Cautări pe acest blog

Se încarcă...

joi, 15 iulie 2010

Moralitatea biblică și moralitatea seculară II

Am observat deja că un creștin modern se află într-o poziție foarte delicată în ceea ce privește poziția pe care o are relativ la biblie, dacă o consideră un ghid de moralitate în timpurile în care trăim.

Un creștin sincer cu el însuși nu poate să protesteze că lucrurile imorale despre care am vorbit sunt parte doar din Vechiul Testament. În Noul Testament lucrurile nu s-au schimbat semnificativ în ceea ce privește sclavia și omorârea copiilor neascultători, textele sunt destul de clare, deci defensiva aceasta nu este validă.

Totuși, dacă am accepta că Vechiul Testament nu se mai aplică, asta ar înseamna că nici Decalogul nu ar mai fi valabil, nu? Iarăși o dilemă. Dacă totuși Decalogul este încă valabil, ce ne facem cu pedeapsa cu moartea care ar trebui aplicată pentru munca efectuată în ziua de odihnă?
şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât. Exod 35:2
Creștinii o ignoră, că doar nu vedem oameni omorâți cu pietre pentru munca efectuată în zile de duminică, nu? De ce se întâmplă asta? Deoarece creștinii moderni aplică moralitatea seculară, cea din perspectiva rațională, nu cea biblică. Dacă ar folosi moralitatea biblică, atunci omorârea cu pietre pentru lucru în ziua de duminică ar fi la ordinea zilei pentru că ziua de odihnă este stabilită chiar în Decalog, iar pedeapsa e clar stipulată în același loc.

"Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte. Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu; Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât. Exod :13-15

Trecând peste apologie ieftină cum că Dumnezeu ar omorî pe cei în cauză, tragem concluzia că un creștin sincer este pus într-o dilemă reală. Fie biblia reprezintă un ghid moral care e valabil etern și pedepsele precizate acolo ar trebui aplicate și astăzi, fie biblia nu este un ghid moral demn de secolul XXI. Nu se poate în ambele feluri.

Chiar dacă se încearcă apologia cum că anumite lucruri nu mai sunt de actualitate, trebuie să recunoaștem că nu biblia este cea care oferă discernământul pentru a diferenția între ce se aplică și ce nu, ci rațiunea și maturitatea mentală și morală a epocii în care trăim. Pur și simplu, nu se poate să ai selectiv și chestii valabile și chestii nevalabile pentru că nu mai sunt de actualitate, fără a compromite credibilitatea bibliei ca ghid moral sau de altă natură, deoarece se antrenează cel puțin un factor extern bibliei.


Am sa repet. De ce nu se poate să ai selectiv chestii valabile și chestii depășite? Pentru că pentru a decide ce lucruri din biblie sunt bune și ce nu, se folosește moralitatea seculară, cea fără Dumnezeu, cea pe care o disprețuiesc creștinii atât de mult, deși o folosesc zi de zi. Aceasta e moralitatea erei, o moralitate relativă care e superioară (i)moralității bibliei pentru că are rezultate superioare. Iar moralitatea asta este de fapt filtrul prin care cern creștinii de astăzi textul bibliei și apoi proclamă „biblia e etern valabilă, uite și azi e valabil ce spune”. Nu este adevărat, pentru că ignorați ceea ce nu va convine și judecați textele încă valabile prin ochelarii moralei seculare.


În următorul articol vom vedea cum se poate defini moralitatea pe baze raționale și fără ajutorul vreunei autorități divine.

0 comentarii: