Moralitatea biblică și moralitatea seculară III

Am văzut că, în urma analizei bibliei, un creștin nu poate pretinde că biblia reprezintă un ghid moral acceptabil fără a fi catalogat, pe bună dreptate, barbar sau înapoiat. Aceasta nu se întâmplă în viața de zi cu zi pentru că aproape nimeni nu citește biblia să vadă ce scrie cu adevărat în ea.

Să vedem acum cum se poate construi o moralitate fără a apela la o autoritate divină.

În primul rând trebuie să conștientizăm că acest concept numit „moralitate” nu are sens în condițiile în care nu există interacțiune socială. Este imoral ca un om să se autoizoleze undeva într-un loc pierdut de lume? Este imoral ca un om să culeagă fructe din pom pentru a trăi?

Observăm că aceste întrebări, luate ca atare, au răspunsul negativ până în momentul în care ne gândim să introducem interacțiunea socială cu alți indvizi: „Autoizolarea nu e morală dacă individul e căutat pentru a fi tras la răspundere pentru cine știe ce crimă”. „Nu e moral dacă e livada cuiva”.

De aceea, moralitatea are sens când este privită din punctul de vedere al consecințelor pe care le au acțiunile noastre în cadru social, chiar dacă definim animalele parte din cadrul social, așa cum o fac unii vegetarieni.

Cel mai simplu mod în care se poate exemplifica baza construcției unei moralități fără zei este prin analiza consecințelor și regulilor ce rezultă din răspunsul la cererea următoare:

Presupune că poți crea o societate în care poți defini moralitatea societății. Proiectează regulile societății cunoscând faptul că vei fi parte din ea, însă nu poți știi în ce poziție din acea societate poți ajunge. Ce reguli crezi că ar trebui să fie prezente în acea societate?

Crezi că vei fi de acord cu o regulă care să permită unui grup X să ucidă sau să priveze de bunuri pe orice individ care este diferit față de grupul X în ceea ce privește o anumită caracteristică C, fie ea și religia? Mă îndoiesc. Nu vei putea știi din care grup vei face parte.

Crezi că vei fi de acord ca să faci legală sclavia? Mă îndoiesc, poate chiar tu vei fi sclav.

Crezi că vei fi de acord ca societatea să dicteze ce ai voie și ce n-ai să faci în propriul dormitor? Probabil că nu. Dacă societatea te va obliga să faci sex numai cu persoane de același sex, așa cum paranoic vă temeți voi credincioșii pentru că așa v-a mințit popa?

Ar trebui să aibă societatea dreptul să vă dicteze ceva legat de propria viață? Desigur că nu.

Un om normal la cap va prefera să fie liber decât încătușat, fericit decât nefericit, viu decât mort. Iar astea au excepții doar în anumite cazuri extreme când tot el va vrea să decidă ce va face, ce opțiune va prefera.



Cu toate acestea, există însă dileme morale precum cea a celor doi oameni în larg care au doar un colac de salvare care poate susține doar pe unul din cei doi, celălalt murind sigur fără colac. Dacă tu ești unul dintre cei doi, ce ai face? Este moral? De ce?