moab, şi ei vor şti că Eu sunt Domnul ..Voi săvârşi împotriva lor cumplite răzbunări, pedepse grele, şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi săvârşi asupra lor răzbunarea Mea - Iezechiel 25
Eu sunt șefu', da?
Orice altă insectă înaripată care are patru picioare e spurcată pentru voi şi vă spurcaţi de ele. - Leviticul 11:23
Băi, care mi-ați luat insecta cu 4 picioare?
Şi a zis tânărul către înger: "Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima şi fierea acestui peşte?" Şi acela i-a răspuns: "De-l chinuie pe cineva un demon sau un duh rău, se afumă bărbatul sau femeia aceea cu inima şi ficatul şi nu-l va mai munci. Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeaţă, şi se vindecă". - Tobit 6:7-9
Așa cum demonul e hăituit de fumul de ficate și de cord de la peșteeeee, Așa fuge albeața ochiului de fiereeeeee! Aaaaamiiiiin!
De se vor bate între dânşii nişte bărbaţi, şi femeia unuia din ei se va duce ca să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l bate şi, întinzându-şi ea mâna, va apuca pe acesta de părţile lui ruşinoase, Să i se taie mâna ei şi să nu o cruţe ochiul tău. - Deuteronomul 25:11-12
Băi femeie, de ce te bagi? Și mai important, ce ai, fă, cu oole lu' ăla, nu știi că n-avem milă și-ți tăiem mâna?
Este relevantă convertirea în stabilirea „adevărului” unei religii?
Evident, NU. Rata de convertire, numărul de convertiți, numărul absolut de practicanți ai unei anumite religii nu au nici o greutate în stabilirea valorii de adevăr a dogmelor asociate religiei respective, la fel cum, la un moment dat în trecut, creșterea acceptării faptului că Pământul este rotund, nu plat, nu a schimbat esența realității, și anume faptul că Terra a fost mereu rotundă.
Tot ceea ce dovedește o rată de conversie mare sau o conversie, este că pentru un grup de oameni sau pentru un individ, acea religie pare mai atractivă din motive necunoscute sau care nu sunt nicidecum evidente.
Dacă numărul de persoane convertite nu au nici o greutate în dovedirea adevărului unei dogme religioase, atunci care este scopul poveștilor despre convertire? Răspunsul este foarte simplu.
Oamenii, în general, nu sunt capabili să evalueze corect ce înseamnă dovezi în a stabili un anumit fapt, iar erorile logice precum „argumentul majorității” reprezintă pentru mulți un argument cu greutate, deși incorect. Pe de altă parte popularizarea poveștilor despre conversii are rolul de a eroda teama de blam social la o asemenea schimbare și, până la urmă, de prozelitism în favoarea religiei destinație pentru că majoritatea oamenilor ajung să gândească într-un anumit mod prin urmarea turmei, prin argumente (ilogice) de genul „o fi ceva adevărat acolo de se convertesc atât de mulți oameni”.
Din păcate, oamenii nu sunt suficienți de educați și instruiți ca să înțeleagă de ce aderența la un curent de gândire popular nu dovedește nici adevărul, nici falsitatea acelui curent de gândire, cum nici numărul de oameni care credeau că Pământul e plat nu a influențat geometria reală a Terrei.
De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată de Egipt, cum ai fost ruşinată de Asiria. - Ieremia 2:36
Introducere
Povești de convertire de la o religie la alta, cum cel convertit e mai religios după convertire decât a fost vreodată după, sunt ahriprezente în orice religie. Toate religiile au asemenea povești, multe din ele dovezi anecdotice ale „adevărului și virtuților” religiilor respective.
Totuși, cât adevăr există în aceste povești? Cât de relevante sunt în stabilirea altor fapte, precum veridicitatea religiei? Sunt oare altceva decât o simplă anecdotă în ceea ce privește o convertire?
Am să va las puțin timp la dispoziție să va gândiți și, în episodul următor am să explorez problema convertirilor.
Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare. - Solomon 1:3-4
Ascultă-mă [..] şi bagă de seamă şi mai pe urmă vei înţelege cuvintele mele. - Ecclesiasticul 31:25
Este imposibil să stabilim un dialog dacă nu vorbim aceiași limbă
Pentru mulți oameni nu este clar ce semnificație au termeni precum ateu, creștin, religios, credincios, antitesit, anticreștin, iar acest lucru are consecințe în înțelegerea poziției fiecăruia dintre ei. În mod ironic, termenii cei mai impreciși și mai puțin utili în a defini poziția unei persoane sunt cei precum „credincios”, „creștin” și „religios”.
Preconcepție: ateii afirmă că Dumnezeu nu există, deci trebuie să fie omniscienți
Nu doar o dată, noi ateii, am auzit genul următor de afirmații din partea credincioșilor:
„Desi sunt multi cei care isi spun atei, in realitate acest termen nu si-l poate insusi nimeni. Ar trebui ca cel care isi spune ateu sa fie omniscient pentru a putea face afirmatia categorica "Nu exista Dumnezeu".” - motto pe blogul „Ateii nu există”
„Pt.ateii cu "diploma".Voi excludeti total existenta unui Creator,va inteleg deoarece si eu am fost ca si voi.Cum va explicati voi moartea si de ce trebuie sa murim(unii mor din copilarie,altii tineri)?” - BeT pe tpu
Trecând peste nota de aroganță evidentă în astfel de afirmații, preconcepția conform căreia pentru a fi ateu trebuie să fii omniscient este evidentă. Această preconcepție izvorăște, cel mai probabil, din neînțelegerea corectă definiției ateismului, a neînțelegerii poziției ateului și din natura atipică a etichetei „ateu”.
Definiția cea mai simplă a ateismului este „lipsa credinței în existența zeilor”. Acesta este ateismul slab (uneori definit ca ateismul implicit) și este genul de ateism care-i caracterizează și pe bebeluși. Faptul că unii atei se identifică drept „atei” sub definiția cea mai largă a ateismului nu-i face pe aceștia mai puțin atei sau mai puțin maturi, pur și simplu se identifică cel mai bine sub această definiție.
Evident, pentru o asemenea poziție nu ai nevoie de omnisciență, pentru că eticheta de „ateu” este pur descriptivă, iar descrierea este „persoană care nu crede că există vreun zeu”.
Definiția ateismului tare, puternic sau pozitiv este „credința în inexistența zeilor”. Această definiție NU este aceiași cu cea anterioară spusă diferit.
Diferența dintre ateism slab și ateism tare este similară cu diferența dintre pozițiile exprimate de următoarele afirmații: „nu cred că soția mă înșeală”, „cred că soția nu mă înșeală”. A doua poziție este mult mai hotărâtă și include prima poziție.
Pentru multe persoane, în special credincioși, ateismul tare este tipul de ateism la care se gândesc când se vorbește despre atei sau ateism. Este o preconcepție larg răspândită, probabil din cauză că ateismul puternic tinde să apară la persoane care au studiat și au analizat mult problema, deci, statistic, sunt mult mai probabil persoane care nu se tem să-și expună poziția, fiind în consecință exponenți ai ateismului explicit.
