Cautări pe acest blog

Se încarcă...

joi, 20 mai 2010

Duminica Cinzecimii, Duminica Mare, Rusaliile sau Pentecost

Motto
Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt [..] FAp 2:3-4

Despre Rusalii creștinii spun:
Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numita in popor si Duminica mare, este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli.

Sărbătoarea numită Rusalii sau Pentecost este plasată calendaristic la 50 de zile de la Paște, dar slujba corespunzătoare se face duminica.

Mulți creștini probabil nu știu că și această sărbătoare, ca și Vinerea Mare, este de origine iudaică, „la care Cincizecimea era si sarbatoarea premitiilor din flori si fructe” fiind menționată chiar în Vechiul Testament ca o sărbătoare în special agricolă, „în care se oferă pârgă din roadele pământului (Ex 23, 16; Num 28, 26; Lv 23, 16), numită şi "Sărbătoarea săptămânilor" (Ex 34, 22; Lv 23, 15).

E foarte interesant cum Satana a lucrat ca toate sărbătorile creștine importante să pice în aceleași zile cu sărbători iudaice sau păgâne care le predatează pe cele creștine, dar n-o să discutăm despre asta acum, ci despre lucrurile mai ciudate, de cele care frizează nebunia și despre autohipnoza în grup.

Biblia (FAp 2) spune povestea coborârii Sfântului Duh peste 12 apostoli într-o configurație puțin schimbată, după ce Iuda murise în mod inconsecvent: o dată spânzurat - Matei 27:5 și altă dată căzut în cap de pe o stâncă și rupt pe la mijloc cu măruntaiele scurse din el FAp 1:18; poate de fapt a vrut să se spânzure de picioare aruncându-se în cap și cumva i s-au scurs măruntaiele la impactul cu solul că nu și-a măsurat bine funia. Oricum Iuda ăla era un trădător, nu merită prea multă atenție și bine că a murit, muri-ar Satana să moară! (Doamne A-TOT-PUTERNICULE, de ce nu-l poți omorî?)

Tot în biblie se spune cum că Sfântul Duh ar fi dat cu limbile lui mărețe de foc pe toți apostolii și i-a umplut pe toți cu Sfântul Duh (orice aluzii spurcate sunt opera satanei și doar în inimile voastre păcătoase!).

Apostoli umpluți de revărsarea Sfântului Duh

Apoi Duhul Sfânt, în măreția lui, i-a învățat imediat și pe loc și pe apostoli să se descurce cu limbile și erau așa de pricepuți cu limbile lor că i-au apreciat mulți oameni din multe popoare:
9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi arabi [..]


Evident că din motive financiare și ca să prostească oamenii, astăzi niște nebuni spun că ei sunt și ei pricepuți în limbi ca apostolii, dar vedeți și voi dacă e așa. Eu abia aștept să vină la mine un sfânt apostol să mă minunez de priceperea lui cu limba, căci de mult m-am gândit la niște lucruri special pentru apostoli și numai ei ar fi în stare să se ridice la nivelul așteptărilor mele. Lucruri arhaice, dar plăcute și cunoscute doar de cei pricepuți.


Asta, zic eu, e nebunie în grup, chiar dacă acei copii sunt nevinovați și probabil îndoctrinați dincolo de posibilitatea de a fi recuperabili.

Sunt multe secte cele care se autoproclamă penticostali, deci umpluți de Sfântul Duh, iar eu cred că-s plini de ceva, dar sigur nu e nici un sfânt, nici măcar vreun duh sau fantomă. Cred că e vorba de sfânta minciună și sfânta psihoză de masă.

Dacă ar fi cum zic ei, cuprinderea de Sfântul Duh ar fi foarte amuzantă și ar seamăna cu o ieșire la un club cu muzică house sau așa ceva, dar nu este, convingeți-vă și voi!.



Dar să nu uităm cât de importantă e această sărbătoare creștină! Religia iubirii îşi arată chipul adevărat în tradițiile care însoțeau sărbătoarea: sclavii nu mai munceau, la fel ca și astăzi, când de Rusalii avem zi liberă!

