Cautări pe acest blog

duminică, 17 octombrie 2010

Religia în școli - Orele de „religie” sunt ore de îndoctrinare

Vă mai aduceți aminte de clipul cu „olimpiada la religie” pe care l-am publicat cu ceva timp în urmă? Ce am vrut să subliniez acolo e că la orele ălea e vorba de îndoctrinare.

Acum, după ce am văzut articolul Profului de religie, în special citatul de la sfârșit, mi-am dat seama că ăștia nici măcar nu se ascund. Cum sunt sceptic din fire, m-am dus la sursă să verific veridicitatea citatului. Am constat că Profu' nu a mințit și am decis să citez un pic mai mult decât el:

Trebuie făcută însă, de la început, o precizare: profesorul de Religie este membru al Bisericii. De aceea, el trebuie să menţină continuu legătura cu Biserica, atât prin participarea la sfintele slujbe, cât şi prin păstrarea şi transmiterea neschimbată a învăţăturilor Bisericii. Astfel, şcoala în care acesta se află devine nu doar spaţiu strict didactic sau un loc de muncă, ci şi unul misionar.

În acest sens, misiunea profesorului de Religie este aceea de a contribui la zidirea Bisericii celei luptătoare şi de a împlini porunca propovăduirii, dată de Mântuitorul sfinţilor Apostoli, având în vedere că „obiectivul general al disciplinei Religie constă în formarea personalităţii în concordanţă cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase în structurarea de atitudini moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii” (Nota de Prezentare a Programei de Religie – cultul ortodox pentru clasa a IX-a).

Ca membru al Bisericii profesorul devine, într-un fel, purtător de cuvânt al acesteia în şcoală.

[...]Relaţia dintre profesorul de Religie şi Biserică, prin preot, trebuie să fie una foarte strânsă, având în vedere faptul că amândoi au datoria de a împlini misiunea propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu.

Astfel, profesorul de Religie trebuie să poată fi socotit un model de comportament de către toţi oamenii (mai ales de către elevii săi) şi să se implice în ceea ce înseamnă viaţa Bisericii, să fie un creştin autentic, pentru ca ceea ce spune în faţa elevilor să poată aduce roade duhovniceşti în vieţile acestora, având grijă ca ceea ce zideşte în inimile lor să dureze. El trebuie să nu uite că are drept misiune întărirea credinţei şi formarea unor credincioşi.


Pun, pentru comparație, un citat dintr-o recomandare a UE in ceea ce priveste orele de religie:

[..] scopul acestei educaţii să fie acela de a le permite elevilor să descopere religiile practicate în ţările lor şi în cele învecinate, de a-i face să înţeleagă că fiecare are acelaşi drept de a crede că religia lui reprezintă „adevărata credinţă” şi că alţi oameni nu sunt altfel de fiinţe umane datorită faptului că au o altă religie sau nu au nici una
Același text apare într-o notiță introdusă de mine în clip pentru comparație cu ceea ce spune naratoarea și ce spune profesoara de religie în clip începând cu minutul 0:50.

Opriți îndoctrinarea religioasă în școli!

9 comentarii:

silviubogan spunea...

Oare când va da cineva în judecată această instituție oribilă (Biserica) pentru crimă împotriva omenirii..?.. Cred că îndoctrinarea din școli este unul din punctele ei de rezistență.

onebluebutterfly spunea...

E trist...

Anonim spunea...

Omul vine pe lume într-o familie. Familia face parte din societate. Societatea are o trăsătură culturală care o definește. Faptul că românii se nasc în familii majoritar ortodoxe, sunt botezați și apoi urmează "îndoctrinarea" întru botezul făcut în deplină cunoștință de cauză de către părinți, nu constituie o crimă, ci nevoia firească de a face parte din societate, de a se integra în ea...

onebluebutterfly spunea...

@anonim
Nu este o crima, doar un lucru trist. Sunt convinsa ca majoritatea parintilor ortodocsi fac ceea ce cred ca e mai bine pentru copiii lor. Dar mi-as dori ca societatea aceea despre care vorbesti sa evolueze putin...

Zergu spunea...

@Anonim: Amice, școala nu e făcută pentru prozelitism religios, ci pentru ca indivizii să învețe să gândească, să aibă un pachet de cunoștințe de bază despre lumea care-i înconjoară, iar în aceste cunoștințe ar trebui să fie și cunoașterea faptului că există și alte religii în afară de cea proprie sau specifică zonei în care trăiește acel individ, iar dpdv al dovezilor în sprijinul pozițiilor lor, cam toate stau la fel de prost (unele stând și mai prost decât altele).

Religia este o trăsătură culturală la fel cum a te îmbrăca sumar e o trăsătură culturală pentru că ceilalți se îmbracă așa, adică nu e ceva internalizat.

Nu pune între ghilimele „îndoctrinarea” pentru că vorbim în sensul real de îndoctrinare:

ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner).

Iar baterea în capetele copiilor a ideilor și poveștilor creștine în mod constant este îndoctrinare.


Botezul este o chestie care trebuie să fie opțiunea individului, nu a părinților. Și dacă unii optează să nu se boteze nu înseamnă în nici un caz că nu-s parte din societate, ci că sunt diferiți și pozițiile lor trebuie respectate în egală măsură.

Faptul că unii sunt bătuți în cap și nu pricep că unii pot să fie diferiți și nu uniformitatea reprezintă integrarea în societate, ci respectul reciproc, nu e un motiv să devii un leming din grupul care merge spre prăpastie.

Zergu spunea...

@Anonim: Și încă ceva, sclavia făcea parte din culturile europenilor în urmă cu ceva timp, faptul că am eliminat acea trăsătură nu înseamnă că nu mai avem cultură, sau trebuie să reintroducem sclavia?

Anonim spunea...

@Zergu
Despre respectul reciproc..... de fapt mie mi se cere mai mult...iubirea necondiționată față de orice făptură(atenție, nu și pt. eventualele fapte iraționale). Odată, dezvăluindu-mi frustrările unui mai mare al Bisericii, cu privire la faptele anticreștine ale unor persoane, am fost întrebat:«De ce urăști?» Se cere un mare efort de a discerne între fapte și persoane astfel încât să nu aibe loc căderea din dragoste....

Anonim spunea...

@Anonim
Frustrarea nu inseamna ura. Eventual poate duce la ea.

Zergu spunea...

@Anonim (7): Dacă ți se cere să respecți pe ceilalți, de ce nu o faci și vrei să bagi religia ta pe gâtul copiilor altora și pe gâtul altora? De ce nu ești de acord cu poziția normală și corectă ca statul să fie neutru față de culte, adică practic așa nu favorizeze pe nimeni?

Și frustrarea ta vine din faptul că ceea ce ți se cere este absurd și inuman, nu ai cum să iubești pe toți, nici măcar nu ai cum să iubești necondiționat. Și nu te amăgi că tu asta faci, ai să păcătuiești spunând o minciună.

La fel cum a spus și anonim (8), nu înseamnă ură, dar așa procedează religia, creează confuzie în percepția realității, întoarce pe dos sensurile și te face să simți rușinat și să te desconsideri pentru că ești om.