Cu toate că, la prima vedere, pare necesară, nici această poziție nu presupune omnisciență. Cei ce sunt atei de acest tip își argumentează poziția prin probleme logice precum paradoxul omnipotenței, paradoxul lui Epicur, paradoxul omniscienței în relație cu liberul arbitru, etc.
Preconcepție: „ateii sunt de fapt anticreștini”
„Dawkins, Hitchens și alții nu oferă o alternativă reală pentru creștinism, ei doresc pur și simplu ca acesta să dispară din spațiul public. De asemenea, cărțile lor nu sunt cu precădere împotriva religiei în sine, ci sunt în primul rând împotriva creștinismului.” - un articol online.
„Nu stiu ce aveti voi ateii si satanistii si ce neam mai sunteti.. Io pe multi tampiti am intalnit in viata, da astia care ne urasc in ast fel fara motiv chiar nu ii inteleg.” - un utilizator pe forumul edu.ro
Frecvent credincioșii consideră că ateii luptă împotriva lui Dumnezeu, că îl neagă deși știu ca există, că ateii nu atacă decât creștinismul, deci au ceva cu creștinismul pentru că-l consideră slab și au o plăcere sadică în a-i teroriza pe creștini.
Aceste afirmații trebuie luate și analizate separat.
Cei ce consideră că ateii luptă împotriva lui Dumnezeu - ex.: Richard Wurmbrand - consideră ateismul, în totalitatea sa, antiteism, și în special anticreștinism. Această poziție nu poate fi calificată decât ignorantă, arogantă și total dezinformată.
cred in existenta lui Dumnezeu pentru ca guvernul nostru (comunist) duce o batalie atat de cumplita impotriva Lui. Purtati oare razboi impotriva unei fiinte care nu exista? - o declarație a lui Richard Wurmbrand
Ce e mai interesant în această poziție e că acest atac e interpretat drept o dovadă a existenței divinității și tot persoanele care susțin această poziție sunt cei ce ignoră ceea ce spun ateii care atacă într-adevăr religia.
Aceste persoane sunt, după părerea mea, confuze. De ce spun că sunt confuze? pentru că nu pot distinge între religie și credință, dintre instituția numita biserică și Dumnezeu, dintre critica unei dogme și atacul personal.
A considera că lupta comuniștilor era lupta cu Dumnezeu este de-a dreptul stupid. Comuniștii luptau împotriva oricărei posibile opoziții în fața propriei puteri, în fața propriei religii - religia comunismului etatist - iar bisericile nesubjugate, liber-cugetătorii, dizidenții reprezentau această opoziție. Cât timp nu exista opoziție față de regimul comunist, religia era chiar utilă.
Ceaușescu întâlnește liderii religioși
Și dacă tot am ajuns la lupta împotriva religiei, hai să definim ce înseamnă termenii „antireligios”, „antiteist” și „anticreștin”/„anticrist”.
O persoană care consideră că religia, cu aspectele ei - ritualuri, constituție administrativă, organizare, prozelitism - este un lucru nociv, este o persoană antireligioasă. O asemenea persoană poate fi credincioasă, deoarece consideră că instituțiile lumești care se definesc drept exponenții divinului pe Pământ, dar poate crede că relația cu divinul nu se poate stabili decât direct, fără nici un fel de intermediari. Poziția aceasta este împărtășită și de foarte mulți oameni care se autodefinesc creștini-ortodocși. O argumentație a celor ce susțin această poziție este faptul că instituții precum Biserica Ortodoxă Română sau Biserica Catolică sunt sau pot deveni corupte și interesate de lucruri dintre cele mai mirene.
Antiteist este o persoană care combate teismul și consideră teismul un lucru nociv. Principalul argument al acestui grup este faptul că o credință fără argumente, fără dovezi, duce la acceptarea de diverse lucruri iraționale, și poate duce la manipulare, abuzuri, involuție socială.
Antiteiștii sunt, probabil, cei mai vocali și mai activi dintre atei și, de aceea, reprezintă în mintea multor credincioși imaginea ateului tipic.
Chiar dacă antiteiștii sunt, prin definiție, împotriva oricărei forme de teism, aceștia pot avea un discurs specializat pe anumite forme de teism, cele pe care le consideră cele mai nocive. A se observa că antiteiștii combat idea de Dumnezeu și manifestările rezultate din acceptarea acestei idei pentru riscul pe care-l prezintă, nu-l combat pe Dumnezeu însuși, propunerea unei asemenea idei fiind absurdă, deoarece ateii nu cred că Dumnezeu există, dar sunt conștienți că sunt oameni care cred că există și care acționează în consecință - a se vedea atentatele teroriste motivate religios de musulmanii sinucigași și miile de crime în numele islamului de la 11 septembrie 2001 până în prezent (acum aproximativ 15000 de morți):
Din cauză că antiteiștii, în general, sunt capabili să-și focalizeze discursul în funcție de interlocutor, iar mulți dintre ei provin din țări unde creștinismul este dominant, aceștia poate părea a fi anticreștini. Totuși, trebuie să înțelegem că nu ar avea nici un sens să încerci să combați islamul dacă vrei să ilustrezi că teismul, în general, este nociv unui creștin, deoarece cel din urmă ca tinde să perceapă mesajul antiteist ca fiind unul anti-islamic și nu va asocia propria doctrină cu cea islamică, deși ambele sunt la fel de puțin probate, iraționale, tribale și nocive în ochii antiteistului.
O specie aparte de antiteism este anticreștinismul, godless1859 se autodefinește drept anticrist sau anticreștin. Anticreștin sau anticrist este orice persoană care respinge și combate idea de Cristos, creștinismul, ceea ce pretinde doctrina creștină, acțiunile și rezultatele istorice ale creștinismului.
Definiții pentru: creștin, credincios, religios
Noțiunea de „credincios” este atât de largă încât am putea-o compara cu noțiunea de „ateism slab”. În timp ce ateismul slab include orice tip de ateism, termenul „credincios” cuprinde orice fel de credincios, fie el religios, creștin, musulman, hindus, practicant sau nepracticant.
Practic „credincios” este oricine care crede în existența măcar a unui zeu, fie că numele lui este Dumenzeu sau nu. În ciuda acestui fapt, dependent de credinciosul pe care-l întrebi, acesta ar putea include sau nu în această categorie un panteist, pandeist sau un deist. Neclaritatea aceasta se amplifică pe măsură ce specificitatea termenilor teiști, teoretic, cresc. Cred că motivul pentru care acest lucru se întâmplă este lipsa informării și dorința de „arestare” exclusivistă a anumitor termeni de diferitele grupuri care se autoetichetează cu acești termeni.
Religios poate fi considerat cineva care aderă la o religie și o practică, dar manifestarea rezultată este subiect de dezbatere între persoanele care se autocalifică drept religioase. Numărul fix de ore sau de ritualuri necesare pentru a te declara religios încă nu este cunoscut :-) . Este însă cert că există oameni religioși în toate religiile.