E numarata si in Constitutiile Apostolice, printre sarbatorile in care sclavii se cuvine sa fie eliberati de muncile obisnuite.
Vă dați seama cât de mărinimoși sunt creștinii? Sclavii au liber în această minunată zi!

Toleranța cu caracter unic al creștinismului se vede în bucuria chiar cu de-a sila pentru păgâni și cei ce vor să-şi trăiască viețile de necreștini:

[..]erau interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. Se impodobeau casele, in semn de bucurie, cu flori si ramuri verzi, indeosebi de nuc sau de tei, asa cum se face pana azi, obicei mostenit de la evrei, la care Cincizecimea era si sarbatoarea premitiilor din flori si fructe.


Cu toate astea, sunt anumite secte creștine care se bucură și cântă într-un mod decent, ba chiar plăcut, nu că asta ar dovedi altceva decât că sunt în stare să cânte decent și că e psihoză de masă oarbă, din moment ce spun aberații de genul „spălați în sângele lui Cristos”, „mai euforic decât un drog”, „milioane au venit, alte milioane vor veni”...





Fără nici o conexiune cu subiectul articolului, nu uitați că astăzi, 20 mai, este Ziua în care toată lumea în desenează pe Mohamed (Everybody Draw Muhammad Day). Ca idei de inspirație, vă pot recomanda versetele din Coran care instigă la terorism, sunt intolerante față de alte religii, sau denigrează femeile. La desene multe!


Actualizare: TLP a scris despre originile păgâne ale sărbătorii numită Rusalii.

44 comentarii:

Anonim spunea...

Habar nu ai despre crestinism :)

Citeste asta

http://www.librarie.net/carti/151658/Iisus-fiul-Daciei

Zergu spunea...

@Anonim: Hahaha. Ce faci amice, îmi recomanzi propagandă protocronistă? Doar nu ești atât de naiv încât să crezi așa ceva. De fapt stai, că ești credul/credincios.

Anonim spunea...

LOL, nene, lol. Gizas, fiul Daciei? Ce minte bolnava a mai scornit asta? Stii faza cu sula si prefectura? Exact acelasi lucru se poate spune despre el si Dacia. Hai, pa si continua sa crezi in fantome!

Tanuki spunea...

e varianta romaneasca de mormonism. Mormonii zic ca Iisus a venit in america si s-a luptat cu indienii, astia zic ca Iisus e daca care vorbea romana. TROLOLOLOL

Zergu spunea...

Niște deosebiți „creștinii ăștia de 2000 de ani”. Ăștia nici măcar n-au habar când s-a născut Cristos, da' au tupeul să spună că e „fiul Daciei”. Au sărit peste etapa de a demonstra că a existat măcar ca personaj istoric individul și acum îl făcură frate cu Burebista.

Anonim spunea...

bum

Anonim spunea...

Crestinismul nu e ceea ce poate deforma orice idiot din el.

Zergu spunea...

@primul Anonim: foarte inteligent comentariu...

@al doilea Anonim: Argumentația ta este falsă. Vezi aici de ce: http://www.youtube.com/watch?v=ZWRUV35VIFg

Anonim spunea...

Crestinismul este o conceptie de viata,este stilul de viata a lui Iisus,conceptie pe care nu a zdruncinat-o nimic din cele ce s-au petrecut impotriva crestinismului,vreme de 2000 de ani.Toate celelalte intelegeri ale lumii s-au invechit si s-au stins.Singur crestinismul este mereu nou,mereu divin.Acesta-i paradoxul:Crestinismul reinvie invers proportional cu incercarile de al stinge.

Anonim spunea...

Anonimule, aiurezi in stil mare. Da' mare de tot! Traiesti intr-o lume paralela, nene! Continua sa visezi cu ochii deschisi, face bine la spirit!

Anonim spunea...

Vreti voi sa scoateti crestinismul din scolii dar oricate veti face si oricat veti incerca de crestinism si de Iisus nu puteti scapa,Iisus S-a tesut destinului omenesc iar omul trebuie sa DECIDA ce face cu Iisus,si chiar daca Il injurati sau numai pronuntandui numele nu conteza de imprejurare sau aspect Il MARTURISITI.Aceasta este ratiunea ascunsa a POVIDENTEI:toata lumea este ispitita sa se ciocneasca de Iisus.

