Libertatea de exprimare sau cenzura?

Motto

Cei care pot renunță la libertate pentru a obține o siguranță temporara nu merita nici libertate nici siguranță. Benjamin Franklin

Introducere

Libertatea de exprimare este baza dezvoltării oricărei societăți sănătoase. Dacă nu ai dreptul sau mijloacele prin care să critici status quo-ul, consecința directă este înghețarea ideilor și a mentalității sociale. Asta se întâmplă în dictaturi și sisteme de organizare autoritare așa cum a fost comunismul la noi și prin alte părți (Stalin a ucis rivalii politici și ideologici), cum a fost întunecatul Ev Mediu al Inchiziției, așa cum este actualul sistem din Coreea de Nord, așa cum este acum în Arabia Saudită.

Libertatea de exprimare la noi

Ironic, noi, aici în colțul ăsta de Europă, avem libertate de exprimare după aproximativ 50 de ani de cenzură și represiune politică, iar niște cretini care sunt prin Parlament uneltesc la eliminarea libertății de exprimare.

Evident, la inițiative de genul cenzură Biserica Ortodoxă Română se aruncă cu mare elan pionieresc, probabil cu gânduri nostalgice spre „frumosul” Ev Mediu Întunecat când religia a condus Europa.

Reprezentantul Patriarhiei Romane, preotul Vasile Raduca a apreciat ca pentru reglementarea mediului online ar trebui initiata o lege prin care sa fie "epurat limbajul subdezvoltat". Mai mult, el a propus ca Televiziunea Publica sa difuzeze mai multe emisiuni cu teme educative.

"E nevoie de o lege care sa nu urmareasca sanctiunile, ci formarea unor mentalitati ale unor oameni cu adevarat dezvoltati. Nu cred ca educatia se face fara mijloace coercitive", a subliniat reprezentantul Patriarhiei Romane.

Bine că mai sunt oameni cu capul pe umeri care mai opresc unele din inepțiile ăstea, ba chiar o fac în unanimitate. Noi salutăm reacția comisiei de cultură și așteptăm să facă la fel și cu Legea Olguța Cenzuruța sau proiecte similare.

Problema în sine este, de fapt, introducerea unui pretext pentru realizarea cenzurii online și nu numai, pentru că dizidenții și criticii sunt niște obstacole incomode în realizarea mărețelor obiective de îndobitocire, furt și căpătuială a diverselor grupuri de interese. Odată eliminată libertatea de a critica, limita abuzurilor este determinată doar de dorința oamenilor de a fi liberi și curajul de a riposta împotriva abuzului.

Jignirea și alte pretexte

Libertatea de exprimare cuprinde în mod obligatoriu libertatea de a putea jigni pentru că oamenii se simt jigniți din cele mai stupide motive sau false motive.

Nu există dreptul de a nu fi jignit pentru că nimeni nu te obligă să răspunzi la jigniri, sau a te simți jignit. A te simți jignit ține de micimea intelectuală. Și ce dacă a zis că mă-ta e curvă? Este curvă? Probabil că nu, deci, de ce te simți jignit? Știi că nu e. Iar dacă este curvă și tu știi că este, de ce să te simți jignit? Oricum nu ai nici un fel de control real sau responsabilitate asupra ceea ce face alt individ major, deci nu are nici un sens să te simți jignit sau responsabil.




Puțină istorie

Iată o listă de idei și contextul istoric al prezentării lor, pentru a înțelege că punem la bătaie dezvoltarea și progresul pe toate planurile dacă instaurăm cenzura:

• modelul heliocentric al sistemului solar
  • Copernic s-a temut să publice lucrarea sa din cauză că propunea o idee nouă și nepopulară; și-a exprimat temerea în mod delicat prin dedicarea lucrării Papei Paul al III-lea
  • Galileo Galilei a contestat pretențiile biblice că Pământul ar fi fix și a confirmat că modelul heliocentric este cel corect. Drept consecință a fost amenințat de Biserica Catolică și i s-a cerut să-și retragă afirmațiile. A ajuns să trăiască în arest la domiciliu
    
• abolirea sclaviei - Războiul civil american și-a avut originea principală în mișcarea aboliționistă
• egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații - merită menționată Frances Wright care a fost ridiculizată pentru că a îndrăznit să țină discursuri publice
  
• curentul Muthazili din lumea islamică spune că rațiunea e deasupra scripturii din punct de vedere al încrederii în fiecare dintre ele - idea este supusă unui foc permanent de musulmanii ortodocși, deoarece duce la interpretări metaforice ale textelor și modernizare în lumea islamică, deci liberii politico-religioși nu ar mai putea să obțină supunere oarbă a maselor
  

Concluzii

Libertatea de exprimare este atacată constant pentru că în absența ei orice idee poate fi blamată ca blasfemie, ca idee împotriva stării de fapt, ca dizidență sau mai știu eu ce pretext imbecil care nu are nici o bază logică sau în realitate. În felul acesta, orice opoziție în cazul ideilor și inițiativelor imorale sau criminale este distrusă sau facil călcată în picioare, deci doar cei însetați de putere de tip totalitar au interes în suprimarea libertății de exprimare.

Dacă o idee are merit real poate rezista criticii. Doar ideile false sau nesprijinite de nimic au nevoie de posibilitatea de a se apăra prin cuvinte precum „blasfemie”, „dizidență”, „dușman de clasă” sau „uzurpator al mărețelor idealuri” sau chiar persecuția opozanților.

Apelul la tradiție - „așa facem noi și așa am făcut mereu, de ce vii tu să ne critici metodele?” - nu are nimic de a face cu discuția critică onestă. Orice progres de orice fel s-a făcut prin schimbare, prin contestarea stării de fapt, nu prin conservatorism glacial.

Libertatea de exprimare e însăși baza progresului de orice fel. Când dreptul de a critica starea de fapt, când dreptul de a arăta greșelile actualului sistem (indiferent de natura sistemului) este suprimată, consecința directă este regresul sau stagnarea, în cel mai bun caz.

Voltaire a spus:

Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune.

Oricine nu are o asemenea poziție față de libertatea de exprimare nu are adevărul, libertatea, progresul în vedere, ci ar ceda libertăți pentru a-și vedea pusă în aplicare propria viziune asupra lumii. Și să nu uităm motto-ul articolului

Cei care pot renunță la libertate pentru a obține o siguranță temporara nu merita nici libertate nici siguranță.

Autorul este Benjamin Franklin, parte din răsculații și rebelii care au luptat pentru independența Americii de Imperiul Britanic. Ei au criticat și și-au exprimat opinia în ciuda opoziției Coroanei, exprimându-și liber ideile.

Idea de crimă a gândului ar trebui să oripileze pe orice om onest, deci de ce am vrea să legiferăm așa ceva?