Daca ar exista Dumnezeu

Adesea sunt întrebat „De ce crezi că nu există Dumnezeu?” și sunt nevoit de fiecare dată să-i corectez pe cei care mă întreabă că întrebarea corectă este „De ce NU cred că există Dumnezeu?”. Această simplă corecție ajunge să deraieze subiectul discuției și dacă nu opresc discuția la timp, nu mai apuc să discut despre ce e relevant.

Acest articol prezintă o serie de lucruri pe care ar trebui să le vedem dacă ar exista vreun dumnezeu cu diverse caracteristici care sunt presupuse că le-ar avea dumnezeii lor.

Dacă ar exista vreun dumnezeu, atunci ar trebui să vedem anumite lucruri în lume. Astfel, pretenția că există un dumnezeu se transformă într-o afirmație care poate fi indirect testabilă și, prin prisma a ceea ce observăm în urma testelor, reprezintă dovezi pro sau contra ipotezei Dumnezeu.

Așa că, hai să vedem ce ar trebui să observăm, dacă ar exista un dumnezeu care să fie reprezentat în vreo religie (aici consider creștin ortodoxia o religie diferită față de evanghelici, catolicii de greco-catolici, shia diferiți de sunni și ahmadyia etc.) în lume. A se reține, nu vorbesc de dumnezeul creștin neapărat, ci de un dumnezeu oarecare și unde e cazul, voi preciza clar ce fel de restricții se aplică dumnezeului cu pricina.

Dacă ar exista (un) dumnezeu ar trebui ca:

1. țările atee ar trebui să fie nasoale - dacă există un dumnezeu care ajută pe cei ce-l venerează sau cred în el, ateii ar trebui să o ducă cel mai rău; acest lucru nu se întâmplă, ba din contră, țările cu mulți atei tind să o ducă cel mai bine - Suedia, Norvegia, Danemarca, Marea Britanie, Cehia; singurele contra-exemple sunt cele în care există ideologii totalitare politice seculare de stat: Vietnam (comunism), Coreea de Nord (Juche), deci locuri în care gândirea liberă nu este încurajată
   
2. țările creștine (sau cele ce-l reprezintă cel mai corect pe Dumnezeu) ar trebui să fie excelente, raiuri pe Pământ; în fapt, acest lucru nu se întâmplă, ci e tocmai invers, România, o țară în care 87% dintre cetățeni s-au declarat (sau „au fost declarați” de recenzori) ortodocși și restul până 99% au o religie, e un dezastru; la fel și în alte țări religioase, singura excepție pare a fi SUA, care a avut parte de o altă religie, consumerismul pe fondul unei anterioare curse tehnologice cu URSS și a trecerii prin cel de-al doilea război mondial fără pagube pe teritoriu propriu
   