Anonim spunea...

Hai,ma, paranoico-schizoidule, ca esti plictisitor, nu mai face spume, ca le faci degeaba! N-o sa aveti castig de cauza niciodata, du-te si sterge-te la gura!

Zergu spunea...

@Anonimul de la poziția 9 (primul după ultimul meu comentariu): Ești cam nesigur de concepția ta de viață de nu poți să o aperi fără să dai tot felul de epitete absolutiste (nu a zdruncinat-o nimic)?

Calmează-te și înainte demonstrează cu acte extrabiblice și contemporane erei că e existat personajul istoric Cristos. Apoi, dacă, printr-o minune[sic] demonstrezi asta, îți urez succes să demonstrezi cu dovezi extrabiblice contemporane erai măcar o minune d-aia da' lu' Mântuitorul Mântuitor Pleonastic. După astea, poate mai vorbim. Până atunci, nici măcar n-avem ce zgudui că nu există nimic clădit, e doar o grămadă de minciuni împachetată într-o grămadă de halucinații în grup.

@Anonimul cu "creștinismul în școli": Eu vorbesc mai des despre Albă ca Zăpada, deci o mărturisesc pe Albă ca Zăpada. Și vezi că ți-a luat-o mintea razna de la atâta religie. Vezi să nu devii violent în "numele lui Dumnezeu".

Anonim spunea...

Nu vad de ce sa ma calmez pentru-ca nu sunt nervos sau indignat pe nici un ateu,dimpotriva eu cred ca majoritate oamenilor "inteligenti"sau (cu mai multa scoala mai pe romaneste)sunt atei,prin urmare din punctul meu de vedere ateei imi par oameni destepti,acum gata cu lingusela ca deja e prea mult.Nu pot sa aduc dovezi extrabiblice unor ateei deoarece un ateu nu va crede niciodata,pe langa asta le va si contesta mereu.Sper sa nu fiu rau,Zergule daca de Alba ca Zapada iti place mai mult atunci ar fi bine sa-ti cresti copiii dupa invataturile Albei ca Zapada sa o dai pe ea exemlu de viata nu pe Iisus Hristos.Acestea fiind spuse paranoico-schizoidul va spune:Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeusi si ca Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut,voi cine stie?

Zergu spunea...

@ultimul Anonim: Nu poți să aduci dovezi pentru că nu există. Faptul că ceea ce tu consideri dovadă extrabiblică (în sensul de non-creștină, deci neinteresată în propagarea creștinismului) nu e considerat o dovadă validă ar putea să-ți indice că nu faci bine ceva când evaluezi veridicitatea unei dovezi și ce dovedește ea.

Hai să-ți dau un exemplu: Chiar dacă, prin absurd se dovedește că există măcar un (dumne)zeu, asta nu face creștinismul sau orice altă religie valide sau adevărate. Te las pe tine să te lămurești de ce o religie cu toată dogma ei trebuie dovedită separat, chiar dacă existența unui (dumne)zeu ar fi dovedită.

Zergu spunea...

@ultimul Anonim: Măcar în Albă ca Zăpada personajul responsabil de rău e pedepsit, nu ca în poveștile imbecile din biblie unde responsabilitatea e tratată ca o ciumă și țapul ispășitor e metoda preferată.

Vezi: blamarea omului pentru incompetența zeului, blamarea omului pentru că nu cunoșteau diferența dintre bine și rău când zeul incompetent nu dotase omul cu capacitatea de a cunoaște această diferență, „rezolvarea” crimelor cu autor necunoscut prin omorârea unui animal nevinovat, omorârea tuturor speciilor de plante și animale pentru presupusa vină a oamenilor, zeul sacrifică o parte din el însuși pentru el însuși pentru a lua „vina” oamenilor de a fi așa cum i-a făcut zeul incompetent.

Anonimule, zeul tău preferat nu uită și nici nu ține minte nimic pentru că nu există, iar pariul lui Pascal este cel mai prost motiv inventat vreodată pentru a motiva credința:

http://www.youtube.com/watch?v=fZpJ7yUPwdU

Anonim spunea...

