Cautări pe acest blog

Se încarcă...

marți, 4 mai 2010

Ziua Națională a Rugăciunii = Ziua Natională a Încălcării Drepturilor Individuale

Despre ziua națională de rugăciune s-a mai scris imediat după ce au apărut știrile legate de subiect. Au existat și voci politice - liberalul Horea Uioreanu - care s-au exprimat împotriva inițiativei, pe motive destul de clare: e o măsură clar populistă cu efect 0 (chiar că efect 0 :-D ). Am să scriu și eu câteva cuvinte pe aceiași temă.


Autorii inițiativei nu puteau fi decât cavalerii populismului de 2 thebe și ai incompetenței desăvârșite, adică doi parlamentari PDL-iști: senatorul David Gheorghe și deputatul Mircea Lubanovici. Populismul este evident în această inițiativă pentru că urmărește tendința PDL de a încerca să capteze cât mai mult electorat în năvoadele „acțiunilor” sale politice, dar fără a ținti spre un rezultat productiv, real, ci doar printr-o spoială, că doar spoielile-s ieftine, iar munca reală cere efort.


Că tot vorbeam de spoială, să nu vă imaginați că parlamentarii PDL vor să vă odihniți și voi puțin și doresc să declare o nouă zi liberă. Nu, treaba e o spoială 100% pentru că inițiativa spune că ziua respectivă va fi suprapusă peste o duminică și, ultima dată când m-am informat eu, duminica era deja zi liberă în România.

Tot despre spoială vorbind, idea aceasta nici măcar nu e creația autentică a genoflexatorilor PDL, ci a fost copiată din SUA unde a fost deja declarată neconstituțională, înainte ca „inițiativa” populiștilor să plece la drum.


Poate vă întrebați de ce am spus „= Ziua Natională a Încălcării Drepturilor Individuale” în titlu? Simplu. Statul nu are dreptul să se bage în viața personală a individului și să-i dicteze când să se roage sau dacă trebuie să se roage:

Legea nr. 489/2006 Art. 9. – (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.

Iar dacă un individ nu se roagă în ziua de prosternare, ci trage un grătar sau un chef, tribalizarea pe criterii religioase e aproape gata și cremenea conflictului a fost deja „mângâiată”, pentru că în țară există aproximativ 20% habotnici creștini și sigur se va găsi unul care să-l declare pe petrecăreț satan, spion sau trădător de țară pentru că nu face genoflexiuni când vrea parlamentarul Partidului Teocratic Român Democrat Liberal. Dacă religia mea spune că trebuie să fac grătare drept ofrandă zeilor pe care-i venerez și creștinul strică ritualul cu intervenția lui păgână? Pe de altă parte, nu toți credincioșii sunt creștini, deci rugăciunea obligatorie duminica poate chiar contravine propriilor convingeri, chiar dacă religia mea nu e „recunoscută oficial” între cele 18 privilegiate.



Totuși, mă întreb, dacă Dumnezeu există și, presupunând că e conform cu religia creștină, cu o asemenea rugăciune în masă drept „stimulent”, el ar trebui să renunțe la planul lui măreț și să favorizeze România din pricina zilei genoflexiunilor? Sau cum ar trebui să funcționeze chestia asta?


Are careva nevoie de niște Ben Gay pentru genunchi?

4 comentarii:

Me spunea...

"creștinul strică ritualul cu intervenția lui păgână"

Măcar de-ar fi păgână! Dar cred ca păgânul e cel care face grătare-ofrande pentru nişte zei mai de treabă! :P

Mihai spunea...

Dar ce zici de toate sărbătorile de peste an ?
Tot discriminare se numește.

Zergu spunea...

Idea de principiu este că într-un stat laic sărbătorile religioase sunt sărbătorite pe criterii de tradiție și nimeni nu îți impune prin lege să te manifești religios.

mihaela spunea...

Spre surprinderea mea sunt de accord cu tine. Din alte motive, evident (eu nu cred ca o zi de rugaciune (sau mai corect spus genoflexiune :) ) il "obliga" pe Dumnezeu sa favorizeze romania. De altfel este scris in biblie ca rugaciunea celui rau este o uraciune in ochii Domnului (in cazul de fata a celor ipocriti)

Din punctul meu de vedere este de preferat un ateu sincer decat un credincios ipocrit.