Ce sarbatorim in decembrie? Craciunul? Nasterea lui Cristos?

Majoritatea oamenilor care trăiesc în Europa sau în Americi spun că în decembrie sărbătoresc Crăciunul, o sărbătoare dublă, venirea lui Moș Crăciun cu cadouri, dar și nașterea lui Iisus Cristos.

Despre Moș Crăciun orice om normal știe încă de la 5-6 ani că nu există. Nimeni n-a demonstrat că nu există, nimeni nu l-a cautat în toate colțurile lumii, sub toate pietrele, în toate grotele și peșterile, în toate clădirile din lume, ca să arate că nu existe. Pur și simplu faptul că în cârca lui Moș Crăciun se pun niște puteri extraordinare precum capacitatea de a vizita într-o singură noapte miliarde de copii sau capacitatea de a da cadouri acestor miliarde de copii fără a fi detectat vreun stoc imens de materie primă pentru ele sau stocuri întregi cumpărate de vreo entitate car lucrează în numele lui, prin aceste puteri extraordinare care contrazic în mod vădit tot ceea ce cunoaștem despre lume și univers, orice om care gândește cât de cât și-a dat seama că nu există un Moș Crăciun real, există cel mult idea de Moș Crăciun, o exprimare a acțiunilor noastre puse în seama personajului imaginar.

Când vine vorba despre Cristos însă, faptul că i s-au pus în cârcă tot felul de puteri extraordinare care sfidează tot ceea ce știm despre lume este, dacă ai fost bine șamponat pe creier, culmea, o dovadă a existenței lui. Se zice că ar fi mers pe apă, că ar fi transformat apa în vin, că ar fi vindecat bolnavi, orbi și ar fi înviat morți și multe alte lucruri care vin în contradicție directă cu ceea ce știm despre lume. Toate acestea sunt considerate dovezi în favoarea ideii că a existat Cristos și că a fost divin.

Se pune întrebarea de ce inconsecvența asta în gândire? De ce când vorbim despre Moș Crăciun și spunem că face lucruri imposibile (vezi cadouri care zice-se apar fără a crea la acumulări de materie primă sau stocuri imense, fără defrișări, fără poluare etc.) ajungem la concluzia logică și corectă că nu există, dar când vorbim despre Cristos și lucruri imposibile pentru un individ fără mijloace tehnice de dimensiuni biblice [sic] (ex.: transformarea moleculelor de apă în molecule de zaharuri, și alți compuși organici, adică transformarea atomilor de hidrogen și oxigen în atomi de carbon, potasiu și alte elemete) mulți susțin tocmai că aceste violări ale legilor fizicii sunt dovezi ale faptului că e adevărat?

Motivul e multiplu fațetat:

• îndoctrinarea religioasă - încă din fragedă copilărie aceste idei au fost bătute în capetele lor și li s-a spus că sunt adevărate, iar cum la vârsta aia gândirea critică nu e dezvoltată, au crezut
• când gândirea critică începe a se forma, nimeni nu spune că a pune întrebări incomode despre Moș Crăciun este blasfemie, adică nu ești amenințat în nici un fel, cu Cristos, da
• odată ajuns la maturitate, oamenii devin din ce în ce mai reticenți să își schimbe ideile, iar trecerea timpului (și selecția observațională - reținerea dovezilor favorabile și ignorarea celor nefavorabile propriilor idei) induce senzația că ideile au rezistat testul timpului; în plus oamenii sunt, în general, atașați de ideile lor și cred că orice critică la adresa ideilor lor este un atac direct asupra lor
  
• mulți oameni au impresia că dacă mai mulți oameni cred ceva înseamnă că e mai credibil acel ceva (pe idea, „ăilalți cred, sigur au motivele valide”), culmea e că acesta e un mecanism de validare reciprocă și stimulare reciprocă fără o bază reală
• acele lucruri sunt scrise într-o carte care e foarte veche ca e considerată „cuvântul lui Dumnezeu”
• ș.a.m.d.
  

Totuși, toate poveștile despre miracolele lui Cristos își au originea în biblie, de fapt originea lor este tradiția orală a sectelor creștine, dar din punctul nostru de vedere, a oamenilor secolului XXI, originea e biblia, dar cu toții știm de la jocul „Telefonul fără fir” câtă încredere poți să îți pui în transmisia orală a informațiilor, cu toate înfloririle, modificările și cosmetizările ce apar implicit în povestirile transmise oral.