Mintea care cugeta ca nu exista Dumnezeu cade in propria sa sentinta:va trebui sa se tagaduiasca si pe sine.Caci a lupta din toate puterile impotriva a ceva ce nu exista(dupa cum sustii),dovedeste nebunia acestei lupte;dovedeste non-sensul,absurdulei,si prin urmare,si amintii care o duce.

Zergu spunea...

Mintea care cugeta ca nu exista Dumnezeu cade in propria sa sentinta:va trebui sa se tagaduiasca si pe sine.

De unde până unde a nu crede ca există (dumne)zei duce la solipsism?

Caci a lupta din toate puterile impotriva a ceva ce nu exista(dupa cum sustii),dovedeste nebunia acestei lupte;dovedeste non-sensul,absurdulei,si prin urmare,si amintii care o duce.

De vorba aia „Eu n-am nimic cu Dumnezeu, fanii lui sunt cei pe care nu pot să-i suport” o știi?

Anonim spunea...

Aha,atunci nu esti ateu,daca crezi intr-un Creator(Zeu,Dumnezeu sau ce o fi El)

Zergu spunea...

@Anonim: Păi nu cred, nu mai încerca să mă bagi pe mine în oala voastră (de deliranți în grup) ca să te simți tu mai bine. Ironic, tocmai te-ai comportat ca un fan insuportabil al lui Dumnezeu (Ho! Ho! Ho! Forța zeul! Forța zeul! Ho! Ho! Ho!): total irațional, orb și surd la ceea ce ți se spune clar.

Zergu spunea...

@Anonim: Încă ceva, observ că nu ai răspuns la întrebarea referitoare la solipsismul pretins că ar decurge din necredință, ci ai preferat să ignori chestia asta și să „muți ținta mai departe”. Dacă nu vei răspunde în următorul mesaj la întrebarea aia, am să consider că ai mințit și că vorbește gura fără cap.

Anonim spunea...

Ti-am spus eu ca majoritatea oamenilor destepti sunt atei!Ma fortezi sa raspund la o intrebare la care nu pot sa iti dau decat un raspuns propriu.Personal cred ca cei care resping Creatorul sau resping ideea unui Creator sunt oameni solipsismi.

Zergu spunea...

Ma fortezi sa raspund la o intrebare la care nu pot sa iti dau decat un raspuns propriu.Personal cred ca cei care resping Creatorul sau resping ideea unui Creator sunt oameni solipsismi.

Aaa, deci nu ai nici un fel de raționament, doar așa crezi tu. Ei bine află că realitatea obiectivă nu se schimbă pentru că așa crezi tu. Și dacă tot am vorbit despre realitatea obiectivă, îți dai seama, dacă ai puțina minte și onestitate intelectuală, că nu-s solipsist deloc. Din contră, solipsismul mi se pare cel mai stupid și impractic curent de gândire inventat vreodată.

Solipsismul nu aduce nici un beneficiu, nu e util la nimic, e doar idee la fel de probată de dovezi ca (dumne)zeul tău.

Anonim spunea...

Eu cred despre ateei ceea ce vreau eu,cum crezi si tu despre crestini ceea ce vrei tu.Dupa mine ateismul este o infirmitate,o monstruozitate si o eroare fundamentala a naturii umane.Dumnezeu se releveaza pe sine in creatie,cercetand creatia oricat de minutios,nu Il vei gasi pe Dumnezeu mai mult decat ai putea gasi sufletul cercetand trupul.Realitatea este cladita pe idei,ganduri,ceea ce gandesti acum pui in practica mai tarziu,astai realitatea ta,a mea a tuturor oamenilor.Alaturi de Iisus cladesti o realitate mai buna.

Zergu spunea...

@Anonim: Am înțeles. După ce m-ai acuzat pe mine (că-s ateu) de solipsism, acum o dai tu în solipsism cu „realitatea mea”. Bravo.

Reușești să te contrazici în câteva cuvinte:

Dumnezeu se releveaza pe sine in creatie,cercetand creatia oricat de minutios,nu Il vei gasi pe Dumnezeu mai mult decat ai putea gasi sufletul cercetand trupul.

Deci dacă mă uit la creație o să-l văd pe zeu, dar n-am să-l găsesc mai mult decât aș găsi sufletul la cercetarea trupului.