A defini ce înseamnă creștin pare a fi o problemă, mai ales când multe persoane care își atribuie aceasta etichetă se consideră „creștini adevărați”, deci, indicând că există și „creștini falși”. Ce înseamnă a fi creștin este subiect de dezbatere constantă chiar între creștini și nu este clar dacă este necesar să accepți una sau mai multe din afirmațiile: Cristos este fiul lui Dumnezeu, a fi creștin înseamnă a urma învățăturile lui Cristos, a fi botezat înseamnă a fi creștin, nu ești creștin până nu renaști, etc.
Care e definiția corectă a creștinismului?
Concluzie
După cum se vede, ateii știu să se autodefinească destul de clar și simplu ca să poată pricepe oricine, dar pe măsură ce intrăm în teritoriul teismului, lucrurile devin neclare, ba chiar conflictuale. Motivul pentru care ateismul e capabil să se definească atât de simplu este pentru că poziția ateistă e pur descriptivă, ateismul necerând și nedefinind mai mult sau mai puțin decât o formă de lipsă a credinței în existența zeilor.
Cuvântul „ateism” este lipsit de conținut, în același la fel cum „non-coleționar de timbre” e lipsit de conținut, e doar un termen descriptiv. Ateismul nu s-a schimbat și nu se va schimba, este o poziție pur reacționară.
În aceste condiții se pune întrebarea: vom avea vreodată o definiție clară a termenilor ce se referă la teism?
Sărăcuța Biserică Ortodoxă Română, cum a strâns ea ca o furnicuță și cum vrea ea să devină stăpână pe averile secularizate de Cuza de la nenorociții ortodocși care trimiteau bani afară din țară și foloseau clăcași...
Citiți și vă minunați de tot articolul. Iată aici câteva scurte citate pentru a vă deschide apetitul:
Biserica Ortodoxa Romana (BOR) administreaza una dintre cele mai mari averi din Romania, a carei valoare depaseste trei miliarde euro, potrivit estimarilor Business Standard, pe baza datelor centralizate in urma unei ample anchete jurnalistice.
La acest nivel, BOR se poate compara cu cei mai mari jucatori din economie, Petrom (cu o valoare de piata - 8,3 miliarde euro), BCR (peste sase miliarde euro, la pretul platit de austriecii de la Erste la achizitie in 2005) sau BRD SocGen (5,6 mld. euro - valoare bursiera), depasind companii precum Alro Slatina, Hidroelectrica, Banca Transilvania sau cel mai mare lant de retail local - Metro Romania. Daca avem insa in vedere ca BOR are de recuperat aproximativ 200.000 de hectare de padure la nivel national, cu o valoare estimata de circa cinci mld. euro, precum si piese aflate in circuitul muzeelor sau parte a tezaurului de la Moscova revendicat de statul roman, avutiile Bisericii ar depasi pragul de zece mld. euro.
Desigur, BOR dorește doar păstrarea esenței acestui popor, la fel cum a făcut până acu' aproximativ 150 când vorbea în slavonă românilor și când trăda românii ca sport bisericesc (nu național), așa cum TLP ne-a arătat în articolele din seria "România sub influența Bisericii Ortodoxe". În nici un caz BOR nu dorește ceva lumesc, iar faptul că "Preotii primesc de la stat 42 milioane de euro pe an" e o simplă coincidență, o dezinformare, o mașinație sau ceva de pe agenda Noi Ordini Mondiale, a grupului ocult Illuminati și a nenorociților de masoni.
Preotii primesc de la stat 42 milioane de euro pe an
Personalul aflat in subordinea Patriarhului este de aproximativ 22.000 de oameni, pentru salariile carora statul a alocat in acest an 42 milioane de euro.
“BOR, spre deosebire de Biserica Romano-Catolica, este o institutie descentralizata. Avem o organizare piramidala. La Patriarhie, centralizam doar date cu privire la opera filantropica, constructiile si restaurarea de biserici. La nivelul fiecarei parohii, episcopii sau patriarhii, exista un patrimoniu mobil si unul imobil. Fiecare biserica are un teren in jurul ei, unde, de regula, exista un cimitir si cladiri anexe”, a spus pentru Business Standard parintele Constantin Stoica, purtator de cuvant al Patriarhiei Romane.
“Biserica va trebui sa aiba o strategie financiara pe viitor. Dorim sa recuperam proprietatile nationalizate si sa cumparam altele, pentru ca, asa cum vedem cu totii, imobilele si terenurile sunt cele mai valoroase”, afirma purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane.
Veniturile unei biserici vin din donatii, vanzarea de lumanari, obiecte de cult, din activitati economice sau din chirii.
Vanzarile de lumanari sunt unul din principalele venituri ale Bisericii. Numai Mitropolia Banatului, care cuprinde judetul Timis, a vandut anul trecut lumanari de 411.000 euro. Astfel, fiecare biserica din cele 335 din Timis a avut vanzari, in medie, de 1.226 euro, de unde rezulta ca, la nivel de tara, se obtin din vanzarea de lumanari circa 14 milioane de euro.
Investitia in ridicarea unei biserici de la zero si dotarea ei cu icoane si celelalte obiecte de cult ajunge cu totul la circa 300.000 RON (circa 80.000 euro), afirma un preot dintr-un sat din judetul Vrancea, care pastoreste o biserica noua.
Conform rapoartelor contabile predate in 2005 Ministerului Economiei si Finantelor (MEF) de doua arhiepiscopii si cinci episcopii aflate in subordinea BOR, activele imobilizate aflate in patrimoniul acestora se ridica la opt milioane de euro. Activele circulante ale celor sapte institutii se ridica in 2005 la 11 milioane de euro, iar veniturile anuale totale, la valoarea de 14,5 milioane de euro. Potrivit estimarilor facute de preotul Constantin Stoica, fiecare dintre cele sase mitropolii aflate in administrarea Patriarhiei Romane detine conturi bancare la BCR, rezervate cheltuielilor curente, cu o valoare medie de 60.000 de euro. In total, conturile bancare ale mitropoliilor din Romania au o valoare de 360.000 de euro.
Eu zic să citiți articolul în întregime, m-am abținut să nu subliniez tot.
Desigur, cârcotașii o să spună că aia era situația în îndepărtatul an 2009, iar în 2010 lucrurile stau altfel. Dacă e așa, rugați-vă ca treaba asta să nu fie pe bune:
Salariile preotilor marite inainte de Paste: Vor primi de la stat intre 1000 si 8000 de lei
Salariile preotilor se maresc ajungand la echivalentul a 65% din salariile de baza ale angajatilor din invatamantul preuniversitar, potrivit unei ordonante aprobate de Camera Deputatilor cu cateva zile inainte de Paste.
In prag de sarbatori, deputatii au aprobat ordonanta fostului Guvern, cu 201 voturi "pentru", unul "impotriva" si o abtinere.
Astfel, un preot de gradul I va lua un salariu de 3.018 de lei, unul cu gradul II 3.238 de lei, iar un debutant 1.144 de lei, in timp ce un episcop vicar va primi suma de 6.300 de lei, iar Patriarhul Romaniei peste 8.200 de lei, potrivit Newsin.
"Domeniul cultelor a fost neglijat foarte multa vreme si a sosit momentul sa reparam aceasta greseala, dar sa nu fim farisei cu unii, si credinciosi cu altii", a spus liberalul Mihaita Calimente, amintind ca exista si alte categorii de bugetari care au nevoie de sprijin.
