Ei bine, nu. Ateii nu se tem de Dumnezeu pentru că ei pur și simplu nu cred că există. Știu că oamenii credincioși urăsc paralele și comparațiile, dar e singura metodă prin care pot fi făcuți să înțeleagă ce cred și ce simt ateii:
Ție ți-e frică de Baba Cloanța când știi că nu există?
Asta este exact ceea ce simt ateii față de toți zeii. Hai totuși să fiu mai aproape de ceea ce ar considera credincioșii o comparație „corectă”:
Ție ți-e frică de Vishnu?
Ei bine, nici nouă. Mai mult, nu ne e frică nici de Dumnezeu, Allah, Thor, Wotan, Baal, Zeus, Ra și alții. De ce? Pentru că nu credem că există. Da, știu credinciosule, ți-e greu să înțelegi că cineva nu crede în ceea ce crezi tu, dar nu am avut vieți identice, unii poate au citit mai mult ca tine, alții poate au călătorit mai mult ca tine, alții poate n-au trăit între atâția credincioși ca și tine sau poate au trăit între mai multe tipuri de credincioși ca tine, alții poate au citit biblia mai mult ca tine. Totuși existăm și oricât ți-ai dori, nu dispărem pur și simplu.
Dar să revenim la subiect și cum ateii își permit să-l judece pe Dumnezeu, cel pe care credinciosul îl consideră autorul moralității, dătătorul de lege șamd. Credinciosul uită mereu că ateii consideră biblia, coranul sau orice alte texte din aceiași categorie, pură ficțiune.
„Și atunci, ce te mai obosești? Dacă e imaginar, de ce-l judeci? Nu e un non-sens? Tu știi că există, pentru că altfel n-ai mai vorbi, accepți implicit că există tocmai pentru că-l pui în discuție!”, zice credinciosul spunându-și „aha!” în sinea sa.
Ei bine, nu, iarăși n-ai dreptate dragul meu credincios. La fel cum am spus într-unul comentariile din articolul „Ucide în numele Domnului - Experiment pe Twitter”:
@tais: „Ce zici tu inseamna o recunoastere implicita. Precis esti ateu sau esti doar confuz? Ca pentru atei ‘zeii’ nu exista.” – Nu omule, faptul că nu cred ca există Baba Cloanța nu se schimbă doar pentru că vorbesc despre ea. Sau vrei să nu vorbim despre extratereștri? Hopa, după mintea ta tocmai ce am acceptat că există. Vrei să vorbim de Scufița Roșie, Yeti și Bau-Bau
Credinciosul protestează la judecarea divinității:
Cind scrii despre dumnezeu ca este lipsit de moralitate este o eroare logica. Cum poti afirma despre un personaj imaginar(pentru tine) ,ca este moral sau imoral? Ilogic. Din premisele tale, cei care au scris biblia sint imorali nu ‘produsul’ imaginatiei lor.
Da, autorii au fost imorali, dar pot să judec și personajele fantastice dintr-o carte:
@tais: „Cum poti afirma despre un personaj imaginar(pentru tine) ,ca este moral sau imoral?”
De ce nu mă surprinde că nu pricepi?
Explic din nou (nu pentru urechile tale, ci pentru cei ce vor citi aceste discuții și încă gândesc):
Citești o carte de ficțiune în care există un personaj care omoară în stânga și-n dreapta. Personajul fură, agresează, manipulează, constrânge și torturează pe ceilalți. Consideri acel personaj imaginar moral? Nu.
Problema ta e că tu ai impresia că moralitatea ta vine de la o autoritate și consideri că nu poți judeca aceamoralitateautoritate pentru că ai invalida baza sistemului moral pe care-l folosești. Făcând acest lucru îți dai seama că lumea nu se rupe în două, nu se deschid găuri negre și mai îți dai seama că TU ești autoritatea morală care judecă, iar asta strigă „NECREDINȚĂ, BLASFEMIE, IAD, PEDEAPSĂ ETERNĂ” în capul tău și, bine-nțeles, cedezi instinctual fricii și suspendezi procesul de gândire. Problema ta e că îndoiala e deja sădită și te va roade de-acum înainte și va coroda credința ta oarbă pentru că îndoiala este justificată.
Vestea bună e că la capătul călătoriei nu vei întâlni întunericul și frica pe care te-au mințit atâția că o vei întâlni, ci libertatea și eliberarea deplină a omului care gândește în afara dogmelor. Vei fi ateu ca și noi, iar când se va întâmpla, vom vorbi și vom râde împreună de naivitatea și frica ta de acum.
Bine ai venit spre adevăr și realitate!
„Prevăd” că cel puțin un om își pierde credința...