Teocratia in Romania X - Legea (cultelor) e utila doar majoritarilor

În România avem niște legi, printre care legea fundamentală - Constituția României - și alte legi care scot în afara legii învrăjbirea religioasă și distrugerea obiectelor și monumentelor de cult.

Comisia prezidențială pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale a făcut un raport în care se semnalează că tocmai acest lucru se întâmplă. Raportul a fost prezentat pe 21 septembrie anul trecut (2009) și are foarte multe informații interesante, dar să revenim la distrugerea monumentelor de cult:

Un alt semnal de alarma a fost acela ca din lupta interconfesionala se ajunge la distrugerea unor monumente de cult, situatie intalnita si in localitatea maramureseana Saptanta – unde s-a intervenit la eliminarea unor modele arhitectonice specifice greco-catolicilor la biserica aflata in incinta Cimitirului Vesel. ”O varianta a manifestarilor distructive rezultate dintr-o mentalitate publica inca greu permeabila ideii de diversitate confesionala si etnica genereaza disparitia mai mult sau putin fortata a unor repere”, s-a semnalat in raportul comisiei prezidentiale.

Hai să vedem ce spune Legea Cultelor (nr.489/2006) la articolul 13:

Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.

Dacă citim aliniatul (1) este clar ca numai înțelegere și respect reciproc nu este atunci când distrugi elemente arhitecturale specifice greco-catolicilor.

Dacă citim aliniatul (2), am putea interpreta această distrugere ca act sau acțiune de învrăjbire religioasă. Partea proastă este că acest aliniat (2) este foarte interpretabil și însăși discuția critică despre dogmele și obiceiurile diferitelor religii și culte - de regulă din partea ateilor - ar putea fi interpretat drept „defăimare și învrăjbire religioasă”.

Iată încă câteva pasaje relevante la situația monumentelor:

Legea 489/2006, Art.5, (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Legea 489/2006, Art. 9. – (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.

Lăsând problema interpretabilității în direcția afectării dreptului constituțional la liber exprimare, nu cumva distrugerea acelor elemente arhitecturale specifice greco-catolicilor poate fi interpretat, din punct de vedere legal, ca o formă de agresiune interconfesională? Mai mult, dacă aliniatul (2) din Art. 13 poate fi interpretat în direcția afectării dreptului la liberă exprimare, nu cumva legea e lege doar împotriva minorităților religioase și în special non-religioase?