Totodata, deputatul social-democrat Victor Surdu a spus ca votarea acestei legi este cea mai buna fapta pe care deputatii o puteau face in Saptamana Mare pentru personalul clerical. "Legea vine in ajutorul Bisericii, vine in ajutorul oamenilor care azi in Romania se situeaza pe primul loc in efortul ca sa triumfe ratiunea impotriva violentei. Legea este una dintre cele mai bune fapte pe care le-am facut noi,
Parlamentul, mai ales in Saptamana Mare. Grupul nostru PSD+PC a votat aceasta lege constienti fiind de faptul ca, prin acest sprijin dat Bisericii, probabil Ministerul Administratiei si Internelor va avea, in ani, mai putin de lucru", a declarat Surdu.
Deputatii au decis intr-o sedinta anterioara de Birou permanent sa acorde intaietate acestei ordonante pe ordinea de zi a plenului. Liderul PD-L Ioan Oltean a spus ca Biserica este o institutie fundamentala a statului, care nu a fost tratata cu suficienta seriozitate, desi este singura institutie care are, "in orice coltisor", personal calificat.
Ordonanta stipuleaza ca personalul din conducerea cultelor beneficiaza de sprijin lunar la salarizare, potrivit functiilor pe care le ocupa, la nivelul salariilor de baza stabilite conform legii pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar de stat, iar personalul clerical care isi desfasoara activitatea in unitatile de cult beneficiaza de sprijin lunar la salarizare in cuantum de 65% din salariile de baza stabilite conform legii pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obtinut si vechimii in activitatea clericala detinuta in cadrul cultelor din Romania.
A se observa corecta plasare a articolului la secțiunea „politic”, pentru că deja BOR nu mai are treabă cu nimic altceva decât cu politica.
Pe lângă faptul că țara asta se chinuie sub presiunea taxelor și impozitelor exagerate, a unei legislații stupide și greoaie, a criminalității de tip furt ridicate și a incompetenței, viermii de la putere ling cu patos fundul BOR-ului în cel mai scârbos mod posibil și au nesimțirea și tupeul să considere acest furt la drumul mare drept „o faptă bună”.
Îmi vine să vomit... și lămâia care mi-ar face greața asta să treacă ar fi laicizarea completă și corectă, taxarea bisericilor pentru ceea ce sunt - liberi profesioniști - și eliminarea acestui parazit numit BOR din treburile statului. Metoda e dificilă, dar necesară - educarea și informarea oamenilor.
Avem o problemă. Cum o rezolvăm? Desigur, gândind non-conformist!
Chestia asta ar fi amuzantă dacă n-ar fi tristă. Păcat, în secolul XXI, gândim primitiv, iar metoda prin care asigurăm drepturile femeilor sub umbrela Islamului este să terfelim și mai mult femeia...
Am o propunere, ce-ar fi dacă le-ați da femeile drepturile pe care le au toate femeile în lumea civilizată fără să fie nevoite să alăpteze colegii de serviciu?
"Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa." - Solomon 5:2
Cel mai probabil, nu știi următoarele lucruri despre orele religie
În cazul în care ești în aceiași situație ca majoritatea părinților și elevilor din țara asta, probabil că nu știi că:
religia se predă în școli din clasa I până într-a XII-a
orele de religie au caracter opțional (aici „opțional” are un sens distorsionat și diferit decât cel înțeles în mod normal)
deși materia numită „religie” are caracter opțional și există posibilitatea să nu participi deloc, media generală ia în calcul media de la această materie
orele de „religie” sunt de fapt ore de îndoctrinare religioasă (def.: ÎNDOCTRINÁ vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină.)
deși statul este neutru din punct de vedere confesional, elevii sunt implicit înscriși la orele de îndoctrinare creștin-ortodoxe
orele de religie, prin lege, trebuie să fie programate în orarele școlare fie ca prima, fie ca ultima oră din ziua școlară
orele de religie sunt singurele la care elevii unei clase sunt separați constant în aceleași subgrupuri pentru a participa la activități diferite în timpul unei aceleiași ore
există destule rapoarte că la unele ore de religie cei ce predau sperie copiii cu amenințări și instigă la intoleranță împotriva cultelor minoritate
dacă doriți ca unui copil să i se predea religie, bisericile, indiferent de religie sau denominație, oferă ore de cateheză în cadrul bisericii
deși un elev își poate schimba religia în orice perioadă a anului, nu se acceptă schimbarea statului elevului față de oră decât la început de an
notarea justă a performanțelor la această materie reprezintă o reală problemă
Hai să examinăm fiecare dintre aceste lucruri, ce implică ele, ce probleme sunt sau ce probleme pot crea și ce spun persoanele care sunt pro sau contra despre aceste lucruri. Multe din citatele prezentate aici își au originea în discuția „Scoaterea orelor de Religie din scoala. O decizie inteleapta?” de pe forumul Hotnews.
(Acesta articol este lung, iar dacă vreunul din punctele expuse pare mai interesant, recomand citirea mai întâi a acelei părții față de restul textului.)
Religia se predă în școli din clasa I până într-a XII-a
Pentru predarea religiei, spre deosebire de alte materii, precum matematica, limba română, nu este nevoie ca elevii să știe să scrie sau să citească. În acest fel, religia are un avantaj pentru că predarea poate începe din prima oră. Din acest motiv, aceste ore au posibilitatea de a fi „la viteză maximă” în cel mai scurt timp posibil și sunt prezente în orarele școlare cel puțin la același nivel ca, sau poate chiar mai mult timp decât orele asociate materiilor matematică, fizică, română, limbi străine, geografie, istorie și, fără echivoc, mai mult decât ore de științe, desen, muzică sau educație civică (dacă se mai face așa ceva în școli).
În ciuda faptului că religia este una dintre cele mai „longevive” materii în orarul unui copil de-a lungul anilor, unii consideră că, dacă se dorește ușurarea orarului, se pot reduce alte ore decât religia, aceasta fiind explicit exclusă dar sunt țintite ore care au rol în deschiderea orizonturilor elevilor:
In sensul usurarii programei scolare ce se poate scoate din orarul unui gimnaziu de profil matematica-informatica decat orele de religie , muzica , asa zisa tehnologie si desenul artistic . Acestea pot fi invatate la clase cu profil special , ca nu toti au talent la asa ceva ...
Deci după părerea unora, pentru un elev de gimnaziu de la specialitatea matematică-informatică, nu are sens să încerci să-i dezvolți un simț, o afinitate pentru artă (muzică sau desen artistic), nici să-l introduci în procesele tehnologice ce sunt ultra-prezente în liniile de producție industriale, indiferent de ramură. Mai mult, dacă vrei să reduci orarul, acestea trebuie alese înainte de a te gândi la reducerea orelor de religie.
Îmi aduce aminte cineva ce are a face religia cu specializarea matematică-informatică?
