Cautări pe acest blog

Se încarcă...

duminică, 13 noiembrie 2011

Politica teocratica - Cristian Popescu Piedone

Primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone ne povestește cum ia el decizii singur, singurel, exact ca un om... mare care este și cum a decis să devină un simplu membru de partid în Partidul Conservator.
Suportam și o înfrângere, dacă era cazul, și rămâneam la fel de supus ca și până acum, dar nu pot fi o maimuță pentru partid. În aceste condiții, da, sunt independent. Veți vedea dacă eu azi am făcut demagogie sau am vorbit de realitate. Martor mi-e Dumnezeu!” – a spus primarul Cristian Popescu Piedone în cadrul şedinţei la care au participat reporterii B365.ro.

De altfel, primarul a spus că vine de la Patriarhie, de la spovedanie, unde s-a consultat inclusiv cu Patriarhul Daniel. Acesta i-a spus: “Cristi, du-te, și ce vei simți tu, Dumnezeu e alături de tine”. “Eu asta am simțit” – a adăugat Piedone.
Ce independent e el. Dar la decizii e dependent de Marele Șaman al Cultului Ortodox.

Pentru un om ales în funcție, apelul la divin este echivalent cu a declara „sunt incapabil să rezolv ceea ce am fost ales să rezolv, așa că o să evit să fiu considerat incompetent invocând faptul că unora le place X și consideră că orice om ar trebui să agreeze X.”. Cu alte cuvinte, orice politician care-l invocă pe Dumnezeu ca să-l ajute ar trebui să-și dea demisia imediat, înseamnă că e incompetent.

O întrebare, oare cum ar fi fost văzută această acțiune dacă era musulman și se ducea la muftiu să-i ceara sfatul?

2 comentarii:

adrianS spunea...

Am avut o(n)/(r)oarea să locuiesc în sectorul 4 unde e primar gagiul. Scotea vara cisternele să ude străzile când afară ploua. Cred că asta era tot o revelație de la 'Mniăzău. Ca să nu mai zic de faptul că făcea fântâni arteziene de marmură în timp ce majoritatea străzilor arată ca după război.

Zergu spunea...

@adrianS: Cel mai probabil, nu era destul de ud.

Faza cu fântânile arteziene de marmură se încadrează în acțiunile de genul care stârnesc în simplioți reacții de genul „cum n-a făcut nimic, uite ce frumos a făcut”. Logica e simplă, dacă se schimbă ceva, înseamnă că e bine, nu freacă menta.