Curat gândire magică, n-am ce zice.


Anonimule, dacă te pun să găsești sare într-un kilogram de zahăr pur, ai să găsești sare? Nu. De-aia nu-l găsim nici pe zeul tău, pentru că e doar în imaginația voastră, n-are nimic de a face cu realitatea obiectivă.

Apropo, am ajuns împreună la concluzia că treaba cu solipsismul e doar o părere de-a ta fără nici un fundament în realitate și, mai mult, se pare că tu suferi de solipsism că tot apelezi la formulări de genul „realitatea ta”, când realitatea e doar una, aia obiectivă care nu depinde de nimeni și care nu se încheie nici când îți dai duhul[sic].

Anonim spunea...

Unde dai si unde crapa,ce iti spun eu si ce deduci tu,defapt de carma mintii atarna incotro pornim si unde ajungem.Tu nu ai nevoie de dovezi ca exista Dumnezeu pentru-ca tu le sti pe toate,le intelegi si le interpretezi cum vrei tu.

Zergu spunea...

@Anonim: Anonimule, ceea ce deduc eu e rezultatul direct și imediat a ceea ce spui tu.

Unde dai si unde crapa,ce iti spun eu si ce deduci tu,defapt de carma mintii atarna incotro pornim si unde ajungem.

Chestia asta poate fi categorisită drept „deepity”, adică ceva ce sună a f profund, dar, de fapt, e o simplă elucubrație fără nici un sens și/sau valoare.

Tu nu ai nevoie de dovezi ca exista Dumnezeu pentru-ca tu le sti pe toate,le intelegi si le interpretezi cum vrei tu.

Eu am nevoie de dovezi că există (Dumne)zeuul tău pentru că așa funcționăm toți în legatură cu orice altceva (deși unii sunt mai creduli și pub botu' la orice), avem nevoie de dovezi care demonstrează că un lucru e adevărat, înainte de a-l considera adevărat. Bine, eu nu-s la fel de credul ca tine și nu consider că dacă o gloată crede ceva, trebuie cred și eu.

Zergu spunea...

@Anonim: Dacă eu îți spun că am mâncat la micul dejun o omletă, mă crezi, nu? Că doar e plauzibil.

Dar dacă îți spun că am mâncat la micul dejun o omletă care mi-a fost servită de o extraterestră într-un bar de pe orbita lui Saturn în timp ce pe Terra timpul stătea în loc? Probabil că nu.

Ei bine, zeul tău, deși nu l-ai definit, bănuiesc că se înscrie în aceleași linii mari, late și absurde probate de nimic concret (nu, biblia nu e o probă cât timp nu dovedești că 1. zeul există și 2. că el a scris direct sau indirect cărțuloaia aia abjectă).

Anonim spunea...

Ce te face sa crezi ca vreau sa-ti duc dovezi in legatura cu existenta Lui Dumnezeu?(nu al meu, pentru-ca e acelasi pentru toti,numai Unul este)Ti-am mai spus,tu nu ai nevoie de dovezi, pentru-ca orice dovada ti-ar aduce cineva mereu ai s-o contrazici si mereu ai s-o interpretezi cum vrei tu,defapt si daca l-ai vedea pe Dumnezeu tot n-ai crede ca e El,cred ca si daca l-ai vedea si ai sta de vorba cu El l-ai contrazice si contesta mereu.Nu sunt in masura sa iti bag ceva pe gat,defapt nici nu vreau,iti scriu doar pentu a-mi sustine punctul de vedere al meu asupra Creatorului,nu pentru a te face pe tine sa crezi(in religia din care fac parte e considerat pacat sa vorbesc urat cu un semen,ce sa fac imi asum raspunderea).Oricum nu prea inteleg din scuipaturile de pe acest blog ceea ce vrei tu sa sustii.

Zergu spunea...

@Anonim (29): Dacă nu ești aici să aduci dovezi, poți să pleci. Eu chiar aștept dovezi, dar faptul că tu nu le dai (și nici un alt credincios nu le dă), arată adevărata motivație din spatele faptului că nu le oferi: nu există dovezi pentru că nici zeul tău imaginat nu există.