Orele de religie au caracter opțional (aici „opțional” are un sens distorsionat și diferit față cel înțeles în mod normal)
Când un om merge la un dealer auto și dorește să cumpere un model de mașină, dacă i se spune că există și echipări opționale, este de la sine înțeles că acele echipări nu vor fi prezente pe mașină dacă nu sunt cerute. În orice altă situație din viață, dacă cineva îți spune că ceva are caracter opțional, este clar că dacă vrei acel lucru, trebuie să îl ceri pentru a-l obține.
Ei bine, când se vorbește despre orele de religie din școlile din România și caracterul lor opțional, vorbim de cu totul altceva.
Implicit toți elevii sunt înscriși la orele „opționale” de religie și, dacă nu vrei să participi, trebuie să faci cerere să fii scos de la acele ore. Da, ați citit corect, deși în mod normal când vorbești despre ceva opțional trebuie să ceri să ți se dea, când vorbim de religie ți se bagă pe gât și trebuie să faci cerere să nu ți se mai bage pe gât „opționala” oră.
Mi se pare firesc sa se proceseze 10 cereri de a nu face religia in scola, decat 90 de a nu o face...
Este evident că asta este decât o scuză pentru că dacă ar fi atâția amatori de ore de religie, părinții acelor copii ar duce copiii la orele de catehism, dar amatori de catehism nu pre sunt. Este destul de clar pentru orice om cu capul pe umeri că scopul acestui tip de „opțional” întors pe dos este prinderea cât mai multor copii la aceste ore, chiar și fără știința sau opțiunea părinților.
Iată ce spune altcineva despre aceast lucru:
Intr-o lume a informatiei si-a accesul facil la ea, temerile legate de subiectul asta (indocrinarea pe furis) consider ca sunt muliplicate fara o baza solida.
În urma unui sondaj efectuat în 2007 de Asociația Pro-Democrația a reieșit că dintre elevi "peste 70% [..] cred că materia religia este obligatorie şi doar 7,8% dintre elevi ştiu că religia este materie facultativă", iar "procentul de 59,7% al profesorilor care susţin că disciplina religie are caracter obligatoriu, este greu de înţeles. Doar 4,6% [..] dintre cei care au completat chestionarul cunosc caracterul facultativ al religiei, ceea ce lasă loc concluziei că nici măcar profesorii nu cunosc prevederile Legii învăţămîntului."
Cum am putea să ne așteptăm ca părinții să cunoască faptul că această materie are caracter opțional/facultativ în lumina acestor procente și a modului total anapoda de a trata ceva opțional în stilul „poți să optezi să nu-ți fie băgat pe gât”?
Deși materia numită „religie” are caracter opțional și există posibilitatea să nu participi deloc, media generală ia în calcul media de la această materie
Motto-ul acestei măgării nu poate fi altul decât următorul: In 99% din cazuri, ora respectiva este o perioada de relaxare si o modalitatea sigura de a creste media generala nemeritat.
Idea de a pune la calculul mediei generale media de la religie, deși unii elevi pot să nu participe deloc, deci nu vor avea acea medie deloc, este atât de ciudată, străină și necinstită încât mulți nu o pot procesa corect:
Adica vrei sa spui ca desi este optional i se ia in considerare la medie? Adica desi este optional i se pune nota zero si se face media?
Să presupunem următorul scenariu explicativ: considerând doi elevi, A și B, cu media la 4 materii 9, iar A fără participare la religie și B cu participare și cu media 10 la religie, rezultă că:
A va avea media totală 9, iar B va avea media 9,20.
Iată ce spune un părinte care vorbește din proprie experiență: copilul scos de la ora religie este dezavantajat la media generala, ceea ce nu e cinstit. Nu poti avantaja niste copii in fata altora pentru ca participa la o materie optionala pentru ca risti sa pui in dezavantaj epe cineva care este poate mai bun decit altul.
Daca mai insistati pe ideea asta cu cererea nu pot sa deduc altceva decit ca cinstea e o notiune care va este straina.
Pentru unii oameni aritmetica nu e punctul tare, așa că au nevoie din nou de explicații. Problema e explicată din nou, cu alte cuvinte:
Daca copilul meu si al tau au aceleasi note, dar al meu nu merge la religie pe cand al tau merge si sunt sanse de 99.99% sa ia media 10 din oficiu, atunci al tau va avea media mai mare DIN CAUZA CA MERGE LA RELIGIE.
Deci copilul meu, raportat la ceilalti, PIERDE. Nu cred ca nu intelegi un lucru atat de elementar. Ar trebui sa NU EXISTE medie la religie, evident. Cine vrea sa o faca, depune cerere si merge la ore fara a beneficia de o medie mai ridicata. Evident ca BOR vrea sa incurajeze cat se poate de mult inscrierea "by default" a elevilor la indoctrinare, pentru a-si asigura adeptii in vremurile tulburi(pentru BOR) ce vor urma. Din pacate multor parinti nu le pasa/nu sunt informati si isi lasa copiii sa mearga.
Porțiunea cu caractere aldine ține loc de concluzie la acest punct.
Orele de „religie” sunt de fapt ore de îndoctrinare religioasă
(def.: ÎNDOCTRINÁ vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină.)
Caracterul laic (nepărtinitor și neimplicat religios) al Statului Român ar trebui să ghideze ce tip de informație trebuie transmis la orele de religie. Mulți probabil cred că orele de religie sunt de fapt ore de istoria religiilor sau ore de studiu comparativ al religiilor. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr, orele sunt ore de introducere în doctrina religioasă a unui cult, deci de îndoctrinare.
Studierea istoriei religiilor sau a unui studiu comparativ ar putea permite înțelegerea trecutului (știm că cei ce nu cunosc istoria ajung să o repete), înțelegerea reciprocă, creșterea coeziunii sociale prin înlăturarea suspiciunilor că „cei din religia X fac tot felul de lucruri ascunse, au motive meschine, sunt sectari”, practic ne-ar ajuta pe toți să înțelegem că suntem toți oameni înainte de toate. Pe de altă parte, „sectă” este cuvântul pe care-l folosesc religiile „mari” când vorbesc despre religiile mici pentru a le demoniza.
Dar pentru cei ce sunt deja îndoctrinați religios, răspunsul e simplu, fără nuanțe, doar în alb și negru:
Religia nu duce la indobitocire ci la inaltarea mintii si spiritului. Lipsa ei duce la retardare.
Evident, dacă acest lucru ar fi fost adevărat acest lucru ar fi fost vizibil în lume, însă realitatea îl contrazice pe acest credincios.
Deși statul este neutru din punct de vedere confesional, elevii sunt implicit înscriși la orele de îndoctrinare creștin-ortodoxe
Cunoscând conținutul Legii Cultelor (nr. 489/2006), în speță Art. 9, aliniatele (1) și (2) am putea zice că elevii, deși implicit înscriși, sunt întrebați, înainte de a începe orele de îndoctrinare, de care cult religios fac parte pentru a fi repartizați în direcția corectă (facem abstracție că, dpdv legal, este interzisă prelucrarea și colectare de asemenea date în aceste condiții - Legea nr. 489/2006 Art.5 alin (5),(6)):
Art. 9. – (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee. (2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
În ciuda acestor prevederi legale, copiii sunt implicit înscriși la orele de îndoctrinare creștin-ortodoxă, astfel favorizând îndoctrinarea copiiilor în religia ortodoxă, deci, încălcând aliniatele 1 și 2 din articolul 9 al Legii Cultelor.