3. rata de îmbolnăvire a celor care sunt credincioși în zeul corect/zeii corecți și în modul corect ar trebui să fie mai mică, pentru că dacă dumnezeul respectiv ascultă de rugăciuni/ritualuri, unii dintre credincioși ar trebui să fie vindecați de dumnezeul corect
4. criminalitatea - în țările credincioase ar trebui să fie criminalitate scăzută, iar dacă sistemul legislativ presupus că e dictat de dumnezeul adevărat e implementat, ar trebui să scadă criminalitatea și să scadă suferința umană; în realitate, țările mai puțin religioase sunt cele mai puțin afectate de criminalitate, iarăși, țări precum Suedia, Olanda, Marea Britanie etc.
5. violurile ar trebui să nu existe în țările dumnezeului existent, nu prin mijloace de genul celor folosite în Arabia Saudită, unde femeia violată care n-are 4 bărbați martori pentru nevinovăția ei e declarată apoi și vinovată de adulter și biciuită bine (sau omorâtă cu pietre)
6. indivizii care sunt 100% seculari și care nu se roagă, doar iau decizii pragmatice fără să aducă ofrande (dumne)zeului (fie că ofranda e timpul individului, animalul lui sau niște vorbe, tot ofrandă este) ar trebui să nu aibă la fel de mult succes în viață ca cei care, în plus față de acțiuni, aduc ofrande; acest lucru nu se întâmplă, neexistând nici o diferență în favoarea rugăcioșilor, ci chiar se observă uneori contrariul, din cei care se roagă, din cauză că pierd timpul aiurea, unii ajung să nu mai aibă rezultate bune sau măcar identice cu secularii
7. presupunând un dumnezeu bun, n-ar trebui să existe copii morți de foame, și în nici un caz n-ar putea să moara zilnic de foame 16000 de copii (6 milioane pe an); din păcate, există atâția copii care mor de foame zilnic și singurii care îi pot ajuta nu sunt pești înmulțiți prin magie din cer (oare în care galaxie o fi domiciliul dumnezeului?), ci sunt oameni deosebiți precum Norman Borlaug, cel mai mare om din istorie (deși fanaticii ar vrea sa moară vreo 2-3 miliarde de oameni pentru că le e frica lor, fanaticilor, de prostia lor)
8. dacă ar exista un (dumne)zeu care ascultă rugăciuni, un anume grup religios ar trebui să fie observabil superior față de altele (conform indicilor sociali și de criminalitate), ceea ce ar indica adevărul orientării lor religioase, dar lucrul acesta nu se observă; din contră, țările mai puțin religioase sunt superioare celor religioase, deci am putea trage concluzia că ateii au modelul corect :-) (vezi zona scandinavă ca exemple)
9. presupunând existența unui (dumne)zeu implicat, ar trebui să existe frecvent și, de ce nu, la cerere, violări ale legilor naturii, și n-ar trebui să existe nici un fel de explicații naturale pentru anomalii; mai mult, n-ar trebui să existe mecanisme în creier care să fie ușor interpretabile ca experiențe religioase (vezi epilepsia lobului temporal, halucinații, god helmet), ci ar trebui să existe o certitudine practică în legătură cu sentimentul religios
10. dacă presupunem un dumnezeu indiferent sau unul sadic, observăm că acesta este singurul consecvent cu ce se întâmplă în jurul nostru, dar se pune întrebarea cum a apărut acest dumnezeu?
11. dacă presupunem un dumnezeu neînșelător, putem trage concluzia că a folosit evoluția ca mecanism de creare a speciilor, ipoteza cum că dovezile evoluției speciilor sunt puse ca încercare înseamnă un dumnezeu înșelător și unul neomniscient
12. dacă presupunem un dumnezeu omniscient, atunci rezultă că NU ar fi folosit o carte pentru a-și transmite mesajul pentru că limbile se schimbă, traducerile sunt inexacte, supuse greșelilor; un dumnezeu omniscient ar fi știut că un mesaj etern nu poate fi cuprins într-o formă care e perisabilă, cel mult ar fi înscris mesajul în lucruri nealterabile și universale precum legile fizicii (Hume, Ingersoll și alții au expus acest argument mult mai bine ca mine...)
13. dacă presupunem un dumnezeu omnipotent, rezultă că Satana ar fi fost distrus instantaneu, scuza cum că Satana este necesar pentru a experimenta binele ca un contrast este ridicolă și presupune inexistența stărilor neutre şi a celor precum orgasmul (care nu are nevoie să existe un anti-orgasm pentru a fi corect perceput); în plus, o asemenea scuză atacă idea de omnipotență
14. majoritatea religiilor de succes descriu un scenariu în care există o Nord Coree celestă în care orice individ trebuie să venereze șeful, altfel suferă consecințe grave; existența Satanei ca egal sau ca putere antagonistă este exact ca bau-baul Goldwin al regimului totalitar din romanul 1984 al lui Orwell; dacă tot vroia să țină Coreea de Nord celestă, cel mult ar fi putut să refuze ca Satana să fie parte din Nord Coreea celestă; dacă Dumnezeu e bun și de aia l-a lăsat să se răzvrătească, atunci nu are cum să-l pedepsească pentru neascultare (n-ar mai fi bun, ci răzbunător); dacă pedeapsa vine la pachet cu răzvrătirea (ca o comparație, copilul care e sfătuit de părinți să nu bage degetele în priză are pedeapsa curentării „la pachet”), atunci dumnezeu are și el constrângeri, deci nu e omnipotent, există alte lucruri care-i sunt superioare
15. dacă ar exista dumnezeul biblic, atunci liliecii ar fi păsări (Lev 11:13,19: „Iata dintre pasari, cele pe care le veti privi ca o uraciune si din care sa nu mancati [..] liliacul.”) și insectele ar avea patru picioare (Lev 11:20-23: „20. Sa priviti ca o uraciune orice taratoare care zboara si umbla pe patru picioare 21. Dar dintre toate taratoarele care zboara si umbla pe patru picioare, sa mancati pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung ca sa poata sari pe pamant. 22. Iata pe care sa le mancati: lacusta, lacusta Solam, lacusta Hargol si lacusta Hagab, dupa soiurile lor 23. Pe toate celelalte taratoare care zboara si care au patru picioare sa le priviti ca o uraciune.” )

Cred că 15 este un număr satisfăcător de lucruri care ar trebui să fie adevărate, dar nu sunt și, indiferent de ce ne dorim noi, realitatea are prostul obicei de a nu se schimba așa, după dorințele fiecăruia. Sau poate nimeni nu-și dorește pace mondială sau măcar să câștige la loto.

---

Actualizare: Se pare că există unii care pot ignora foamea și suferința de dragul de a putea spune imbecilități precum „ateii n-au cum să definească ce e rău și ce e bine”. Pentru asemenea indivizi am considerat că trebuie să răspund cu o simplă imagine însoțită de o întrebare:



În ce situație suferința acestui copil și a altora asemenea lui este bună sau imposibil de definit drept rea?