Restul sunt raționalizări menite să te minți tu singur că ceea ce crezi este justificat când nu este, de fapt. Asta vrei tu să spui de fapt când spui că „îți susții punctul de vedere”.

Lucrurile stau simplu, nu putem amândoi să avem dreptate. Fie eu n-am dreptate și dovezile ar trebui să arate asta, deci n-ar trebui să aveți probleme să dovediți că există zeul vostru, fie am dreptate și, practic, este imposibil să găsești dovezi și singura ta poziție e sa țipi și să spui că așa crezi tu, ncă nu are sens să aduci dovezi și tot felul de raționalizări de doi bani.

Până una-alta, nici măcar n-aveți dovezi extrabiblice contemporane erei în favoarea demonstrării existenței personajului Ieșua dpdv strict istoric, ca să nu mai vorbim de dovezi istorice extrabiblice contemporane erei pentru minuni.

Ioana spunea...

Eu nu prea inteleg de ce atata inversunare din partea unora in apararea punctului lor de vedere.

Daca unii dintre anonimi tin atat de mult sa arate ca credinta lor e adevarata, de ce nu o faceti cu argumente mai solide? Citatele din biblie nu prea merg, ca doar vedeti ca majoritatea sunt cunoscute deja si nu mai impresioneaza asa de mult.


Din ce vad eu, doar credinta personala se vehiculeaza ca argument, dar cum exista mai mult de o religie, exista mai mult decat o credinta: de ce credinta in dumnezeul biblic ar fi 'cea mai adevarata'?

Aduceti dovezi in sprijinul punctului vostru de vedere, daca se poate sa fiti politicosi e si mai bine, si nu in ultimul rand intrebati-va 'de vreau neaparat sa zic ceva despre X sau Y/care-i scopul interventiei mele', sunt sigura ca o sa vedeti mai clar finalitatea comentariilor vostre.

Eu sunt profa de felul meu si ce am zis mai inainte sunt criterii majore de evaluare a oricarei interventii (orale sau in scris): de ce chestiile pe care ar trebui sa le invatam in liceu se pierd pe masura trecerii timpului? Sunt la fel de valabile la o lucrare de control, la un test international sau la purtatul unei discutii civilizate.

Sfatosenia exagerata e o deformare profesionala, da' pe bune ca se prind mai multe ce vreti voi cu miere decat cu otet :)

Zergu spunea...

@Ioana: Să înțeleg că ești atee? CUUUM ATEE? CORUPI MINȚILE COPIILOR! Ar trebui să fii dată afară din învățământ! :D

Glumesc.

Sunt de acord cu ce ai spus. Foarte clară exprimarea. (deformare profesională? :-) )

Ioana spunea...

Oscilez, oscilez, de aia cer argumente, ca sa vad cum sta treaba si intr-o parte si in alta.

Is profa de engleza in Franta, unde religia nu are ce cauta in scoala :) Daca ma prezint cu 'semne exterioare religioase ostentatorii', atunci numai ma pot da afara...

Din cate vad eu, daca cei care apara cu atata ardoare credinta lor (desi din pacate de multe ori nu e prea clar care credinta in care dumnezeu) ar avea aceeasi dedicare si in alte domenii, ar fi super: cum ar fi sa vezi pe cineva ca se lupta cu indarjirea asta impotriva coruptiei, sau pentru drepturi egale pentru fiecare individ...Imagine, vorba aia

Anonim spunea...

Mai oameni buni,daca va povestesc o intamplare din viata mea ati crede?Normal ca nu,doar i-am povestit si unui popa si a spus ca mint.Voi ati crede?

Zergu spunea...

@Ioana: Da, problema e că religia tinde să facă omul să vadă lumea în alb și negru, iar ceea ce n-are de-a face cu credința, e pur și simplu neinteresant.

@Anonim: Ce spui este dovadă anecdotică. Depinde de ce spui, chestia e că înainte de supranatural, ai foarte multe alte posibile cauze pentru ceea ce mulți consideră inexplicabil.

Sincer, vreau să văd ce povestire ai, dar înainte de asta, te-aș invita să citești articolul ăsta:

http://zergu-si-credinta.blogspot.com/2010/04/m-am-gandit-bine-si-nu-exista-o.html

Anonim spunea...