Pe românește, încă înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, statul a favorizat cultul ortodox și, după intrarea în vigoare a legii, statul încalcă legea în mod constant. Să tragem concluzia că ortodoxismul este deasupra legii?
Religia crestina ortodoxa e religia oficiala a statului roman.
Ei, dar nu ar fi prima dată când românii își dau cu părerea într-o anumită chestiune fără a o cunoaște, doar toată lumea se pricepe la politică și la fotbal... și probabil la legislați, mai ales când nu au habar cam ce lege ar avea relevanță într-un anumit context.
Totuși, trebuie să înțelegem că soluția corectă, în cazul menținerii orei de religie în forma doctrinară, ar fi ca nimeni sa nu fie implicit înscris la orele de religie.
Orele de religie, prin lege, trebuie să fie programate în orarele școlare fie ca prima, fie ca ultima oră din ziua școlară
Pentru a evita audiența captivă, pentru a nu avea copii care deranjează orele și pentru a nu fi nevoite școlile să asigure supraveghere și spații pentru elevii care nu participă la orele de religie, s-a decis ca orele de religie să fie programate în orar fie ca prima, fie ca ultima oră din ziua școlară în care se va face religie.
Acest lucru nu este respectat peste tot, iar rezultatul aproape invariabil este audiența captivă, reprezentată de copii care nu au părinți în cultul majoritar, la orele de îndoctrinare ale cultului majoritar. Practic copiii sunt expuși îndoctrinării altui cult decât cel al părinților și asftel statul, școala și profesorul încalcă din nou legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:
Art. 3. - (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
În cazul în care aceste ore nu sunt astfel programate, avem de a face cu una din următoarele variante, sau o combinație dintre ele:
incompetență în alcătuirea orarului
incompetență la conducerea școlii prin necunoașterea legii
se încalcă intenționat legea
Deci, părinți, știți când e programată ora de religie la clasa copilului dumneavoastră? Ar fi bine să știți, poate copilul dumneavoastră este auditoriu captiv și vă treziți peste un an doi că vă va prelege învățături din cine știe ce altă religie.
Orele de religie sunt singurele la care elevii unei clase sunt separați constant în aceleași subgrupuri pentru a participa la activități diferite în timpul unei aceleiași ore
Colectivul social în care se află copiii în școală este centrat pentru fiecare elev în jurul colectivului clasei din care face parte. Activitățile la care participă copiii sunt efectuate împreună cu ceilalți colegi de clasă. Excepția de la acestă regulă este ora de religie când colectivul clasei este scindat în mod constant în aceleași subgrupuri distincte (în contrast cu alte situații în care subgrupurile sunt variabile - de exemplu, la sport).
Pe de altă parte e cunoscut faptul că, în genere, copii sunt răutăcioși și, în general, îi ostracizează pe cei dintre ei care sunt diferiți. Nu cred că trebuie să răscolim amintirile din copilărie despre copilul gras, despre cel mai puțin inteligent, despre cel cu aluna mare pe față ca să admitem acest lucru.
Orice ieșire din uniformitate prezintă riscul de a fi motiv de discriminare și răutăți din partea colegilor, iar prin prisma următorului punct, copiii care nu sunt parte din grupul mare de la orele de religie, sunt posibile victime ale abuzului emoțional sau chiar fizic. Să nu uităm, copilul va fi, cel mai probabil, apartenentul aceluiași grup pe toată perioada școlii, deci riscul de abuz este prezent în tot acest timp și e mereu direcționat în același sens.
Deci, această problemă poate afecta puternic personalitatea, capacitatea de integrare și socializare ba chiar poate afecta pe viață acel copil. Chiar vrem să creăm o societate divizată?
Există destule rapoarte că la unele ore de religie cei ce predau sperie copiii cu amenințări și instigă la intoeranță împotriva cultelor minoritare
(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de învrajbire religioasa.
În condițiile acestea, informații de genul următor ar trebui să declanșeze un raspuns în aparatul de stat:
Manualele si caietele de religie au numeroase capitole si pasaje dedicate incriminarii, persiflarii, prezentarii tendentioase a altor credinte sau curente de gindire. Adeptii altor culte recunoscute de statul roman, sint denumiti "sectari", iar intemeietorii lor si anumite practici sint prezentate ca "rataciri" , singura biserica "dreptmaritoare" fiind cea ortodoxa.
Unele manulae nu se rezuma doar la asta, ci incita, condamna si considera orice este neortodox drept "lucrare a Diavolului". In termeni ofensatori si incriminanti, manualele de religie pentru adolescenti distorsioneaza chiar adevarul istoric.
Iată ce descoperea ProEuropa: Întrebaţi, dacă ar putea interzice o religie în România, care ar fi aceea, 6,8% dintre elevi au indicat cultul Martorii lui Iehova, 3,6% protestantismul, 2,6% budismul (în condiţiile în care conform recensămîntului din 2002, nimeni nu s-a declarat budist!), 2,7% catolicismul, 3,2% islamismul. [..] unii elevi reiau discursul de intoleranţă, conservatorism şi prejudecăţi pe care îl putem observa şi la unii dintre profesorii lor
Acest răspuns nu apare, și demonizarea cultelor minoritare este un lucru ultracunoscut. Cât despre atei, probabil că cele mai rele cuvinte se spun despre ei.
Constituția României este creată în așa fel încât orice minoritate (chiar și de un singur individ) să fie protejat împotriva abuzurilor din parte majorității, mai ales când vorbim despre drepturi fundamentale. Vrem să decidem prin vot o nouă colectivizare, dar de data aceasta o colectivizare a ideilor religioase, când o asemenea acțiune nu este decât o violare a demnității umane?
Dacă doriți ca unui copil să i se predea religie, bisericile, indiferent de religie sau denominație, oferă ore de cateheză în cadrul bisericii
Un argument frecvent pentru păstrarea orelor de religie în școli este că părinții vor ca să-și învețe copiii religia lor. Nu este nici o problemă cu acest lucru, însă se omite faptul că bisericile organizează ore în acest sens (orele de cateheză) pentru copiii din parohie, deci orele din școli nu sunt necesare în atingerea acestui scop. Este adevărat că probabil nu toate bisericile organizează ore de cateheză, dar sigur preoții pot îndruma și pot da informații cine din cei ce aparțin aceluiași cult organizează asemenea ore.
Deși un elev își poate schimba religia în orice perioadă a anului, nu se acceptă schimbarea statului elevului față de oră decât la început de an
Convingerile religioase se pot schimba, iar schimbarea lor nu ține cont de calendar, nu există un sezon al schimbării religiei. În aceste condiții, retragerea sau schimbarea tipului de îndoctrinare la care participă un copil ar trebui să fie disponibilă la orice moment din an. Desigur, prezența acestei opțiuni ar evidenția problema adăugării mediei de la religie la media generală, calculul fiind problematic dacă întreruperea se face în semestrul doi.
