Cautări pe acest blog

Se încarcă...

miercuri, 24 noiembrie 2010

Teocrația în România XI - "Religia in scoli" si "Prindeti-i pe cei mai vulnerabili"

În caz că nu știați, România este o teocrație. O să spuneți ca mă hazardez și arunc afirmații nefondate. Dacă e cazul, nu uitați că acesta este episodul XI (11 pentru cei ce nu știu să citească numerele romane) din această serie.

Astăzi am să va arăt cum BOR acționează sistematic și cu bună știință în direcția îndoctrinării copiilor și îndobitocirii celor vulnerabili.

Mai întâi, este un lucru cunoscut că un copil care trece de o anumită vârstă nu va mai crede pe nemestecate ce îi spun cei din jurul lui și va începe să își pună întrebări, să dezvolte capacități de gândire sceptică. Dependent de individ, vârsta vine mai devreme sau putin mai târziu, dar vine. Cu toate astea, dacă unele idei sunt impregnate în mintea copilului înainte de acestă perioadă, șansele ca acea persoană să rămână cu ele pe viață sunt foarte mari, indiferent cât de absurde ar fi acele idei. Ăsta este motivul pentru care BOR a făcut presiuni ca îndoctrinarea religioasă să se facă în școli cât mai devreme posibil și pentru cât mai mult timp posibil.

Ce este și mai periculos pentru BOR și dogma sa este concurența, de aceea alternativa studiului istoriei religiilor sau a moralei și eticii seculare sunt mereu puse la pământ. Iată rezultatul concurenței în alte locuri care nu sunt teocrații:

The controversial trial of secular ethics classes has ''decimated'' Protestant scripture classes in the 10 NSW schools where it has been introduced as an alternative for non-religious children, with the classes losing about 47 per cent of enrolled students.


Acesta este motivul pentru care se încearcă eliminarea oricărei concurențe chiar și în școli, deși îndoctrinarea în alte culte decât cel majoritar este din start sortit eșecului datorită propagandei urii și intoleranței și, probabil, nici un părinte creștin-ortodox nu și-ar lăsa coplilul la îndoctrinare adventistă, de exemplu.

Iată ce spune secţiunea referitoare la îndoctrinarea religioasă în școli în proiectul pe care guvernul l-a trimis în Parlament în vederea asigurării răspunderii (publicată în 15 octombrie 2010):

Art. 17. – (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.


Iată cum arăta partea relevantă a proiectului în 28 octombrie 2010:

Art. 18. – (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.


Observați în varianta trimisă spre asumare lipsa părții care spune că ora se face în funcție de confesiune, era doar partea care permite retragerea care implică o foarte posibilă penalizare din pricina mediei care, foarte probabil, e mare. Sunt foarte surprins că nici unul din cultele minoritare din românia nu a reacționat vocal la această încercare de legalizare a transformării în public captiv a copiilor lor. Poate n-au observat?


Acum că e clar de ce vrea BOR (prin Partidul Cavalerilor Teocrați - PDL) să elimine concurența, să vedem care sunt implicațiile legii referitoare la parteneriatul stat biserică (mai bine zis „Parteneriatul pentru Jaf”, așa cum bine a spus TLP).

Varianta de pe pagina doamnei teocrate Turcanu spune așa la art. 11 (Ăștia sunt toti incapabili să genereze un PDF? Ce utilitate are să ai un document PDF cu imagini scante?):

Art.11-(1) Alocarea fondurilor privind costurile programelor de asistența socială selectate, derulare în baza parteneriatului se face în proporție de 80% de la bugetul de stat, de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
(2) Din costurile programelor selectate 20% urmează a fi acoperite de unitățile de cult, din donații, sponsorizări ori din alte surse de venituri legal constituite.


Bomba vine la articolul următor:

Art.12.-(1) Selecția programelor de asistența socială e făcuta de o comisie[..]. Comisia este formată din 7 membri: 3 reprezentanți ai autorităților administrației publice locale și 4 reprezentanți din partea cultelor reprezentative în unitatea administrativ-teritorială respectivă.


Adică, pe românește, statul dă 80% din fonduri dar niciodată nu va putea decide unde se duc fondurile pentru că vor fi mereu în minoritate la voturi. Teocrație? Eu zic că da.

Ca să fie treaba clară de la bun început, cine e șeful pe banii noștri, iată ce spun articolele 14 și 16:

Art.14.- La nivel național se înființează Consilul Consultativ pentru Parteneriatul Social,[..] format din 36 de membri, cu un mandat de 4 ani.

Art.16.- Consiliul este format din 35 de membri și cuprinde:
a) 18 reprezentanți ai cultelor religioase
, legal constituite și recunoscute în România;
b) 4 reprezentanți ai organizațiilor nonguvernamentale în domeniul asistenței sociale;
c) 4 reprezentanți propuși de Parlament;
d) 3 reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice;
e) 3 reprezentanți ai Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național;
f) 4 reprezentanți independenți, propuși de Palament.