Ceea ce as vrea sa-ti povestesc nu are legatura cu linkul pe care mi l-ai dat.Iti povestesc o intamplare dar nu as vrea sa o publici,as vrea sa o citesti si sa n-o publici,daca se poate?

Zergu spunea...

@Anonim: Poți să îmi trimiți mail sau să comentezi pe blog. Dacă nu vrei să fie publicat, atunci, brusc, interesul meu scade pentru că prefer să nu am surprize de genul că „i-am trimis mesaj privat, a fost de acord cu mine și acum neagă” și vreau să vadă clar și alții ce este considerat drept argument de credincioși și de ce nu sunt, de cele mai multe (mereu?) ori, argumente valide.

Secretoșenia asta mă duce cu gândul la prozelitism.

Dacă după ce ai luat în vedere aceste obiecții decizi să-mi trimiți întâmplarea și vrei să fie privată, o poți face și te rog să menționezi din nou dacă vrei să fie publică. Am să-ți respect dorința.

Anonim spunea...

Bine mai omule,hai ca va povestesc intamplarea,voi credeti ce vreti eu va povestesc ce am vazut.Cand eram mic(in jur de 6,7 ani)am fost la tara la bunici.Acolo ma jucam cu o verisoara de-a mea prin curte.La un moment dat ea s-a uitat spre cer(afara era ziua,cerul era senin doar razleti nori albi).Lang un nor era un "om" sau ca un "om","omul'acela statea pe un tron sau scaun dar parea mai mult a tron,iar cap nu avea,in locul capului avea un cerc care se tot schimba,cand in cerc cand in triunghi,"omul"nu pot sa spun ca era din nor sau ca norul era transformat in "om",era putin transparent sau mai bine spus era alb dar nu ca albul norului,diferit.In fine,ea la vazut prima,mi l-a aratat si mie,nu stiu exact cat nea-am uitat la acel "om",cred ca in jur de un minut.La un moment dat ii spun sa o cheme si pe bunica din casa,eu ramanad afara uitandu-ma la acel"om"care ii schimba "capul"din cerc in triunchi si invers.Bunica na vrut sa iasa cand a chemat-o verisoara mea,asa ca am fugit eu sa o chem.Cand am chemat-o eu si a ajuns bunica afara din casa in curte,acel"om"a disparut.Bunica ar fi crezut ce am vazut si nu prea,ceilalti din familie la fel.Oricum nu prea i-am dat importanta pentru-ca eram prea mici sa gandim macar ce am vazut.Ceea ce ti-am povestit nu este o inventie de-a mea,sau o inventie copilareasca,penru-ca la varsta aceea nu puteam debita din capul nostru asa ceva.Cum va expilcati domnilor?

Zergu spunea...

@Anonim (38): „pareidolie, uitat pre mult în soare, iluzii optice”, cam așa îmi explic.

Ioana spunea...

Uite pentru anonimul (38) un site si un articol care cred ca explica destul de bine si pas cu pas 'minunile' lui dumnezeu: http://whywontgodhealamputees.com/god5.htm. (cam lung e drept, dar poti sa il parcurgi repede si in diagonala, e foarte clar)

De la 'demonstratia' din articol poti sa deduci si ca aceste 'viziuni' pe care le au unii oameni au loc intotdeauna in situatii de ambiguitate, si intotdeauna se preteaza la mai mult de o singura explicatie, cea 'supranaturala'.

Ca fapt divers: am vazut o data la televizor un gag facut de canadieni, din seria Just for Laughs, in care un tip se opreste pe un trotuar si incepe sa se uite in sus agitand din maini si spunand ca vede un OZN in cer. Cred ca iti dai seama care e urmarea: destul de multe persoane s-au oprit alaturi de el si se uitau in sus, jurand ca vad OZN-ul respectiv. Autosugestia e lucru mare, nu cred ca trebuie subestimata.

Anonim spunea...