Având în vedere că o persoană care și-a schimbat religia și care participă din motive birocratice în continuare la acele ore este practic bombardat cu prozelitism religios și nu poate părăsi legal, odată cu schimbarea religiei, aceste ore, nu avem de a face cu o nouă încălcare a legii?
Notarea justă a performanțelor la această materie reprezintă o reală problemă
Când vorbești de credință, este clar că vorbim despre ceva internalizat, ceva personal, când vorbim despre religie, însă, există o mixtură dintre lucruri personale și o manifestare exterioară, însă componenta importantă este tot internă, proprie, personală.
În consecință, este imposibil, a evalua performanțele la religie, pentru simplul fapt că oamenii nu pot știi cu adevărat ce simte un alt om. Pentru credincioși aș tinde să cred că ar trebui să considere această pretenție chiar eretică; pretenția de evaluare a nivelului credinței de către un alt om ar trebui să creeze o reacție puternică de împotrivire, pentru că un om n-ar trebui să aibă trufia de a se interpune și de a-și permite să creadă că poate evalua ceea ce, conform propriilor convingeri, numai divinitatea poate evalua.
Ceea ce se întâmplă cel mai des este că dascălii recunosc această imposibilitate de evaluare onestă a performanțelor și notează toți elevii cu nota maximă, astfel, coroborat cu problema folosirii mediei le religie în media generală, favorizând în mod necinstit pe cei ce participă la orele de religie.
În loc de concluzie
Pe șleau vorbind, este clar că la capitolul ore de religie legea a fost terfelită în cel mai josnic mod în favoarea BOR, iar BOR a încălcat porunca a noua din decalog - să nu minți - pentru că minte prin omisiune și deliberat în legătură cu dorința părinților de a face aceste ore. Scopul acestor nereguli și încălcări flagrante ale legii se pare că sunt special construite în așa fel încât BOR să acapareze cât mai mulți copiii, chiar și în ciuda voinței părinților sau profitând de lipsa de informație în ceea ce privește subiectul și încrederea nemeritată pe care o are BOR în cadrul populației.
Ce soluții pot fi oferite în legătură cu religia în școli? Simplu, avem câteva opțiuni la dispoziție:
se studiază istoria religiilor și efectele pe care le-au avut în istorie acestea (bune și rele)
se transformă în oră de studiu al tuturor religiilor, dpdv al învățăturilor de bază, fără îndoctrinare
ora e păstrată ca oră de îndoctrinare, obligatoriu mutată la sfârșit de zi, devine oră facultativă și implicit nu e nimeni înscris, materia nu este notată sau nu participă la media generală, cu amendamentul că acest lucru prezintă riscul mare de segregare și reducere a toleranței între copii; mai mult, se introduce obligativitatea ca să fie prezentate pozițiile altor religii și culte măcar pe parcusul a 4-5 ore; se precizează clar că ceea ce se predă nu este un adevăr testat și demonstrat, ci sunt doar crezul unor oameni; profesorii trebuie să fie obligați să răspundă întrebărilor copiilor, chiar dacă răspunsul este „nu știu”
Variantele sunt expuse în ordinea preferințelor, iar ultima este cea mai puțin dezirabilă. În orice caz, media de la religie nu mai trebuie să fie parte din media generală iar ceva trebuie făcut.
Religia nu are ce cauta in scoala pentru ca scoala trebuie sa fie echidistanta fata de toate religiile. Se poate accepta, asa cum au sugerat unii, lectii de istoria religiilor in cadrul istoriei sau lectii privind doctrine religioase, in cadrul filozofiei. In nici un caz predate de preoti. In scoala nu trebuie sa existe indoctrinare religioasa sau posibilitatea indoctrinarii. Exista si pot exista in afara scolii, pe langa biserici sau lacase de cult scoli sau cursuri de catehizare, de indoctrinare religioasa. Acestea trebuie sa fie sponsorizate dee cultele religioase respective.
Studiul istoriei religiilor poate fi OK. Ar fi poate firesc sa se puna accent pe istoria crestinismului (nelasand insa la o parte studiul altor religii). Insa ce se intampla acum e un fel de evanghelizare pe banii statului ... ne intoarcem in evul mediu?!
Avem și un Musafir care spune: Avem nevoie de cultura nu de indoctrinare. De prezentarea obiectiva a unor fapte ca nu mai traim in Evul Mediu. Avem nevoie de oameni care sa gandeasca nu de papusi tematoare care sa se plece in fata oricaror decizii externe spunand ca e "voia Domnului". Dar, pe de alta parte, cei multi si slabi sunt mai usor de condus caci altfel materia respectiva s-ar numi "Istoria religiilor".
Deși de multe ori e firesc să găsești mici inconsecvențe în depozițiile martorilor unui eveniment, când depozițiile sunt atât de diferite încât sunt contradictorii, deja e o problemă.
Iată povestea învierii lui Iisus așa cum e raportată de cele patru evanghelii (am citat Biblia Ortodoxă în forma sa prezentă online):
1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele și-au adus aminte de cuvântul Lui. 9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10. Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
1. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2. Şi dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. 3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? 4. Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. 5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. 6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. 7. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus. 8. Şi ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. 2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. 3. Şi înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. 5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. 6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. 7. Şi degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă. 8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. 9. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. 10. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.
1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt. 2. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. 3. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. 4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. 5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. 6. A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos, 7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc. 8. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. 9. Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți. 10. Şi s-au dus ucenicii iarăși la ai lor. 11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12. Şi a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul către cap și altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. 13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus. 14. Zicând acestea, ea s-a întors cu fața și a văzut pe Iisus stând, dar nu știa că este Iisus. 15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica. 16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni! (adică, Învățătorule)
Hai să o luăm pe îndelete ce ne spune fiecare dintre evanghelii despre câteva dintre elementele poveștii înverii și să vedem dacă aceste elemente sunt reconciliabile sau nu.
Cine a venit la mormântul lui Cristos?
Luca: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele (deci cel puțin 5 femei)
Marcu: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea
Matei: Maria Magdalena și cealaltă Marie
Ioan: Maria Magdalena
Piatra de la mormânt era dată la o parte?
Luca, Marcu, Ioan: Da.
Matei: Nu, un înger a dat-o la o parte de față cu cele două Marii
Cine spune despre Cristos că a dispărut sau că a înviat?
Luca: doi bărbați în veșminte strălucitoare
Marcu: un tânăr îmbrăcat în veșmânt alb
Matei: îngerul Domnului
Ioan: Maria Magdalena le spune lui Simon-Petru și celuilalt ucenic, aceștia au constatat că nu mai era când au ajuns la mormânt. Apoi Cristos însuși îi spune Mariei după ce doi îngeri au întrebat-o de ce plânge.
Care a fost reacția femeii/femeilor când a/au văzut mormântul gol?
Luca: Femeile au vestit celor unsprezece și tuturor celorlalți fără îndemn/ordin, ci din proprie inițiativă.
Marcu: După ce li s-a ordonat să dea de veste, de frică nu au spus la nimeni. (În Marcu, de la 16:9 urmează niște versete care au fost ulterior introduse în biblie care schimbă povestea, dar acestea nu sunt autentice, deci nu le-am luat în considerare)
Matei: Mariile au plecat la ordinul îngerilor să anunțe ucenicii de vestea învierii.
