M-am gândit bine, și nu există o explicație naturală

Nu doar o dată noi ateii am auzit ceva de genul următor: „am stat mult să mă gândesc la o explicație logică pentru ce mi s-a întâmplat, dar am ajuns la concluzia că nu există una, de aceea cred în ... . Dacă ai fi trăit ce am trăit eu, ai crede și tu!”. Acest gen de afirmație este cazul clasic de argument din propria ignoranță. Cuvântul „ignoranță” nu trebuie luat ca o ofensă.

Dacă vei ruga persoana care a încercat argumentul acesta, poți cere detalii în legătură cu experiențele respective, și dacă nu pleci de la premiza că e fenomen paranormal/supranatural, cel mai probabil că vei putea găsi o posibilă explicație logică. Chiar dacă nu găsești o explicație logică, asta nu îndreptățește pe nimeni să spună că explicația non-naturală este cea corectă pentru că pentru a susține asemenea afirmații este nevoie de dovezi obiectiv verificabile care să lege fără echivoc evenimentul presupus non-natural de cauza non-naturală presupusă, iar acest lucru este imposibil în momentul în care, prin definiție, noi nu deținem suficiente informații despre non-natural.



De cele mai multe ori fenomenele presupuse paranormale sunt foarte vagi și interpretabile și pot fi subiectul selecției observaționale. Tot în același caz o previziune, un mesaj sau orice altceva similar, indiferent de cât de util sau benefic poate părea, ar trebui să ridice semne de întrebare legat de originea sa.

Presupunând că acceptăm că există spirite bune și rele, diavoli și îngeri, forțe negative și forțe pozitive, trebuie să ne punem întrebarea firească „Pe ce baze am stabilit că ceea ce experimentez are ca origine un element pozitiv și nu unul negativ?”. Dacă răspunsul este ceva de genul „M-a ajutat mult în viață, am beneficiat mult de pe urma acelor avertizări/evenimente.”, deja ai pierdut.

Având în vedere că, de regulă, dogmele și credințele pictează imaginea unui război continuu între bine și rău, iar miza acelui război este câștigarea, sub o formă sau alta, a marelui preț al spiritului al indivizilor, nu este greu de conștientizat că un element rău are tot interesul să îți dea avantaje temporare în viața asta pentru a te atrage în cursă și a-ți câștiga sufletul.

Mai există și problemele selecției observaționale, post-dicției și coincidenței:




Deci, propria necunoaștere nu justifică concluzia „nu există altă explicație”, ci doar concluzia „eu nu am găsit explicația, dar este posibil ca altcineva să aibă explicația”.