In explicatia lui Zergu se poate a fi iluzie optica,in explicatia ta Ioana nu poate fii vorba de autosugestie deoarece ambii aveam in jur de 6,7ani nu puteam inventa asa ceva la anii aia,dupa cum iti spuneam nu putea sa ne debiteze capu o asemenea imagine sau inventie,daca crezi ca e inventie.Ceea ce ma pune pe ganduri este faptul ca ceea ce am vazut pe la 6 ani este reprezentat de o anumita religie(nu vreau sa dau nume).Nu vreau sa va bag pe gat ca ceea ce am vazut e adevarat,am vrut si vreau o epxplicatie stiintifica,nu neaparat ca explicatia stiintifica ma va ajuta cu ceva,pentu-ca eu tot am sa cred ceea ce am vazut.

Zergu spunea...

@Anonim: Ai fi surprins ce chestii reușim să reținem subconștient. O posibilă explicație ți-am dat.

Eu votez pe pareidolie combinată cu iluzie optică și poate puțin uitat în soare. Petele (imaginile false) ce pot apărea la orbirea temporară sunt similare la două persoane diferite dacă au orbit în mod identic, iar cum voi va uitați la aceiași imagine (același cer), e foarte posibil sa fi avut iluzii optice similare ghidate de imaginile pareidolice pe care probabil le formau norii. Adu-ți aminte cum vezi „stele verzi” după ce ții mult timp ochii strânși tare, sau treci de la lumină la întuneric (sau invers).

Explicația științifică exactă nu poate dată pentru că nu lucrăm cu niște date/mostre concrete, ci cu amintiri din copilărie (la propriu), deci mai greu.


Am o întrebare legată de imagine, este o imagine dintr-o religie despre care auziseși deja sau îți era cel puțin familiară, nu? Chiar dacă nu, imagini familiare precum oameni, obiecte familiare, etc, pot părea în urma unor post-dicții imagini „familiare”. Adică, cu trecerea timpului începi să te convingi că imaginea X semăna cu ceva ce ai aflat recent (Y), deși,la momentul observării lui X ai fi fost în stare să negi asta, dacă ai fi văzut Y chiar atunci.

Ideea e că în timp oamenii alterează ceea ce cred că știu și, deși nu ne dăm seama, propriile noastre afirmații, imagini, declarații se schimbă la foarte multe persoane.

Anonim spunea...

Iti multumesc pentu sinceritatea cu care abordezi acest subiect.Acest subiect nu este un subiect sanatos de gandire,"imbolnaveste"mintea prin asociatii de idei.

Alexandra spunea...

Fără nici un fel de miștocăreală, pot înțelege foarte ușor cît de impresionantă și de vie trebuie să fi fost experiența comentatorului anonim de la #38.

Pentru că rememorez și eu un fenomen dintr-ăsta care m-a zguduit puternic în copilărie. Eram convinsă că într-o zi (aveam mai puțin de șapte ani) am văzut un om solid și înveșmîntat în negru din cap pînă în picioare, cu o mască neagră pe față și care nu avea decît două găuri în dreptul ochilor. Iar ochii erau lipsiți de iris și pupile – erau doi globi albi și goi, care mă fixau cu ostilitate și cu răceală. Am înghețat în loc preț de vreo cîteva secunde (era la vreo 20 de metri de mine și nimeni nu părea să îl vadă), însă atunci cînd a început să își mijească ochii am crezut că vrea să se îndrepte spre mine, așa că m-am năpustit înspre scara blocului, am zburat pe trepte și, ajunsă în casă, nu am povestit nimănui nimic, decît după cîțiva ani.

Nici acum nu aș admite cu ușurință că poate am visat, pentru că memoria acelei „chestii” îmi este mai vie decît orice vis pe care l-am avut vreodată.

Nu mă certase, bătuse sau amenințase nimeni, nu mă bătuse soarele în cap, nu eram obosită, nici bolnavă, taică-meu încă nu începuse să mă lase să mă uit la filme de groază, nu citisem și nici nu auzisem nimic similar, iar în general eram un copil vesel, fără plăsmuiri de-astea macabre.

...Așa că nu îmi rămîne decît să admit că la un moment dat simțurile și imaginația mi-au jucat un renghi și am avut, o singură dată, o halucinație.

(E fabulos – pun pariu că și drogații își argumentează într-un mod similar trăirile.)