Ioan: Maria Magdalena fuge la ucenici sa le spună că mormântul e gol.
Unde e întâlnit/va fi întâlnit Iisus prima dată după descoperirea învierii?
Luca: (nu există informații)
Marcu: Iisus va fi întâlnit în Galileea.
Matei: Femeile îl întâlnesc pe Iisus pe drumul lor spre ucenici. Ucenicii îl vor întâlni în Galileea.
Ioan: Maria îl întâlnește pe Iisus chiar în fața mormântului.
Când și unde află ucenicii, chiar și unul dintre ei, prima dată de lipsa lui Cristos din mormânt/învierea lui Cristos?
Luca: La întoarcerea de la mormânt a femeilor
Marcu: Nu alfă, cel puțin nu de la femei (în versiunea originală a evangheliei)
Matei: La întoarcerea de la mormânt a femeilor
Ioan: Simon-Petru și încă un ucenic văd cu ochii lor la mormânt, după ce au fost chemați de Maria Magdalena
Sunt narațiile acestea reconciliabile? Dacă da, care este răspunsul corect la aceste întrebări?
Trecerea sub preș a acestor inconsecvențe se face, de regulă, prin omisiune sau scuze precum „fiind transmise prin viu grai mult timp, e normal”, „întotdeauna apar inconsecvențe când sunt mai mulți martori”. Eu cred că în acest caz (mai sunt și altele) trebuie foarte multe scuze, iar poveștile sunt ireconciliabile.
Aștept explicațiile creștinilor la toate aceste inconsecvențe, zic eu, ireconciliabile, și, dacă mai găsiți și altele, vă rog să comentați, am să le adaug la listă. Deci, creștini, nu uitați, să nu considerați că doar răspunzând la o singură întrebare ați rezolvat problema (știu că aia cu piatra de la mormânt e cea mai ușoară :-) ) .
Am observat recent, după ce am văzut imaginea lui Chiril al Alexandriei, că sfinții creștini sunt, în general, ilustrați cu fețe de blegi, de oi proaste, iar în cazul bărbaților, de pămpălăi fără testosteron în sânge, practic niște fătălăi. Știu că scopul e să-i arate „umili și smeriți”, dar eu cred că au reușit să-i arate în felul în care ajung toți creștini adevărați, niște cârpe, niște forme flasce fără putrea de a riposta, modelul ideal de sclav.
Luați de analizați singuri și sigur o să-mi dați dreptate (în timp ce vă distrați):
Chiril al Alexandriei - mi-l imaginez sub o ieșire de canalizare de la margine de oraș, așteptând să vină peste el darul ceresc al norocului providențial
Mucenița Cecilia - ziceți voi, nu cere palme fața asta?
Maxim Mărturisitorul - Mărturisesc că nu mai faaaac! Nu mai daaaa nenea, te rog io, că sunt și io un suflet!
Sfântul Vasile Ostrog - Mult Slăvite și Preaînțelpt Tătuc Ceresc, e bine așa? Apropo, de când nu s-a spălat pe cap de stă casca strâmb de pricina frezei?
Daniil Sihastrul - Ăsta parcă joacă leapșa*, numai că asta așteaptă palme-n ceafă în timp ce cerșește-n metrou pentru o biserică-n județul Neamț *aia când ascunzi privirea-n interiorul cotului și te pleznea cineva pe palma cealată expusă pe sub braț
Mucenicul Polieuct - Bă, vezi să nu te tai... deși la fața asta cred că ar fi mai bine
De fapt, ăsta e Sfântul Makey. Păcatul nu e bun, mkay?
Cred că numai mitropoliții și sfinții domnitori au șanse să nu ai fețe de cârpe, și asta, cred, din motive politice evidente.
Cam atât, de restul de distruși pot fi observați și vă puteți bucura de umorul involutar de factură ortodoxă pe minunatul site ortodox la secțiunea sfinți.
Despre profetul Islamului, Mahomed, există multe informații în Hadith, suficiente pentru a ne crea o imagine clară a caracterului și comportamentului acestuia. Caracterului și viața lui nu ar fi importante dacă musulmanii nu l-ar considera omul ideal, cel al cărui exemplu trebuie urmat, și cel ce prin viața lui a legiferat comportamentul musulmanilor.
Am selectat ca surse Sahih Bukhari și Sahih Muslim, care sunt cele mai apreciate și cele considerate cele mai aproape de autenticitate de musulmani și non-musulmani, deopotrivă. Am înțeles că musulmanii shiia nu consideră ca de încredere relatările din partea Aishei, dar nu știu ce surse consideră că sunt veritabile. Dacă aveți asemenea informații, aș vrea să le aud.
Iată cum vedea Mahomed acordul unei fete la căsătorie (nu discut acum despre vârsta fetelor implicate):
Îmi cer scuze anticipat celor ce nu înțeleg engleză, dar nu am găsit hadith-ul în română și nu am avut timp să traduc. Dacă apare cerere, poate o să traduc aceste citate.
Abu Huraira (Allah be pleased with him) reported Allah's Messenger (may peace be upon him) as having said: A woman without a husband (or divorced or a widow) must not be married until she is consulted, and a virgin must not be married until her permission is sought. They asked the Prophet of Allah (may peace be upon him): How her (virgin's) consent can be solicited? He (the Holy Prophet) said: That she keeps silence.
'A'isha (Allah be pleased with her) reported: I asked Allah's Messenger (may peace be upon him) about a virgin whose marriage is solemnised by her guardian, whether it was necessary or not to consult her. Allah's Messerger (may peace be upon him) said: Yes, she must be consulted. 'A'isha reported: I told him that she feels shy, whereupon Allah's Messenger (may peace be upon him) said: Her silence implies her consent.
Narrated Abdur-Rahman bin Yazid and Majammi bin Yazid.
the same ,Hadith above: A man called Khidam married a daughter of his (to somebody) against her consent. 'If you fear that you shall not be able to deal justly with the orphan girls then marry (other) women of your choice.' (4.3) And if somebody says to the guardian (of a woman), "Marry me to so-and-so," and the guardian remained silent or said to him, "What have you got?" And the other said, "I have so much and so much (Mahr)," or kept quiet, and then the guardian said, "I have married her to you," then the marriage is valid (legal). This narration was told by Sahl on the authority of the Prophet
Pe scurt, fata virgină își dă acordul prin tăcere (după o bătaie bună și ceva amenințări acasă, cele mai multe sigur nu crâcnesc), fie e pur și simplu dată de tutorele ei prin tăcere sau prin tocmire, ca pe vaci.
Aștept cu nerăbdare să-mi spună niște femei musulmane cum e mai bine așa și că nu-s deloc tratate ca niște vite și chestia asta e, de fapt, respect față de ele.
"Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!" a spus Justinian Marina, patriarhul României.
Patriarhia Romana considera actiunea lui Gabriel Andreescu prin care cere deconspirarea eventualei calitati de agent sau de colaborator al fostei Securitati a membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane drept "un act inadmisibil de santaj si intimidare a conducerii BOR" [..]
Articole zergo-credice
Comentarii, vorbe rele