Pe lângă inconsecvența dintre numărul de membri de la articolul 14 cu cel de la articolul 16, se observă, din nou, că puterea decizională o au cultele pe banii statului. Cum ar veni, dacă sunt probleme în teritoriu, sigur se rezolvă la central așa cum vrea teocrația). Sau credeți că 18 nu este jumătatea lui 36? Dacă credeți asta, sigur cei 3 reprezentanți ai Ministerului Culturii Cultelor și Patrimoniului Național (a se citi „alți preoți și teologi ortodocși sau simpatizanți ai BOR”) o să vă convingă de faptul că nu e important lucrul ăsta, ci capacitatea de a deține majoritatea decizională. Nu aș fi surprins ca pe fondul refuzului unor culte care, istoric vorbind, au refuzat finanțarea de la stat, BOR să ia mai mult de un loc din cele 18 disponibile (care, teoretic, ar trebui să fie câte unul pentru fiecare cult recunoscut legal).


Să vedem cine ar trebui să fie beneficiarul serviciilor sociale finanțate de stat în proporție de 80% în proiecte dorite de cultele religioase (că majoritatea aia în comisiile locale doar nu e degeaba).

Nu mai citez pentru că nu o pot face ușor dintr-un PDF scanat, dar am să va spun că articolul 7 ne spune că beneficiarii sunt:
  • copii aflați în dificultate (copii în familii cu risc social, copii orfani sau abandonați, copii care au înregistrat abandon școlar sau vagabondaj, copii care au probleme cu finanțarea studiilor etc)
  • persoane în vârstă lipsite de venituri, fără susținători legali, bolnave etc
  • familii sărace (care nu pot asigura îngrijire și educație corespunzătoare copiilor), nu au acces la servicii de asistență socială și nu sunt cuprinse în sistemul de protecție socială al statului
Cu alte cuvinte avem de a face cu o țintire foarte precisă a segmentelor de populație care sunt cele mai ușor influențabile în a accepta dogme și idei iraționale (aici creștine), cei ce reprezintă terenul fertil pentru infestare cu virusul religios, aceleași categorii sociale pe care mai experimentații Martori ai lui Iehova îi țintesc și ei.

Poate părea puțin paranoic și un atac gratuit la adresa celor care vor să ajute, însă susceptibilitatea celor ce sunt ajutați în situații dificile de a deveni foarte dependenți de cei ce-i ajută este foarte mare, iar prezența simbolurilor și discursurilor religioase în procesul de asistență socială cred că nu are cum să lipsească, mai ales că centrele sociale despre care se vorbește sunt arondate bisericilor și lăcașelor de cult.

Cu alte cuvinte, avem de a face cu un proces de prozelitism religios făcut pe banii statului (80% din sume) fără ca statul să aibă vreo putere reală de decizie în ceea ce privește alegerea proiectelor în care se duc banii, deci inevitabil, banii se vor duce în direcția în care cultele o vor decide, și cum scopul lor este să infecteze cât mai mulți oameni cu virusul religiei, se vor orienta spre cele mai productive din punctul de vedere al celor convertiți care, coincidență, sunt și cei mai năpăstuiți și mai în nevoie de ajutorul social.


Nu vreau să înțeleagă cineva că am ceva împotriva ajutorului social, însă consider că o soluție mult mai bună ar fi fost licitația deschisă pentru orice entitate care dorește să participe la un asemenea proiect social, indiferent că e ONG, cult religios sau societate comercială și ca decizia să se ia exclusiv pe baza meritelor proiectelor în sine, nu pe considerentul „cultele sunt mai în măsură să acorde sprijin social decât ceilalți”, considerent care nu are nici un fundament rațional, e doar rezultatul propagandei creștine care spune în mod eronat că religia este automat un garant al moralității și sprijinului social.





Actualizare: Gheroghe Flutur(e pe varza teocrată) a dat o bombă:


Nu credeţi că acordul so­cial stat-biserică va sti­mula implicarea preoţilor în campaniile electorale?

„Nu, din contră. 20 de ani am pierdut timpul şi nu am făcut suficient pentru a implica biserica, pilon de bază în protecţia socială, educaţie, filantropie. Trebuie urgent făcut acest lucru, ca un pas spre normalitate". Gheorghe Flutur, vicepreşedinte al PDL


Hai să mori tu, normalitatea Evului Mediu Întunecat, sau care „normalitate”?

3 comentarii:

onebluebutterfly spunea...

Ce horror! Imi dau seama ca eu nici macar nu stiu pe ce lume traiesc. Habar nu aveam de asemenea legi...

Zergu spunea...

Ce e mai nașpa e că atunci când le spui unor oameni care habar n-au de ce se întâmplă în jurul lor te privesc ca pe un paranoic.

need2trip spunea...

vai si amar!
ce popor inapoiat suntem.