Revenind la biblie, totuși se pune întrebarea cât de încredere este biblia? Și dacă ați citit biblia, știți că e plină de contradicții. Și știind că evangheliile sunt cele mai noi cărți din Noul Testament și faptul că nu au fost scrise de Marcu, Matei, Luca și Ioan (acestea sunt nume date scrierilor care au fost original anonime), se mai pune întrebarea dacă nu cumva evagheliile au fost lovite de înfloririle inerente transmiterii orale? Având în vedere că se știe că au fost alterate chiar și după scriere, este foarte credibil că au fost alterate și înainte de punerea pe hârtie.


Din pricina încăpățânării creștinilor de a accepta realitatea, suntem nevoiți ca să repetăm în mod repetat să expunem falsitatea lucrurilor pe care le cred, faptul că biblia este o colecție de scrieri total incoerente, care se contrazic reciproc și pe ele însele și sunt contrazise de faptele istorice pe care le cunoaștem cu o certitudine foarte mare din izvoare istorice independente.


Nașterea lui Cristos este raportată doar în evangheliile după Luca și, respectiv, Matei, dar narațiunile sunt destul de diferite încât să pună un imens semn de întrebare asupra veridicității poveștii, mai ales asupra nașterii miraculoase care, apropo, nu e din virgină, era doar o fată tânără, în condițiile în care nu ar fi prima naștere miraculoasă din istoria religiilor.



Până la urmă totul se reduce la faptul că biblia nu este o sursă de informații de încredere datorită defectelor evidente, așa că nici poveștile din ea nu sunt credibile.

Deci vedeți, dragii moșului crăciun, Cristos este și mai implauzibil decât Moș Crăciun din mai multe motive:

• se zice că a făcut sex forțat cu legile fizicii mult mai mult decât moșul cu cadouri,
• cartea din care s-au scurs poveștile despre Cristos nu este o sursă de încredere de informații,
• poveștile care au ajuns în biblie au fost, cel mai probabil, modificate și răs-înflorite, exagerate și alterate datorită transmiterii pe cale orală până când au ajuns în formă scrisă,
• chiar și după tipărire cărțile biblice au fost alterate
• plasarea temporală a nașterii lui Cristos este imposibilă la nivel de ani, iar plasarea ei la nivel de zi e ridicolă
• însăși biblia contrazice idea de naștere a lui Cristos în iarnă (păstorii nu ar fi stat cu oile în frigul iernii deșertice din Betleem)
• nașterea este raportată doar în scrieri care au apărut la timp destul pentru a forma o religie și arhisuficient pentru a înflori o poveste deja existentă
• nu există nici o dovadă contemporană extracreștină care să confirme masacrul raportat în Matei 2:16
• nu există nici o dovadă contemporană extracreștină care să confirme existența lui Cristos
• nu există nici o dovadă contemporană extracreștină care să confirme vreunul din miracolele lui Cristos, nici chiar momentul în care zeci de zombi ar fi ieșit din morminte și s-ar fi apucat la taclale cu cei dragi, asta într-o colonie romană

Afirmațiile extraordinare au nevoie de dovezi extraordinare, a spus Carl Sagan. Orice om care gândește și nu are mintea virusată cu religie, recunoaște asta pentru că așa gândim și acționăm zi de zi, nu credem afirmații precum „merg pe apă” doar că scrie într-un ziar sau dacă vedem un clip, este nevoie de mult, mult mai mult de atât. Asta dacă nu ești șamponat bine pe creier de mic și ăla care merge pe apă se numește Iisus Cristos și scrie că a mers pe apă într-o carte cu cruce pe ea, o carte cunoscută sub numele de „biblie”.

Ca să închei într-o notă umoristică, nu uitați cuvintele Sfântului Ioan Îndatoratul (la bancă):

„Au reduceri la mall! Nu fi prost, fă-ți un credit și cumpără din obligație lucruri de care n-au nevoie celor pe care îi vezi doar de Crăciun cu bani pe care nu-i ai!”

Și, ca picanterie, creștinii n-au voie să împodobească pomul de iarnă pentru că e obicei păgân:

1. Casa lui Israel, ascultati cuvantul ce vi-l graieste Domnul!
2. Asa zice Domnul: "Nu deprindeti caile neamurilor si nu va ingroziti de semnele cerului, de care se ingrozesc neamurile;
3. Ca datinile neamurilor sunt desertaciune: aceia taie un lemn din padure si mainile mesterului il lucreaza cu toporul;
4. Apoi il imbraca cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocanul, ca sa nu se clatine. Asa sunt dumnezeii neamurilor.

Așa că, spor la obiceiuri păgâne!

Vă urez „Sărbători fericite!”, „Sol Invictus fericit!”, „Un solstițiu de iarnă plăcut, chiar dacă a trecut :-)”, „Crăciun fericit” și nu uitați, nimeni nu deține monopolul asupra sărbătorilor de iarnă și nici nu trebuie.